Paul Craig David
Roberts
Se naste o lume noua, cum
va arata?
de Fortunat Reiser
Auzim multe voci care spun ca lumea de dupa COVID-19,
va fi diferita.
Intrebarea
este: Diferita in ce fel? Va fi mai bine sau mai rau?
Elitele fac eforturi
pentru a o face mai buna pentru ei si
mai rea pentru noi, ceilalti. Cu privire la aceasta afirmatie, dovezile sunt
concludente.
Baietii mari sunt salvati si li se
acopera datoriile.
Toti ceilalti insa, cu
exceptia celor deja marginalizati si fara niciun raport de munca recent si o
adresa fixa, au primit o chirie pentru o luna si sunt indemnizati pentru somaj
extins.
Firmele farmaceutice
mari vad profituri masive in virus, guvernul vede mari perspectiva pentru mai
multa putere de control.
Dar disparitatile in
ceea ce priveste beneficiile economice sunt doar o parte a acestora. Interese
puternice - cum ar fi Bill Gates si Big Pharma - sunt hotarate sa ne vaccineze
pe toti si sa ne controleze miscarile cu un pasaport intern numit „certificat sanitar“.
Noi proceduri si tehnologii de urmarire vor fi puse in functiune, amintind de
„semnul fiarei“ pentru a controla accesul mai multor categorii de persoane in
diferite domenii si beneficii.
Expertii subliniaza
faptul ca, asa cum nu putem fi vaccinati impotriva racelii comune, cu exceptia
versiunii de anul trecut, nu putem fi vaccinati impotriva virusurilor COVID-19
si altor virusuri care isi schimba permanent forma, dar expertii sunt deja in
curs de a fi condamnati.
Nu
este permisa nicio opinie a expertilor care sa stea in calea profiturilor
vaccinale.
Nici nutritia si nici
sustinatorii vitaminelor nu vor putea fi lasate sa stea in cale. Bill Sardi
anticipeaza ca ne asteapta sperietoarea orchestrata generata de rechemarile obligatorii
de vitamine „toxice“.
Big Pharma este
hotarata sa obtina controlul asupra vitaminelor si remediilor homeopatice, iar
FDA este marioneta probabila a Big Pharma.
Vaccinarea a fost
ridicata deasupra vindecarii, deoarece Big Pharma si slugile sale din presa ca
CNN, trage in jos experienta pozitiva a doctorilor, raportata despre tratamente
de succes cu Hidroxiclorochina si azitromicina, precum si eficacitatea
vitaminei C, vitamina D3 si zinc in consolidarea capacitatii sistemelor imunitare
de a lupta impotriva virusului.
Ortodoxia medicala cu
influenta de la Big Pharma nu poate iesi din cutia in care a fost pusa.
Atunci cand este nevoie
de gandire si experimentare noua, cei capabili de gandire sunt hartuiti si
chiar blocati de reglementarile FDA si dogmatism.
Guvernul si agentiile
sale se securitate vad permanent, in teama si confuzia populatiei, oportunitati de a pune in aplicare masuri mai
tiranice, mai multe exceptii pentru drepturi constitutionale si mai multe piedici,
libertatii de exprimare.
Capacitatea
libertatii de a rezista opresiunii este diminuata pas cu pas.
Diferite descrieri ale
distopiei preconizate sunt oferite pe internet.
Dar
nu trebuie sa se sfarseasca asa.
Depinde
de noi.
Demoralizati
si fricosi, putem accepta mai multa putere guvernamentala, asa cum am facut dupa
9/11.
In
schimb, putem recunoaste in mod colectiv esecul masiv de pretutindeni al
conducerii occidentale si putem construi o societate mai locuibila si mai
durabila.
Esecul conducerii este
o oportunitate pentru schimbare reala.
CNN, The New York Times
si restul presei controlate ne spun in fiecare zi ca presedintele Trump
reprezinta esecul conducerii. Insa esecul conducerii depaseste toti lideri din
ultimii 30 de ani si locuieste in sistem.
Capitalismul global
„autoreglabil“, bazat exclusiv pe lacomie, financiarizat si lipsit de suflet nu-i
mai poate uni pe oamenii intr-o comunitate durabila.
Esecul conducerii
rezida in esecul pe termen lung al conducerii, care a facut ca societatile
occidentale sa fie vulnerabile prin mutarea in strainatate a locurilor de munca
cu productivitate si valoare ridicata, pentru a creste profiturile
intrepreinderilor internationale mari in detrimentul veniturilor interne ale
consumatorilor.
Aceasta inseamna
deplasarea in larg a capacitatii de a produce medicamente, masti si alte resurse necesare pentru supravietuirea
nationala.
Inseamna dependenta de
puterile straine.
Inseamna incapacitatea
de a functiona fara importuri masive.
Oricum
ati privi la acest aspect, globalizarea este o condamnare la moarte.
Singurul sau avantaj
este pentru cei bogati, iar avantajul vine la ei sub forma unei forte de munca
ieftine, care le mareste profiturile in timp ce reduce veniturile interne si
puterea de cumparare a populatiei.
Fara venituri care sa
impulsioneze economia, elitele au oferit imprumuturi si credite extinse pentru
a furniza putere de cumparare bazata pe datoria personala de a absorbi
productia delocalizata, adusa acasa pentru a vinde pe pietele americane.
Costul educatiei scolare a crescut pe masura
ce calitatea acesteia a scazut.
Subventiile pentru
educatie au fost reduse, iar datoria studentilor a fost inlocuita.
Inflatia a fost
subestimata pentru a impiedica cresterea costului vietii pensionarilor din
asigurarile sociale.
Platile pentru sistemul
de sanatate catre furnizorii de servicii medicale au fost diminuate. Plasa de
siguranta a fost smulsa din nou si din nou.
Din ce in ce mai multi
oameni au cazut prin aceste crapaturi, iar numarul oamenilor fara adapost a
crescut, oferind terenuri fertile pentru COVID-19.
Distribuitia
veniturilor si averilor in SUA a trecut de la echitabila pana la extrem de
inegala intr-un timp scurt, intrucat cei bogati au profitat de Rezerva
Federala, care pompeaza trilioane de dolari in preturile activelor financiare
si ale corporatiilor prin cumpararea propriilor actiuni, astfel decapitalizand
corporatia, in timp ce isi asuma datoria, toate pentru beneficiul temporar al
unor bonusuri mai mari pentru directori si al unor castiguri de capital mai
mari pentru actionari.
Elitele au ucis
economia pentru beneficii pe termen scurt pentru ei insisi.
Aceste politici
distructive au fost rezultatul ideilor ganditorilor lacomi, pe termen scurt – oameni
ai caror singura viziune era: „vreau mai mult“.
Acesti oameni nepotriviti si nu victimele lor,
sunt acuma salvati de catre unchiul Sam.
Bula masiva a datoriei
imposibil de platit, care a depasit deja economia, creste in continuare.
Rezerva Federala si
Trezoreria SUA sunt in curs de distrugere a dolarului american in eforturile
inutile de a-i salva pe cei superbogati de la comportamentele eronate, bazate
pe lacomie.
In locul acestei
abordari nebunesti la criza economica, exista o abordare bazata pe bunul simt.
De fapt, firmel si
bancile salvate sunt cumparate de guvern.
Prin urmare, acestea ar
trebui tratate ca fiind corporatii nationalizate. Odata nationalizate,
guvernul, spre deosebire de corporatii, poate crea banii pentru plata
salariilor si a facturilor pentru sanatate.
Se poate evita somajul
estimat de 30 sau 40%. Este mai bine sa platim salarii decat sa platim
indemnizatiile de somaj.
Diferenta psihologica
valoreaza o suma mare.
Incapacitatea
sistemului american privat de sanatate de a rezolva criza medicala actuala este
evidenta.
Un
sistem de asistenta medicala bazat pe profit este cel mai scump sistem posibil.
Pofta pentru profituri
este integrata la toate nivelurile, ceea ce duce la cresterea costurilor la
niveluri la care asigurarile private si de stat, refuza sa le ramburseze.
Rezultatul este
contractia, nu extinderea sistemului.
Uitati-va,
de exemplu, la numarul de spitale, in special in zonele rurale, care au fost
inchise recent.
In plus, acoperirea
unui sistem privat, precum si a sistemului de stat, are lacune majore.
Rezistenta la un serviciu de sanatate nationalizat e ridicola, mai ales ca un
serviciu nationalizat poate coexista cu unul privatizat.
Doua sunt clar mai bune
decat unul.
Nationalizarea
are numeroase beneficii. Permite, de exemplu,
intreprinderilor mari, create de fuziunile unor banci gigantice precum Chase
Manhattan si J.P. Morgan, sa fie sparte fara nicio dificultate, precum si
separarea activitatilor comerciale de activitatile bancare si de investitii.
Abrogarea Legii
Glass-Steagal si suspendarea aplicarii legilor anti-trust au reprezentat o politica
ignoranta la cel mai inalt nivel posibil.
Nationalizarea permite
guvernului sa aduca acasa productia delocalizata a corporatiilor globale din
SUA si sa puna inapoi forta de munca americana la locurile de munca din clasa
de mijloc.
Este o victorie pentru
poporul american.
Dupa ce corporatiile uriase
cu monopoluri vor fi sparte, ele vor putea fi privatizate si readuse in
proprietate privata la valoarea reala, nu pentru niste banuti pe baza unei vanzari
in regim de urgenta.
Banii pe care guvernul
ii primeste din vanzare vor putea fi
folositi pentru restitui datoria publica.
Pentru indivizi,
datoriile grele sufocante trebuie reduse la niveluri care pot fi administrate de
veniturile lor.
Michael
Hudson si eu am propus o solutie la problema datoriilor, si anume o gratiere.
Alti au preluat apelul nostru.
In prezent, Rezerva
Federala transfera datoria pe societatea fara a o reduce.
Nu are sens, pentru ca
incearca sa nimiceasca datoria prin largirea ei.
In SUA exista atat de
multe prejudecati dogmatice impotriva oricarei abordari cu cel mai mic semn de
socialism, chiar si ca masura temporara si oportuna, aceasta gandire si actiune
rationala se confrunta cu bariere puternice.
Daca nu putem depasi
aceste bariere, suntem destinati unor vremuri mult mai dificile.
Poate
fi restaurata comunitatea sau natiunea americana sau va degenera in clanuri si
tribalism?
Cea mai mare provocare
cu care ne confruntam, este restabilirea conceptului de comunitate.
A existat o perioada in
care SUA erau o comunitate, una unica, asa cum consta dintr-o multitudine de
etnii.
La sosirea fiecarui val
de imigranti etnici au trecut un test al Constitutiei, au invatat limba
nationala si s-au asimilat in comunitatea americana.
Aceasta comunitate a
fost distrusa de o varietate de forte, ultima fiind politica de identitate.
Politica de identitate interzice comunitatea prin descompunerea populatiei in
grupuri reciproc ostile in functie de gen, preferinta sexuala, rasa si orice
clasificare imaginabila.
Rezultatul
este un turn Babel si acesta nu este o comunitate.
In loc de comunitate,
SUA este un loc in care ura este cultivata la cei care revendica un statut de
victima, care insasi urasc cel mai mult si care fac ca cei carora li se
atribuie vicitmizarea sa fie tratati cu cea mai mare ura.
La inceput, barbati
albi heterosexuali au fost principalele obiecte ale urii, dar in ultima vreme
am vazut oamenii transgen urand pe feministii, care spun ca o femeie este o
femeie, nu un barbat care pretinde ca este o femeie.
Aceste atacuri asupra
liderilor feministi binecunoscuti sunt violente ca limbaj utilizat si pot duce
la fapte violente. Diverse grupuri de imigranti neasimilate se lupta intre ele
pentru a controla teritoriul disputat. Tratamentul inuman aplicat
palestinienilor din partea Israelului i-a infuriat pe imigranti musulmani
impotriva evreilor.
Atacurile rasiale
violente asupra oamenilor albi devin din ce in ce mai frecvente.
Timp de decenii,
„studiile femeiesti“ au predicat ura fata de barbati, iar „studiile negrilor“
au predicat ura fata de albii.
Aceasta ura predata
este acuma suplimentata de proiectul New York Times 1619. In locul asimilarii,
acuma avem ura reciproca. Cum putem scapa de aceasta?
Poate ca provocarea de
la COVID-19, ne va forta sa ne reunim
din nou pentru a invinge virusul. . O
apropiere ar fi sprijinita de un pachet de salvare economica perceput mai
degreaba ca fiind corect decat ca abordare unilaterala care a fost adoptata.
O
gratiere in legatura cu datoria publica ofera echitabilitatea necesara.
Elitele, gandindu-se
doar la interesele lor, stau in calea oportunitatilor pentru a reuni oamenii. .
Daca nu putem fi adusi inapoi impreuna, putem uita de unitate dincolo de
limitele propriului nostru grup de victime sau identitate.
In locul comunitatii,
vom fi organizati in clanuri de identitati separate. Absenta unitatii
interioare ne va face sa ne asezam ca o rata vulnerabila fata de dusmanii din
strainatate.
Cunoastem lista de
dorinte distopice. Putem sa ne reunim cu o lista de dorinte anti-distopice ca o
comunitate bazata pe sprijin reciproc sau elitele au reusit sa ne pulverizeze
in grupuri diferite de ura tribala?
Nota
traducatorului:
Paul
Craig David Roberts este un economist si autor american.
A detinut anterior un birou de sub-secretar, in guvernul federal al Statelor Unite ale
Americii, precum si posturi de predare in mai multe universitati din SUA.
El este un adversar al
politicii externe recente a SUA.
In calitate de secretar adjunct al
Trezoreriei, el a fost un motor al politicii economice a primei administratii Reagan
si a fost laudat : „constiinta economica a lui Ronald Reagan“.
Cu toate acestea,
ardoarea sa singulara pentru economia bazata pe oferta a provocat suparare in
unele parti ale guvernului.
El a scris multe
articole si carti excelente despre problematicile ale economiei si politicii
americane si mondiale din secolul al 20-lea, printre care se numara:
Alienarea si economia
sovietica:
Prabusirea erei socialiste,
Noua Culoare: Modul in
care cotele si privilegii distrug democratia,
Tirania de intentii
bune: Modul in care procurorii si
birocratii incalca Constitutia in numele Justitiei,
Modul in care s-a
pierdut economia: Razboiul lumilor,
Esecul capitalismului
laissez-faire si dizolvarea economica in Occident, Economia la abis: Prabusirea
economiilor si esecul globalizarii,
Modul in care s-a
pierdut America: Din 9/11 pana in statul politienesc/razboinic,
Amenintarea
neoconservatoare la ordinea mondiala: Razboiul periculos al Washington-ului
pentru hegemonia,
Razboiul American
impotriva lumii si idealurilor sale.
Afirmatiile sale in
acest articol sunt adevarate in mod obiectiv, dar avand in vedere faptul ca
tocmai masurile marxiste au distrus societatea si economia americana si prin
extensie, pe cea occidentala, solutiile
sale cu adevarat socialiste nu sunt
solutii deloc, fiindca ar reprezenta nimic altceva decat o continuare a
politicii nocive si inselatoare de relocalizare
a problemelor, care, de-a lungul ultimelor patruzeci de ani, au adus o
multime, ba chiar un amestec insidios de colectivizare
a tuturor problemelor cauzate de catre democratia
in masa si politica imperialista
americana/sionista.
Acesti patru factori - relocalizarea problemelor, colectivizarea, democratia in
masa si politica imperialista
americana/sionista – stau la baza problemelor uriase, interconectate si de
nerezolvat, pe care el le- a identificat in mod corect.
Fiind, el insusi, un
„faptas“ in aceasta poveste, precum si un academician si fost politician
privilegiat si rasfatat de conditiile binecuvantate ale ordinii occidentale
postbelice si intr-adevar unice in istoria omenirii, el este incapabil sa-si
imagineze solutii cu adevarat efective si constructive, care ar fi neaparat radicale si dureroase, fiindca sistemul
despre care el vorbeste si pe care el ar vrea sa il resusciteze, a purtat in el
de la bun inceput semintele distrugerii nu numai ale sistemului insusi, ci de
fapt a civilizatiei occidentale .
Aceasta omitere
cruciala ne arata inca o data importanta unei reforme fundamentale in gandirea
occidentala, care neaparat va duce la o intoarcere la radacinile ei culturale, care intre timp au fost uitate, abuzate,
ingropate, batjocorite, ba chiar blestemate.
Cine o sa fie pregatit
sa indure durerile necesare pentru astfel de solutii radicale, va izbandi razboiul pentru viitorul Occidentului.
Concluzia
personala:
A
sosit timpul sa ne debarasam de ordinea postbelica in intregime odata pentru
totdeuna, fiindca altfel, vom cadea in aceleasi capcana, la nesfarsit.
Istoria nu se repeta,
dar tiparurile ei se repeta. Ori de cate ori, cauza pentru care este important
sa ne gandim la solutii care sa faca in asa fel sa ne putem debarasa de
elementele conditionate, circumstantele deosebite si de fapt unice ale erelor
anterioare, astfel incat sa fie posibil un nou inceput bazat pe invataturile
din trecut, care, in mod necesar, ar
include atat greselile, cat si succesele erei imediat anterioare.
In contextul ultimelor
sase decenii dezastruoase ale Occidentului, evitarea ispitirii marxiste pare a
fi punctul central al oricarei tentative de a reconstrui nu numai pentru SUA,
ci mai ales civilizatia occidentala, a careia America, a devenit forta motrice si asa va ramane in
viitorul apropiat.
Articol realizat de Fortunat Reiser, sociolg elvetian si
voluntar la A.O.N.G.T.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu