DRONELE, PILOTUL ȘI PROGRAMUL SAFE:
ÎNTREBĂRI LA CARE STATUL ROMÂN TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ
Două drone au fost
doborâte în spațiul aerian al României, în mai puțin de 24 de ore. Ambele au
fost neutralizate de același pilot român, un tânăr de cel mult 28 de ani, aflat
la manșa aceleiași aeronave F-16 și asistat de același coleg.
Performanța militarului
merită recunoaștere și respect. Tocmai de aceea, pilotul nu trebuie transformat
într-un element de decor al unei campanii de comunicare politică. Dincolo de
imaginea eroului, rămân întrebări la care autoritățile sunt obligate să
răspundă.
De ce prima dronă a
parcurs aproximativ 200 de kilometri prin spațiul aerian național și a fost
urmărită peste o oră înainte de a fi doborâtă, în timp ce a doua a fost
neutralizată în numai 11 minute?
De ce, după o
misiune reală de luptă, cu lansare de rachetă și o încărcătură psihică
evidentă, a fost folosit a doua zi același pilot? Au fost respectate toate
perioadele regulamentare de odihnă și evaluare psihofizică? Aviația militară
română nu dispune și de alte echipaje pregătite pentru asemenea intervenții?
De ce racheta
lansată de un Eurofighter italian a ratat prima dronă și în ce condiții s-a
produs ratarea? Nu acuz pilotul italian și nu pun la îndoială profesionalismul
său, dar opinia publică merită o explicație tehnică, nu tăcere.
De ce comunicarea
președintelui, a ministrului Apărării și a conducerii Armatei a fost
neuniformă, uneori contradictorie, dar a devenit brusc coerentă atunci când
discuția a ajuns la necesitatea programului SAFE?
Ministrul Apărării a
trecut foarte repede de la prezentarea incidentelor la argumente privind
achizițiile militare și costurile apărării. Amenințarea a fost urmată imediat
de justificarea cheltuielii: există drone, mijloacele actuale sunt
insuficiente, prin urmare SAFE trebuie urgentat.
Nu afirm că
incidentele au fost fabricate și nici că pilotul român ar face parte dintr-un
plan secret. O asemenea acuzație ar necesita dovezi pe care, deocamdată, nu le
avem. Dar observ că două incidente reale sunt folosite pentru a crea presiune
publică și politică în favoarea unor decizii financiare majore, insuficient
explicate cetățenilor.
Tăcerea NATO nu
demonstrează existența unei înscenări. Totuși, absența unei comunicări aliate
clare, deși în prima intervenție au fost implicate aeronave italiene aflate în
misiune NATO, lasă loc unor întrebări legitime.
Românii trebuie să
afle traseele radar complete, orele exacte ale tuturor deciziilor, originea
dronelor, rezultatele expertizelor, cine a emis ordinele de angajare și de ce
au existat diferențe atât de mari între cele două reacții. Totodată, trebuie
publicate proiectele antidronă finanțate prin SAFE, costurile, furnizorii și
procedurile de atribuire.
Securitatea
națională nu trebuie negociată. Dar nici frica populației nu trebuie folosită
drept cec în alb pentru împrumuturi, achiziții și contracte asupra cărora
societatea nu primește suficiente explicații.
Poate că dronele nu
au fost trimise de cei care invocă acum pericolul. Dar frica produsă de ele
este administrată politic. Iar atunci când frica devine argument financiar,
transparența nu mai este opțională.
Susțin
apărarea României. Tocmai de aceea solicit adevărul complet, responsabilitate
instituțională și transparență asupra fiecărui euro cheltuit în numele
securității noastre.
Claudiu Oteleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu