CÂT DE ADÂNC POȚI IUBI FĂRĂ SĂ TE
SCUFUNZI?
Sunt
momente în care viața seamănă mai puțin cu un drum și mai mult cu o mare. Navigăm.
Uneori știm încotro. Alteori doar presupunem.
Iar
când se face întuneric, nu mai căutăm neapărat țărmul. Căutăm o lumină. Una
singură. Raza unui far care să ne spună că undeva, dincolo de noapte, există
ceva spre care merită să continuăm.
Poate că și iubirea este tot un asemenea
far.
Gabriel
García Márquez vorbea despre teama de a iubi mai profund decât ești iubit.
Despre diferența aceea nevăzută dintre două suflete care, astăzi, pare doar o
distanță, dar mâine poate deveni o rană.
Totuși, cine poate măsura iubirea?
Cu
ce instrument poți afla dacă celălalt te iubește la aceeași adâncime? Poate
tocmai aici începe fragilitatea noastră. Pentru că, atunci când iubim cu
adevărat, nu mai navigăm după hărți. Navigăm după lumină. Și uneori ne agățăm
cu disperare de raza unui far, fără să știm dacă lumina aceea ne cheamă spre
țărm sau doar ne ajută să mai traversăm încă o noapte.
Poate
că nu toate farurile sunt destinații. Unele apar în viața noastră doar ca să nu
ne scufundăm. Iar uneori este suficient!
Claudiu Oteleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu