Civilizatia vazuta din coteț. Proza scurta.

 

Civilizatia vazuta din coteț

Există două feluri de ființe pe lumea asta. Unele seamănă cu Penelopa, altele cu Leipoa.

Primele cred în datorie, în fidelitate și în rostul lucrurilor care durează. Nu întreabă ce au de câștigat și nici nu fac contabilitatea sacrificiilor. Dacă există o turmă de păzit, o vor păzi. Dacă există un drum de urmat, îl vor urma. Dacă există o promisiune făcută, o vor respecta chiar și atunci când nimeni nu le mai cere asta.

Penelopa este temelia. Este piatra de fundație pe care se sprijină lumea. Fără ea nu ar exista familie, comunitate, tradiție sau continuitate. Lumea ar fi un șantier abandonat după prima ploaie.

Leipoa privește însă lucrurile cu alți ochi. Ea nu înțelege de ce trebuie să faci un lucru doar pentru că așa s-a făcut dintotdeauna. Înainte să accepte regula, caută excepția. Înainte să urmeze drumul, încearcă să afle dacă nu există unul mai scurt. Dacă Penelopa păzește turma, Leipoa inventează gardul electric. Dacă Penelopa clocește ouăle, Leipoa construiește incubatorul. Dacă Penelopa păstrează lumea, Leipoa o schimbă. Din această cauză, prima este respectată, iar cea de-a doua este privită cu suspiciune.

Istoria omenirii nu este altceva decât conflictul permanent dintre Penelopa și Leipoa. Între cei care conservă și cei care inovează. Între cei care respectă regulile și cei care încearcă să le schimbe. Între cei care cred că stabilitatea este cea mai mare virtute și cei care sunt convinși că fără risc nu există progres. Fiecare tabără are argumentele ei și fiecare tabără este convinsă că deține adevărul.

Statul este, de regulă, o Penelopă. El conservă, arhivează, autorizează, reglementează și controlează. Antreprenorul este aproape întotdeauna o Leipoa. El caută soluții, scurtături, oportunități și descoperiri. Funcționarul este Penelopa. Inventatorul este Leipoa. Profesorul care predă după manual este Penelopa. Elevul care întreabă de ce trebuie să fie lucrurile astfel este Leipoa. Chiar și în fiecare dintre noi coexistă cele două personaje. O parte vrea siguranță, cealaltă vrea libertate. O parte vrea ordine, cealaltă aventură.

Problema apare atunci când una dintre ele câștigă definitiv. O lume alcătuită numai din Penelope ar muri sufocată de reguli, proceduri și conformism. O lume alcătuită numai din Leipoa s-ar prăbuși în haos înainte să apuce să construiască ceva durabil. Civilizația există tocmai pentru că cele două se ceartă neîncetat și pentru că niciuna nu reușește să o învingă definitiv pe cealaltă.

Poate că de aceea natura a fost mai înțeleaptă decât oamenii.

Ea a ascuns această lecție, nu într-un tratat de filozofie, nu într-o constituție și nici într-un discurs politic, ci în destinul a două găini exotice.

Iar noi, cu diplomele, teoriile și certitudinile noastre, continuăm să ne certăm pe teme pe care Penelopa și Leipoa le-au rezolvat cu milioane de ani înaintea noastră

 Claudiu Oteleanu