"Țintele" sunt specifice strategiilor militare și analizelor operative, în cultură nu se trag focuri, ci se construiesc punți.

 

                                                Precizare publica,

privind interpretările apărute după comunicatul de presă  postat de subsemnatul, referitor la relansarea Despărțământului Central ASTRA Brașov.

În urma unor reacții generate de comunicatul de presă referitor la reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov, consider necesar să fac o clarificare simplă și directă, în spiritul transparenței și al respectului față de comunitatea culturală brașoveană.

Comunicatul emis a avut ca unic scop informarea publicului asupra unui moment important din viața culturală a orașului — reconstituirea unei instituții istorice, cu tradiție și prestigiu în spațiul românesc.

Observația referitoare la prezența unor persoane provenite din mediul militar în structuri culturale nu a fost formulată ca o critică sau ca o rezervă, ci ca o constatare a unei realități sociale și profesionale din comunitatea noastră.

Nu există intenția de a stigmatiza sau de a minimaliza contribuția unor oameni care, prin activitatea lor profesională și culturală, au demonstrat competență și implicare în viața publică. Brașovul are o tradiție solidă de învățământ militar, universitar și cultural, iar numeroși profesioniști formați în aceste instituții au contribuit, în mod semnificativ, la dezvoltarea culturii și educației locale.

Această realitate este una pozitivă și merită recunoscută.

În același timp, este important să subliniem că Despărțământul Central ASTRA Brașov este o organizație civilă, culturală și comunitară, deschisă tuturor celor care cred în rolul culturii ca fundament al societății, indiferent de parcursul profesional anterior.

“Ținte “, există, desigur, în strategiile militare și în analizele polițienești sau economice; în cultură însă nu vorbim despre ținte, ci despre oameni, idei și valori care trebuie cultivate și apărate.

Reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov nu este un proiect al unor persoane, ci un proiect al comunității. Nu este un exercițiu de autoritate, ci un act de responsabilitate culturală. Nu este o competiție între profesii sau instituții, ci o invitație la colaborare.

În spiritul tradiției ASTRA, alegem dialogul, respectul reciproc și construcția pe termen lung. Succesul acestei inițiative va depinde nu de polemici, ci de capacitatea noastră de a lucra împreună pentru comunitate.

Claudiu Oteleanu

 

Junii, ASTRA și Duminica Floriilor , un fir nevăzut care leagă Brașovul!

 

 Junii, ASTRA și Duminica Floriilor, 

 un fir nevăzut care leagă Brașovul

de Claudiu Oteleanu

    În această Duminică a Floriilor, când Junii Brașovului, participa la  parastasul Junilor, purtând în suflet rânduiala veche a neamului, orașul respiră din nou în ritmul tradiției. Nu este doar o sărbătoare, ci o reafirmare a identității — a rădăcinilor noastre, a memoriei colective și a continuității culturale.

    Cu doar câteva zile în urmă, în data de 2 aprilie, la Brașov s-a produs un moment cu valoare simbolică: reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov, o instituție istorică născută din aceeași nevoie de a apăra cultura, credința și comunitatea românească.

Prof . univ. Ioan Vlad     

       Parintele Constantin Necula

Prefectul Brasovului  Mihai Catlin Vasii      Parintele C-tin Necula      Prof. univ. Ioan Vlad    

    Nu este întâmplător că aceste evenimente se întâlnesc în același timp al anului.
Junii, ASTRA și sărbătorile creștine ale primăverii formează, de fapt, o singură poveste — povestea unei comunități care nu uită cine este.

    O mare parte dintre membrii ASTRA Brașov sunt, în același timp, Juni ai Brașovului, oameni care trăiesc tradiția nu doar în cuvinte, ci în gesturi, în costume, în ritualuri și în responsabilitatea față de trecut. Prin ei, legătura dintre ASTRA și Junii Brașovului devine una firească, organică, aproape inevitabilă.

    În fruntea acestui nou început se află membrii Biroului Consiliului Director și ai conducerii operative a Despărțământului Central ASTRA Brașov, oameni care și-au asumat responsabilitatea de a duce mai departe spiritul ASTREI în slujba comunității brașovene:

prof. univ. dr. Ioan Vlad – Președinte,

pr. prof. dr. Aurelian-Nicu Reit – Prim-vicepreședinte,

jurist Adrian-Gabi Toth – Vicepreședinte responsabil de relațiile cu autoritățile și promovarea imaginii,

dr. Mihai-Sorin Tîrnoveanu – Vicepreședinte responsabil cu problemele organizatorice, statutare și de patrimoniu,

prof. univ. dr. Mădălina-Dana Rucsanda – Vicepreședinte responsabil cu problemele de cultură, artă, expoziții și colecții,

dr. ing. Claudiu Oțeleanu – Director executiv,

jurist Roxana Miron – Secretar 

și col. ing. (rtr.) Mihai Schlupek – Trezorier,

formează echipa care, în aceste zile de sărbătoare și reflecție, își asumă misiunea de a consolida și de a dezvolta activitatea ASTREI la Brașov.

    Duminica Floriilor deschide Săptămâna Mare, timpul cel mai profund al reflecției și al curățirii sufletești. Este momentul în care comunitatea se pregătește pentru Înviere — nu doar în sens religios, ci și în sens cultural și moral.

    În același spirit, reînființarea ASTRA la Brașov nu este doar un act administrativ, ci un semn de renaștere.

O revenire la rădăcini.

O reafirmare a valorilor care ne-au ținut împreună în vremuri grele.

    Astăzi, când Junii, dupa slujba traditionala de la biserica, participa la parastasul Junilor, unde sunt pomeniti cei trecuti in nefiinta, iar clopotele bisericilor vestesc începutul Săptămânii Mari, putem spune că Brașovul își regăsește echilibrul între tradiție și viitor.

ASTRA nu este doar o organizație.

Este o stare de spirit.

Este o continuitate.

    Iar între Junii Brașovului, sărbătoarea Floriilor și începutul drumului nostru în cadrul ASTRA există un fir nevăzut — firul identității românești, care ne leagă unii de alții și ne duce, cu demnitate, spre lumină.

La mulți ani tuturor celor care poartă nume de flori!
Să întâmpinăm Săptămâna Mare cu credință, unitate și speranță.

COMUNICAT DE PRESĂ . Reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov . 2 aprilie 2026

 

COMUNICAT DE PRESĂ

Reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov

Brașov, 2 aprilie 2026

În data de 2 aprilie 2026, în Sala Festivă a Colegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov, a avut loc Adunarea Generală de constituire a Asociației „Despărțământul Central ASTRA Brașov”, moment simbolic și instituțional prin care s-a reînnoit, în mod oficial, continuitatea unei tradiții culturale de prestigiu în viața comunității brașovene.

Evenimentul a reunit membri fondatori, personalități ale mediului cultural și civic, precum și susținători ai valorilor promovate de istorica Asociațiune Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), organizație care, încă din secolul al XIX-lea, a avut un rol fundamental în dezvoltarea identității culturale și educaționale a românilor din Transilvania.

În cadrul Adunării Generale au fost adoptate:

• Statutul Asociației „Despărțământul Central ASTRA Brașov”
• structura de conducere a organizației
• programul de activitate pentru perioada următoare

Prin aceste decizii, s-a realizat reconstituirea unei instituții culturale cu o profundă semnificație istorică, menită să continue misiunea ASTRA în plan educațional, cultural și civic.

Noua structură își propune să promoveze:

• cultura română și valorile identitare naționale
• educația civică și culturală a tinerilor
• proiecte culturale și memoriale dedicate istoriei și tradiției românești
• colaborarea cu instituții culturale și educaționale din țară și din străinătate

Totodată, organizația își asumă rolul de platformă de dialog și inițiativă culturală în comunitatea brașoveană, în spiritul tradiției ASTRA.

În urma deciziilor adoptate de Adunarea Generală și de Consiliul Director:

Director executiv al Asociației „Despărțământul Central ASTRA Brașov” a fost desemnat Claudiu Oteleanu, care va coordona activitatea operațională a organizației și implementarea programelor culturale și instituționale.

Reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov reprezintă nu doar un act administrativ, ci și un gest de continuitate istorică și culturală, reafirmând angajamentul comunității locale față de valorile educației, culturii și solidarității civice.

