Civilizatia vazuta din coteț
Există două feluri
de ființe pe lumea asta. Unele seamănă
cu Penelopa, altele cu Leipoa.
Primele cred în
datorie, în fidelitate și în rostul lucrurilor care durează. Nu întreabă ce au
de câștigat și nici nu fac contabilitatea sacrificiilor. Dacă există o turmă de
păzit, o vor păzi. Dacă există un drum de urmat, îl vor urma. Dacă există o
promisiune făcută, o vor respecta chiar și atunci când nimeni nu le mai cere
asta.
Penelopa este
temelia. Este piatra de fundație pe care se sprijină lumea. Fără ea nu ar exista
familie, comunitate, tradiție sau continuitate. Lumea ar fi un șantier
abandonat după prima ploaie.
Leipoa privește însă lucrurile cu alți ochi. Ea nu
înțelege de ce trebuie să faci un lucru doar pentru că așa s-a făcut
dintotdeauna. Înainte să accepte regula, caută excepția. Înainte să urmeze
drumul, încearcă să afle dacă nu există unul mai scurt. Dacă Penelopa păzește
turma, Leipoa inventează gardul electric. Dacă Penelopa clocește ouăle, Leipoa
construiește incubatorul. Dacă Penelopa păstrează lumea, Leipoa o schimbă. Din
această cauză, prima este respectată, iar cea de-a doua este privită cu
suspiciune.
Istoria omenirii nu este altceva decât conflictul
permanent dintre Penelopa și Leipoa. Între cei care conservă și cei care
inovează. Între cei care respectă regulile și cei care încearcă să le schimbe.
Între cei care cred că stabilitatea este cea mai mare virtute și cei care sunt
convinși că fără risc nu există progres. Fiecare tabără are argumentele ei și
fiecare tabără este convinsă că deține adevărul.
Statul este, de regulă, o Penelopă. El conservă,
arhivează, autorizează, reglementează și controlează. Antreprenorul este
aproape întotdeauna o Leipoa. El caută soluții, scurtături, oportunități și
descoperiri. Funcționarul este Penelopa. Inventatorul este Leipoa. Profesorul
care predă după manual este Penelopa. Elevul care întreabă de ce trebuie să fie
lucrurile astfel este Leipoa. Chiar și în fiecare dintre noi coexistă cele două
personaje. O parte vrea siguranță, cealaltă vrea libertate. O parte vrea
ordine, cealaltă aventură.
Problema apare atunci când una dintre ele câștigă
definitiv. O lume alcătuită numai din Penelope ar muri sufocată de reguli,
proceduri și conformism. O lume alcătuită numai din Leipoa s-ar prăbuși în haos
înainte să apuce să construiască ceva durabil. Civilizația există tocmai pentru
că cele două se ceartă neîncetat și pentru că niciuna nu reușește să o învingă
definitiv pe cealaltă.
Poate că de aceea natura a fost mai înțeleaptă decât
oamenii.
Ea a ascuns această
lecție, nu într-un tratat de filozofie, nu într-o constituție și nici într-un
discurs politic, ci în destinul a două găini exotice.
Iar noi, cu diplomele, teoriile și certitudinile
noastre, continuăm să ne certăm pe teme pe care Penelopa și Leipoa le-au
rezolvat cu milioane de ani înaintea noastră
Claudiu Oteleanu
