Am vorbit despre politică și au înțeles geopolitică. Leacock a vorbit despre atom și au înțeles abatorul. Presa evoluează. Proza scurta.

 

Într-o bună zi am fost invitat la un post de radio local. Nu la postul la care vorbesc eu de obicei despre politică, războaie, alegeri, imperii aflate în descompunere și alte subiecte liniștitoare pentru populație. Nu. La un post mai important. Cel puțin așa se spunea prin târg.

M-am bucurat. Omul se mai bucură și el când este invitat undeva. Mai ales când invitația vine din partea unor oameni care nu l-au ascultat niciodată.

Cu o zi înainte de emisiune mă sună realizatoarea.

— Domnule Oteleanu, despre ce ați dori să discutăm?

Întrebarea m-a surprins. Mi s-a părut la fel de neașteptată ca și cum l-ai invita pe un instalator și l-ai întreba dacă n-ar prefera să vorbească despre balet.

— Despre politică, am răspuns eu firesc.

— Nu.

— Cum adică nu?

— Eu nu fac emisiuni politice.

— Înțeleg. Atunci putem vorbi despre cărțile mele.

— Nu mă interesează politica.

— Tocmai de aceea sunt cărți.

— Tot despre politică sunt. Am recunoscut că avea dreptate.

— Atunci putem vorbi despre radio. Fac radio de mulți ani!

— Despre radio s-a vorbit destul.

Am încercat să găsesc altceva.

Istorie.

Nu.

Societate civilă.

Nu.

Asociații culturale.

Nu.

Universități.

Nu.

Europa.

Nu.

America.

Nu.

Rusia.

Nu.

China.

Nu.

În acel moment am început să bănuiesc că problema nu era subiectul.

După încă vreo câteva încercări ratate, am cedat.

— Domnișoară, eu geopolitică știu. Asta fac. Asta citesc. Asta scriu. Asta vorbesc. În perioada asta, când jumătate din lume amenință cealaltă jumătate cu sancțiuni, războaie și conferințe de pace, despre altceva chiar nu știu să vorbesc.

La capătul firului s-a făcut liniște.

Apoi vocea ei s-a luminat brusc:

— Aaa... geopolitică! Păi asta e cu totul altceva!

Am rămas tăcut.

Era pentru prima dată când aflam că politica și geopolitica sunt două domenii complet diferite.

Probabil că politica se ocupă cu politicienii, iar geopolitica cu continentele. Sau poate politica este ceea ce se întâmplă pe Pământ, iar geopolitica ceea ce se întâmplă puțin mai sus, între sateliți.

Mi-am amintit atunci de o povestire veche despre un reporter care lipsise de la conferința unui profesor fiindcă fusese la un meci de hochei.

La întoarcere îl întrebase despre ce vorbise.

Profesorul îi explicase că ținuse o conferință despre structura atomului.

A doua zi ziarul publicase că respectivul savant considera consiliul local o adunătură de pierde-vară și că noul abator era cea mai impresionantă realizare tehnologică a epocii moderne.

Reporterul nu înțelesese nimic. Dar nici nu avea nevoie. Cititorii doreau scandal, nu atomi.

La fel și în cazul meu.

După toate probabilitățile, dacă aș fi vorbit o oră despre NATO, Rusia, China, Statele Unite și viitorul Europei, ascultătorii ar fi aflat că sunt specialist în geopolitică.

Dacă aș fi vorbit exact aceleași lucruri, dar le-aș fi numit politică, ar fi devenit instantaneu un subiect interzis.

Există oameni care cred că lumea este împărțită între ceea ce este și ceea ce se numește. Experiența mea mă face să cred contrariul.

Lumea este împărțită între ceea ce se numește și ceea ce nu trebuie numit.

În rest, conținutul este aproximativ același.

Și astfel am descoperit un adevăr important despre presă.

Nu contează întotdeauna ce spui. Contează cum scrie realizatorul emisiunii pe foaia de program.

Dacă scrie „politică”, e periculos.

Dacă scrie „geopolitică”, devine cultural.

Iar dacă scrie „analiză strategică multidisciplinară în context regional”, poți spune absolut orice.

Nimeni nu va mai avea curajul să te contrazică!

PS: Dacă vrei să înțelegi presa de astăzi, citește ziarele de acum o sută de ani.

Claudiu Oteleanu