Gabriel Bejan
În timp ce suntem asigurați pe toate liniile că România este o țară bine apărată în fața amenințărilor externe, ne copleșesc atacurile ce vin din interior. E bine că nu avem teroriști islamici care se detonează în centrul Bucureștiului, că avem scut antirachetă împotriva Iranului și propaganda rusă e ținută sub control, dar ce fac oare serviciile noastre împotriva celor care ne sabotează sistemul de sănătate publică, își scot din țară milioanele furate (ca să nu aibă DNA ce confisca) sau duc o viață de lux pe banii statului? Poate nu ați înțeles până acum, dar România este lovită din interior cu o ferocitate ce i-ar face până și pe teroriștii ISIS să pălească de rușine. Or se pare că de acest pericol serviciile noastre au cam uitat.
Cine a urmărit agenda publică din ultimele trei săptămâni nu a putut să nu remarce știrile care au pus sub semnul întrebării vigilența serviciilor secrete din România. Să le luăm în ordine cronologică.
SIE a fost acuzată de șefa DNA că în ultimii trei ani nu a furnizat nici o informație care să ajute la anchetele deschise împotriva oamenilor de afaceri care-și ascund averile în străinătate. Iar cazul care a declanșat scandalul a fost cel al lui Horia Simu ce și-a cumpărat două vile în Saint Tropez din banii obținuți ilegal din despăgubiri frauduloase. ” Este imposibil ca ofiţerii de informaţii să nu intre în posesia unor astfel de informaţii. Cred că este de siguranţă naţională atunci când cineva transferă milioane de euro din România într-o altă ţară”, a declarat Laura Codruța Kovesi. SIE a răspuns prompt explicând că șefa DNA nu știe de fapt ce vorbește și că serviciul nu monitorizează cetățenii români aflați în străinătate, nici nu le caută conturile sau transferurile bancare și achizițiile imobiliare, ”această practică fiind una specifică fostei Securități”.
Cu alte cuvinte, ar trebui să ne luăm gândul că spionii noștri din străinătate vor oferi vreodată informații despre miliardele ascunse ale celor care au devalizată această țară în ultimii 25 de ani pentru că nu au atribuții în acest sens. Iar la întrebarea cine s-ar putea ocupa totuși și de această problemă, răspunsul pare simplu: nimeni. Deci, sănătate, ce-i furat, furat rămâne!
După ce am aflat ce (nu) face SIE, acum să vedem ce face sau, la fel, ce nu face SRI. În scandalul dezinfectanților diluați vânduți de Hexi Pharma spitalelor din România timp de aproape un deceniu, ne-am întrebat pe bună dreptate unde a fost serviciul român de informații în toți acești ani și dacă nu cumva această amenințare la adresa sănătății populației era la fel de importantă ca orice problemă de siguranță națională. Nu știm exact câți oameni au omorât dezinfectanții de proastă calitate, dar, dacă e să fim cinici, cu siguranță că numărul lor e comparabil cu cel al atacurilor teroriste care au avut loc în ultimii ani în toată lumea.
Când s-au înmulțit întrebările, SRI ne-a spus că a făcut în jur de 100 de sesizări la instituțiile abilitate, lăsând să se înțeleagă că acestea nu făcut mai departe nimic cu informările respective. Un răspuns destul de neconvingător dacă ținem seama doar de faptul că spitalul SRI era unul dintre clienții Hexi Pharma. Ciudat nu, pentru o instituție care spune că deținea informații despre calitatea proastă a produselor acesteia.
A fost depășit SRI de problemă sau, dimpotrivă, a avut informații, dar mafia din Sănătate a fost mai puternică decât cel mai important serviciu secret din România? Nici nu mai contează răspunsul. Realitatea arată că am fost lăsați descoperiți în fața unei amenințări uriașe care a făcut deja multe victime. Asta e vestea proastă.
Și dacă vă întrebați ce mai face serviciul secret al Ministerului de Interne, răspunsul îl găsiți zilele acestea în rechizitoriul prin care Gabriel Oprea a fost trimis în judecată de DNA împreună cu fost șef al DIPI Nicolae Gheorghe. Se pare că cinstea și profesionalismul lucrătorilor din Ministerul de Interne au ajuns la un nivel atât de ridicat încât serviciul de informații nu prea mai are ce să facă cu banii de filaje și operațiuni de supraveghere, astfel încât trebuie să-i cheltuie pe mașini de 100.000 de euro bucata, cabine de duș, parfumuri de 3.700 de lei, totul pentru confortul ministrului Oprea și a altor șefi din Ministerul de Interne. E bine că a existat acest dosar penal și am aflat lucrurile respective pentru că acum putem sugera că, dacă tot nu au ce face cu banii, aceștia ar trebui tăiați din viitoarele bugete ale DIPI. Și poate mai reducem și numărul celor aflați pe listele de plată ale DIPI, că dacă s-ar face și acolo o verificare, să vedem cine e plătit în realitate din banii statului, ne-am lua cu mâinile de cap.
Poate ați uitat de el, dar mai avem un serviciu secret important în această țară care se cheamă Direcția Generală de Informații a Armatei și care nu are nici el prea multă treabă, dacă a ajuns să-și pună oamenii să protejeze informativ ședințele de partid ale UNPR, după cum dezvăluie un fost colonel.
Toate aceste servicii care primesc bani ca să ne protejeze par să fi uitat că problemele noastre cele mai mari vin din interior. Atâta vreme cât țara e putredă, nu are nici un rost să vină cineva din afară să o amenințe, că nu mai reprezintă nici o miză. O fi SIE vigilent cu investitorii străini, dar ce te faci când jaful adevărat l-au dat ai noștri, după care și-au mutat banii în paradisuri fiscale. Deci e ca și cum ai merge cu autobuzul și ești atent să nu se urce hoții de pe stradă, dar șuții sunt deja înăuntru și te lucrează la buzunare. Sau degeaba ne zice SRI că ne protejează de terorismul ISIS, dacă nu face nimic când Hexi Pharma și cu sistemul mafiot din jurul acesteia sapă chiar la temelia sistemului sanitar românesc, făcându-l inutilizabil. Păi eu să fiu în ISIS nici nu m-aș atinge de România, ci aș da-o ca exemplu de stat european care se autodistruge, nu are nevoie de teroriști din afară, are proprii sabotori. Iar ce se întâmplă la ”Doi și-un sfert” ar fi de râs dacă nu ar vorba tot de banii noștri. Risipa de acolo are loc în timp ce nu am mai auzit demult de vreun succes răsunător al acestui serviciu, dar am citit că se ocupă în schimb de spionarea politicienilor.
Trebuie un pic de ordine și în serviciile astea secrete sau măcar să le pună cineva pe direcția corectă că înregistrează eșecuri mari, în locurile unde suntem vulnerabili. Dacă legile sunt depășite sau nu sunt clare, să schimbăm atunci legile, dar o reformă este absolut necesară pentru că nu mai merge doar cu PR și cu purtători de cuvânt neoficiali din presă sau Parlament care să le laude activitatea, când realitate arată cum arată. Chiar dacă lucrurile s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, rateurile recente sunt atât de mari încât cu greu se mai văd meritele. Iar atunci când cer puteri mai mari, prin legi precum așa-numitele Big Brother, ar trebui să le întrebăm mai întâi ce-au făcut cu puterile pe care deja le au.
Deocamdată lucrurile arată că mafiile noastre locale își văd în continuare liniștite de treburi, deși avem servicii de informații lăudate și cu bugete generoase. Ceva trebuie să se schimbe aici. Pentru că, după cum spuneam, avem o groază de ”teroriști” periculoși în sistemul de sănătate, politică și chiar în interiorul serviciilor. Împotriva lor cine luptă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu