marți, 10 februarie 2026

Despărțământul Central ASTRA Brașov își asumă un nou început în continuitatea unei tradiții istorice

 





COMUNICAT

Despărțământul  Central ASTRA Brașov

își asumă un nou început  în continuitatea unei tradiții istorice

Luni, 9 februarie 2026, la sediul Federației Județene a ONG-urilor de Tineret Brașov, a avut loc ședința Despărțământului ASTRA Brașov, convocată în vederea stabilirii unei noi formule de conducere și a definirii direcțiilor de acțiune pentru perioada următoare.

Întâlnirea a fost determinată de situația creată ca urmare a cererii de retragere din funcția de președinte executiv a Parintelui  dr. Vasile Oltean, din motive de sănătate, gest primit cu respect și recunoștință pentru activitatea sa îndelungată în slujba culturii brașovene și a valorilor ASTREI.

ASTRA și rolul său în viața culturală a Transilvaniei

Fondată în secolul al XIX-lea, ASTRA – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român a reprezentat una dintre instituțiile fundamentale ale afirmării identității românești în Transilvania. Prin despărțămintele sale, ASTRA a creat rețele culturale, educaționale și civice care au format generații întregi de intelectuali, profesori, jurnaliști, clerici și oameni de cultură.

Despărțământul  Central ASTRA Brașov s-a înscris constant în această tradiție, fiind un reper al vieții culturale locale și un spațiu de întâlnire al ideilor, inițiativelor și proiectelor dedicate comunității.

 


La ședința din 9 februarie au participat membri ai Despărțământului  Central  ASTRA Brașov, reprezentând domenii diverse – teologie, mediul universitar, cultură, jurnalism, drept și societate civilă.

Au fost prezenți:
Preot  dr. Vasile Oltean – președinte al Despărțământului Central  ASTRA Brașov;
Preot dr. Aurelian Reit – prim-vicepreședinte;
Mircea Brenciu – vicepreședinte;
av. Sorin Ardelean – secretar general;
prof. univ. dr. Ioan Vlad – membru;
Horia Salcă – membru;
Adrian Toth – membru, președinte al Asociației Culturale „Aurel A. Mureșianu”;
dr. ing. Claudiu Oțeleanu – membru, președinte al Societății Ziariștilor și Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu” – Brașov;
Ovidiu Savu – membru;
Mihai Pîslaru – membru;
Ioan Florin Mihaly – membru.

Comisia de întocmire a procesului-verbal a fost asigurată de Roxana Miron, jurist, membru al Asociației Tinerilor Ziariști Brașov și al Despărțământului ASTRA Brașov.

În cadrul ședinței au fost discutate aspecte legate de managementul Despărțământului, de necesitatea adaptării activității la realitățile contemporane și de identificarea unor formule eficiente de revitalizare a rolului public al ASTREI la nivel local.



În urma dezbaterilor și a votului exprimat de membrii prezenți, a fost constituit un grup de inițiativă, având următoarea componență:

  • prof. univ. dr. Ioan Vlad – președinte in cadrul grupului  de inițiativă al Despărțământului  Brașov;
  • preot dr. Aurelian Reit – prim-vicepreședinte;
  • vicepreședinți:
    • Mircea Brenciu,
    • Horia Salcă,
    • dr. ing. Claudiu Oțeleanu,
    • Adrian Toth,
    • Ovidiu Savu;
  • av. Sorin Ardelean – secretar general.

 


Grupul de inițiativă își asumă realizarea tuturor demersurilor legale necesare pentru dobândirea personalității juridice a Despărțământului   Central ASTRA Brașov, precum și conturarea unui program coerent de activități culturale, educaționale și civice.

Obiectivul declarat este readucerea în actualitate a importanței și prestigiului moștenirii ASTREI, prin proiecte relevante pentru comunitatea brașoveană și prin consolidarea dialogului cu instituțiile culturale, educaționale și civice locale și naționale.

Despărțământul  Central ASTRA Brașov își reafirmă, prin această etapă de reorganizare, angajamentul față de valorile care au definit istoric ASTRA: cultură, educație, responsabilitate civică și solidaritate, precum și promovarea tradițiilor cultural - spirituale ale întreg neamului românesc.

 

duminică, 8 februarie 2026

Debut, parcurs și direcție.

 



Debut, parcurs și direcție

Debutul meu în literatură nu a fost rezultatul unei strategii culturale și nici expresia unui context favorabil. A fost, mai degrabă, consecința unei nevoi de clarificare într-o epocă marcată de zgomot, fragmentare și confuzie ideologică. Scrisul a apărut ca o formă de disciplină interioară, nu ca proiect de afirmare publică.

Am intrat în literatură fără dorința de a flata gusturi și fără preocuparea de a construi consens. Temele mele au fost, încă de la început, incomode, iar limbajul a refuzat deliberat concilierea. Nu dintr-un spirit polemic gratuit, ci din convingerea că literatura care evită tensiunea ajunge decorativă.

Debutul a fost, în acest sens, mai degrabă o asumare decât o reușită spectaculoasă.

În timp, scrisul s-a organizat în jurul unor axe tematice constante. Managementul Haosului a fost expresia unei intuiții fundamentale: lumea contemporană nu mai poate fi citită prin grile lineare, iar literatura care ignoră această realitate riscă să devină irelevantă.

 Nu a fost un titlu programatic în sens comercial, ci o poziționare intelectuală. Haosul nu mai este o anomalie, ci un mediu.

Patriarhatul Occidental a marcat un pas suplimentar: trecerea de la diagnostic la confruntare directă cu mitologiile culturale ale prezentului. Cartea nu a căutat să confirme clișee ideologice, ci să le interogheze. A fost, probabil, volumul cel mai puțin „comod”, dar și cel care a generat cele mai articulate reacții, semn că există încă un public dispus să accepte disconfortul ideii.

Apocalipsa după Donald Trump nu este, în esență, o carte despre un personaj politic, ci despre o epocă aflată în impas. Trump funcționează aici ca simptom, nu ca explicație. Interesul meu nu a fost spectacolul politic, ci mecanismele de degradare a sensului în Occidentul contemporan: confuzia morală, ruptura dintre elite și societate, substituirea responsabilității prin discurs.

Unde am ajuns?

Am ajuns într-un spațiu paradoxal al literaturii române contemporane: un loc de vizibilitate relativă, dar de circulație reală.

Cărțile mele nu au beneficiat de turnee de promovare sau de campanii extinse. Fiecare a avut o singură lansare, într-un singur oraș - Brasov.

Și totuși, au circulat.

Au fost citite, discutate, oferite mai departe. Această circulație lentă, dar constantă, mi-a confirmat existența unui public care caută idei, nu produse culturale ambalate.

Nu m-am raportat niciodată exclusiv la librării ca indicator al relevanței. Relația directă cu cititorul, întâlnirea, dialogul, dezbaterea au devenit canale esențiale.

Nu din dispreț față de circuitul clasic, ci din realism: literatura de idei supraviețuiește prin comunități de sens, nu prin vitrine.

Încotro mă îndrept?

Nu spre confort și nici spre radicalism facil. Direcția pe care o urmăresc este aceea a unei literaturi tot mai conectate la spațiul public, fără a se dizolva în comentariu conjunctural.

 Mă interesează textele care nu explică realitatea, ci o pun sub semnul întrebării.

Cărțile care refuză atât refugiul în abstracțiune, cât și capturarea de către actualitatea imediată.

Nu urmăresc validarea rapidă și nici apartenența la „tabere”.

Mă interesează coerența internă a ideilor și responsabilitatea autorului față de ceea ce afirmă.

 Literatura, în această perspectivă, nu este un refugiu estetic, ci un exercițiu de asumare.

Dacă drumul de până acum a fost unul al clarificării, drumul care urmează este unul al accentuării: poziții mai ferme, teme mai riscante, o scriitură care nu caută să împace, ci să înțeleagă.

Nu confortul este miza, ci adevărul formulat fără concesii.

Literatura rămâne, pentru mine, un spațiu al responsabilității intelectuale.
Nu promit armonie.
Promit continuitate și rigoare.

 



duminică, 1 februarie 2026

COSTEL - proza scurta

 



     A fost odată un vânător și îmblânzitor de ciori, pe nume Costel, care trăia în ținutul Sita Buzăului.

Într-o bună zi, el se duse la vânătoare, dar nu găsi nimic de vânat. Spre asfințitul soarelui, făcu cale-ntoarsă spre casă. Era obosit și nemulțumit. Curând ajunse în fața unui râu mare și foarte adânc, pe care trebuia să-l treacă. În depărtare, prin ceața întunericului ce se lăsa, zări două rațe sălbatice, care înotau liniștit, una lângă alta.

Deși se zice că uciderea acestor păsări poartă ghinion, Costel își scoase arcul și ținti într-una dintre ele, căci era tare flămând. Săgeata îl străpunse pe bărbătuș. Femela izbuti să scape și dispăru printre trestiile înalte ce tiveau malul celălalt al râului. Costel își duse vânatul acasă și îl găti pentru masa de seară.

În acea noapte avu un vis ciudat.

Se făcea că o tânără femeie, nespus de frumoasă, intră în odaia lui și se așeză la capul patului. Plângea în hohote, iar suspinele ei erau atât de amare, încât Costel crezu că i se va rupe inima de jale.

Frumoasa necunoscută îi spuse:
— Ah, de ce, de ce l-ai ucis? Ce ți-a făcut? Cu ce ți-a greșit? Eram atât de fericiți amândoi… L-ai omorât. Măcar acum pricepi grozăvia crimei și propria mea moarte? Tu însă nu ești în stare să-ți dai seama de lașitatea și cruzimea faptei tale. Ucigându-mi iubitul, ai hotărât și soarta mea: nu voi putea supraviețui morții soțului meu. Asta am venit să-ți spun…

Și ea recită acest poem, cu o voce disperată, întreruptă de suspine:

Pe-nserat îl rugai să mă-nsoțească,
Acum, după o vreme de trai fericit,
Cât e de tristă soarta celei nevoite
Să doarmă singură la umbra trestiilor!

Apoi strigă din nou:
— Ah! Nu-ți dai seama ce-ai făcut! Dar mâine, când te vei întoarce, vei înțelege!

Și, după ce se uită lung la Costel, dispăru.

A doua zi de dimineață, când se trezi, visul era atât de viu în mintea vânătorului, încât se simți adânc tulburat. Își aduse aminte vorbele: „Dar mâine, când te vei întoarce, vei înțelege!” și hotărî să plece pe dată într-acolo, ca să se convingă că visul nu fusese decât un vis.

Se duse deci… Când ajunse la râu, văzu femela de rață sălbatică, înotând singuratică. Zărindu-l, ea nu încercă să fugă. Dimpotrivă, se îndreptă spre el, măsurându-l cu o privire pătrunzătoare. Apoi, ajungând chiar lângă el, își sfârtecă pieptul dintr-o lovitură de cioc și muri sub ochii vânătorului înfricoșat.

Costel se rase în cap și deveni preot.

 

Claudiu Oteleanu