ASTRA rămâne, astăzi ca și odinioară, o instituție a spiritului românesc, dedicată formării conștiinței culturale și consolidării identității naționale.

O realitate a prezentului cultural brașovean

Nu poate fi ignorat faptul că, în ultimii ani, în mediul asociativ și cultural din Brașov s-a remarcat o prezență consistentă a unor persoane provenite din structuri militare sau din instituții ale statului, unele dintre acestea ocupând poziții de conducere în organizații culturale relevante.

Această evoluție reflectă, într-un mod interesant, dinamica societății românești contemporane, în care experiențele profesionale diverse — inclusiv cele din domeniul militar — ajung să se intersecteze cu viața culturală și civică.

Despărțământului Central ASTRA Brașov, își propune să fie un spațiu deschis tuturor celor care cred în rolul culturii ca fundament al comunității, indiferent de parcursul profesional anterior.

Pentru informații suplimentare:

Asociația „Despărțământul Central ASTRA Brașov”
Brașov, România

Director executiv,

 

Povestea unei preziceri. Proza scurta.

 Povestea unei preziceri

de Claudiu Oteleanu

Am cunoscut odată un profesor care credea cu adevărat în meseria lui.
Nu era un geniu și nici un erou — doar un om muncitor, încăpățânat, crescut cu ideea că școala este ultima redută a unei societăți care încă mai speră.

Preda fizica într-un liceu dintr-un oraș mic, unde blocurile erau scorojite, trotuarele sparte, iar oamenii trăiau din salarii care nu ajungeau niciodată până la sfârșitul lunii.

Școala era veche, cu pereți crăpați și calorifere care mergeau numai când venea vreo inspecție. În rest, elevii stăteau în bănci cu gecile pe ei, suflând în pumni ca niște soldați într-un război uitat.

Profesorul avea un talent ciudat: știa să vadă viitorul elevilor. Nu în stele și nici în cărți, ci în ochii lor. După două-trei ore de curs, putea spune cine va reuși și cine va fi pierdut.

— Ăsta o să plece din țară, spunea uneori.
— Ăsta o să ajungă șofer pe tir.
— Ăsta o să ajungă șef, fiindcă are tupeu, nu minte.

Nu se înșela aproape niciodată.

Anii au trecut, iar profesorul a devenit o legendă mică a școlii.
Directorii s-au schimbat, inspectorii s-au schimbat, miniștrii s-au schimbat, dar el a rămas acolo — ca o piesă de mobilier veche, pe care nimeni nu o mai observă, dar fără de care încăperea pare goală.

Salariul lui a crescut încet, ca o plantă bolnavă. Facturile au crescut repede, ca buruienile. Într-o vreme, a început să țină meditații. Nu din pasiune, ci din nevoie. Seara, după ore, în sufrageria mică a apartamentului de bloc, veneau copii cu părinți obosiți, care numărau banii înainte să-i dea.

— Dom’ profesor, atât putem… spunea câte o mamă.

El dădea din cap și lua banii fără să se uite la ei. Nu pentru că nu îi conta, ci pentru că îl durea.

Avea un obicei vechi: scria într-un caiet gros predicțiile despre elevii lui. Nu era o joacă. Era un fel de contabilitate a speranțelor.

„Va pleca în Germania.”
„Va intra în poliție.”
„Va ajunge nimic.”

Într-o zi, a scris și despre fiul lui.

„Va rămâne aici.”

A fost singura predicție care l-a urmărit ca o vină.

Fiul nu a rămas. A plecat în Anglia, la muncă, într-un depozit frigorific, unde descărca marfă noaptea. La început trimitea bani și vorbea des la telefon.
După un timp, a început să sune tot mai rar.

Profesorul a continuat să predea.

În fiecare an, clasa era mai mică. În fiecare an, școala era mai goală. În fiecare an, speranța era mai puțină.

Într-o dimineață de iarnă, directorul l-a chemat în birou. Nu era nervos și nici rău — doar obosit.

— Dom’ profesor… trebuie să înțelegeți. Nu mai sunt elevi. Se comasează școala.

Profesorul a dat din cap. Nu a protestat. Nu a întrebat nimic. A ieșit din birou și s-a dus direct în clasă. Era frig, ca de obicei. Pe tablă mai rămăsese o formulă scrisă cu cretă, de la ora precedentă.

A șters-o încet, cu palma.

În ziua aceea a rămas singur în școală până seara. Nu avea unde să se grăbească. Pe catedră era caietul lui. L-a deschis la ultima pagină. A citit, rând cu rând, toate predicțiile despre elevi.

Toate erau acolo: plecări, eșecuri, succese, abandonuri.

Dar lipsea una. Predicția despre el. A stat mult timp privind pagina goală.
Apoi a luat creionul și a scris, cu litere mici: „Va deveni inutil.” A închis caietul și a stins lumina.

În primăvara următoare, profesorul s-a pensionat anticipat. Nu pentru că voia, ci pentru că nu mai era nevoie de el.

Orașul a mers mai departe. Elevii au plecat. Școala a devenit depozit.

Iar profesorul a rămas acasă, într-un apartament tăcut, privind pe geam cum trec autobuzele cu oameni grăbiți, care nu aveau timp să se gândească la nimic.

Într-o seară, cineva l-a întrebat:

— Dom’ profesor, dumneavoastră, care le-ați știut viitorul la toți… cum de nu l-ați știut pe al dumneavoastră?

Profesorul a zâmbit obosit și a răspuns:

— L-am știut. Dar am sperat să mă înșel.

 

DEVORATORUL DE VISE - proza scurta-

 DEVORATORUL DE VISE

- proza scurta-

de Claudiu Oteleanu

Noaptea nu era liniștită. Doar părea. Era o liniște grea, apăsată, ca aerul dintr-o sală de judecată înainte de pronunțarea sentinței. O liniște care nu te odihnește, ci te obligă să te asculți.

Nu știu când a început totul. Poate în copilărie, când am învățat să-mi fie frică de întuneric. Poate mai târziu, când am învățat să-mi fie frică de oameni.
Sau poate în clipa în care am înțeles că cele mai urâte vise nu vin noaptea — vin ziua, când ești treaz și nu mai ai unde să te ascunzi.

Se spune că există o ființă care mănâncă visele. Nu speranțele. Nu bucuriile. Ci coșmarurile. Un fel de paznic al sufletului. O poveste inventată de oameni pentru a-și justifica slăbiciunile. Sau, poate, un adevăr prea simplu pentru a fi acceptat.

În noaptea aceea m-am trezit fără motiv.
Nu din cauza unui zgomot. Nu din cauza unui vis. Din cauza unei prezențe.

Am deschis ochii și am privit camera. Pereții erau albi. Lumina era slabă. Aerul era nemișcat. Totul era la locul lui. Prea la locul lui.

Am vrut să mă ridic, dar corpul nu m-a ascultat. Stăteam întins, rigid, ca un obiect abandonat și atunci le-am văzut! Femeile!

Șase sau șapte.

Îmbrăcate în negru, nemișcate, tăcute, fără vârstă. Nu păreau nici vii, nici moarte. Doar prezente.

Stăteau în jurul patului, ca niște martori la un proces care nu mai avea nevoie de judecător.

În clipa aceea am înțeles ceva teribil:

Nu eram bolnav. Nu eram adormit. Nu eram speriat. Eram judecat.

Aerul devenea din ce în ce mai greu. Nu ca o apăsare fizică, ci ca o vină. O vină fără nume. O vină fără apărare.

Femeile au început să plece.

Una câte una. Fără zgomot. Fără grabă. Fără urmă. Au dispărut din cameră ca niște umbre obosite de rolul lor.

Atunci am rămas singur. Singur cu mine și cu el!

Nu l-am auzit intrând. Nu s-a deschis nicio ușă. Nu s-a mișcat nicio perdea. Era deja acolo. Stătea lângă pat.

Nu era monstru. Nu avea colți. Nu avea gheare.

Era simplu. Prea simplu.  Tocmai de aceea, era... înspăimântător.

M-a privit cu o răbdare rece, aproape profesională — ca un funcționar al destinului care nu ridică vocea și nu face promisiuni.

— Ai ceva de mâncare pentru mine? …a întrebat.

Vocea lui era calmă. Normală. Omenească. Prea omenească.

Am vrut să răspund, dar gura nu s-a deschis și atunci am înțeles.

Nu voia hrană. Nu voia sânge. Nu voia viața mea.

Voia visele mele. Toate!

Cele abandonate. Cele trădate. Cele uitate.

Am simțit frica urcând în mine încet, ca o febră. Nu frica de moarte. Frica de adevăr.

— Înghite visul! Am strigat în gând. Ia-l și pleacă!

Creatura a zâmbit. Nu cu răutate. Nu cu milă. Cu certitudine.

— Eu nu mănânc visele frumoase, a spus…

În clipa aceea am înțeles. Visul nu era coșmarul. Visul eram eu și monstrul nu venise să mă distrugă.

Venise să mă oblige să trăiesc.

Am văzut atunci securea. Nu era o armă. Nu era un simbol al violenței. Era un simbol al ordinii, sau a Haosului.

Am întins mâna și am apucat-o.

Nu cu furie. Nu cu disperare. Cu hotărâre.

Pentru prima dată în viață, nu voiam să scap. Voisem prea mult timp să scap. Acum voiam să rămân și să mă înfrunt.

Am ridicat securea. Și am lovit. Nu pe el. Pe mine. Pe frica mea. Pe minciunile mele. Pe toate renunțările mele.

Și, după lovitură, a venit liniștea. O liniște adevărată. Nu liniștea somnului. Nu liniștea morții. Liniștea libertății.

Creatura s-a apropiat de fereastră și a privit în noapte.

Lumina lunii îi contura silueta, făcând-o să pară mai ușoară, mai îndepărtată.

— Acum înțelegi, a spus.

Am încuviințat. Da. Înțelegeam. Nu venise să mă pedepsească. Venise să mă trezească. Creatura a urcat pe pervaz.

— Unde pleci? Am întrebat.

Nu din frică. Din recunoștință.

S-a întors o clipă. Și a zâmbit.

— Eu plec acolo unde oamenii încă mai au curajul să viseze.

Apoi a dispărut. Nu ca o fantomă. Ca o lecție.

Am rămas singur.

Dar nu mai eram același om.

Pentru că, în noaptea aceea, … mi-am pierdut visele!

 

Adunarea Generală a astriștilor brașoveni. Reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov.

 

                                                       INVITAȚIE 

                 

Adunarea Generală a astriștilor brașoveni

Reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov

Cu aleasă considerație și în spiritul tradiției culturale românești,
avem onoarea de a vă invita să participați la 

Adunarea Generală a astriștilor brașoveni, 

care va avea loc în ziua de 

2 aprilie 2026, ora 14:00,

în 

Sala Festivă a Colegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov.

Această adunare solemnă își propune să marcheze un moment de însemnătate pentru viața culturală și spirituală a Brașovului, având drept obiective principale:

• reconstituirea Despărțământului Central ASTRA Brașov;
• aprobarea unui nou Statut, adaptat exigențelor vremurilor de astăzi;
• alegerea unei noi conduceri a Despărțământului;
• stabilirea direcțiilor de activitate și de perspectivă ale ASTREI brașovene.

La Centenarul marii schimbări astriste brașovene din anul 1926, moment care a deschis o epocă de afirmare culturală și de prestigiu pentru Despărțământul brașovean (1926–1946), dorim să reașezăm, pe temelii trainice, lucrarea culturală a ASTREI, urmând modelul înaintașilor și chemarea vremurilor de astăzi.

Vremurile sunt schimbate, și totuși aceleași în încercările lor, iar ASTRA are și trebuie să aibă puterea de a renaște, de a se adapta și de a sluji, cu demnitate și credință, menirea sa istorică — aceea de a păstra și de a întări conștiința culturală românească.

Vă așteptăm cu respect și nădejde, sub semnul continuității și al responsabilității față de viitor.

Protopopul Brașovului                           Președintele Grupului de inițiativă

Pr. dr. Dănuț BENGA                                             Prof. univ. dr. Ioan VLAD

Despre zbor se poate povesti mult. Clipele care conteaza, le poti imortaliza...In rest, cele bune!