Există oameni despre care nu poți
spune că au fost doar jurnaliști.
Au fost voci.
Uneori incomode. Alteori calde.
Întotdeauna recognoscibile.
Felicia Popa a fost una dintre
aceste voci.
Într-o lume în care presa se schimbă
cu o viteză amețitoare, iar știrile îmbătrânesc în câteva ore, există oameni
care rămân în memoria unui oraș nu printr-o singură emisiune, nici printr-un
singur articol, ci prin consecvența cu care au ales să fie prezenți în viața
cetății.
Felicia Popa a aparținut acestei
generații de jurnaliști.
A fost realizatoare de televiziune,
publicistă, eseistă și om de cultură. A continuat să promoveze limba și
identitatea românească inclusiv după stabilirea în Canada, implicându-se activ
în viața comunității românești de acolo.
Am avut drumuri profesionale
diferite, dar am aparținut aceleiași lumi: lumea presei brașovene. O lume în
care concurența exista, opiniile erau diferite, însă respectul pentru profesie
rămânea o valoare comună.
Astăzi nu pleacă doar un jurnalist.
Mai dispare o parte din memoria
presei brașovene.
Iar generația care a construit presa
locală în anii în care jurnalismul însemna prezență în teren, dialog și
responsabilitate devine tot mai mică.
Dincolo de articole, de emisiuni și
de cărțile publicate, rămâne amintirea unui om care și-a pus viata în slujba
comunității.
Dumnezeu să o odihnească în pace. Drum lin!
Claudiu Oteleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu