Și, stând liniștit după un eveniment atât de intens,
privind imaginea unei japoneze delicate, îmbrăcată într-un kimono, mi-a încolțit o idee:
Sakura
M-am întrebat de ce japonezii au ales
floarea de cireș ca simbol național. Pentru că este frumoasă? Da. Pentru că
este delicată? Da. Dar mai ales pentru că înflorește puțin și lasă în urmă o
amintire pe care nu o uiți niciodată.
Atunci am înțeles că exact asta ar trebui să fie și un
premiu cultural. Nu o bucată de metal. Nu o diplomă. Nu un obiect pe care îl
pui într-o vitrină.
Ci o poveste.
Pe 2 iulie 2026, seara, am oferit premiile Nilul, Manhattan și Vistula.
Fiecare cu propria lui simbolistică. Fiecare
cu propria lui poveste. Fără să-mi dau seama, cred că s-a născut o idee.
Poate că următorul premiu al Galei Culturale
Internaționale Garden Party se
va numi... Sakura.
Premiul pentru acel artist care reușește să lase în
sufletul oamenilor ceva ce nu poate fi măsurat în bani, în like-uri sau în
diplome.
Pentru că, la urma
urmei, cultura seamănă foarte mult cu floarea de cireș. Nu durează o veșnicie. Dar
schimbă pentru totdeauna peisajul în care apare. Și poate că acesta este
adevăratul rost al artei.
Să înflorească.
Chiar și pentru o
clipă. Iar dacă acea clipă rămâne în memoria oamenilor, atunci artistul și-a
împlinit menirea.
Cred că Garden Party nu s-a încheiat în 2 iulie seara.
Cred că, în liniștea de după aplauze, tocmai s-a născut o nouă poveste.
Privind imaginea aceasta, mi-a încolțit ideea.
Și, ca orice floare de cireș, sper să
înflorească atunci când îi va veni vremea.
Sakura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu