Jocul Puterii. Proza scurta.

 

Jocul Puterii

    Radu Ionescu, un influent director de studio din București, se bucura de succesul și prestigiul dobândit în industria cinematografică. Biroul său luxos, situat în inima orașului, era locul unde se decidea soarta multor scenarii și cariere. Radu era cunoscut pentru deciziile sale ferme și pentru abilitatea de a recunoaște un succes instantaneu, dar și pentru faptul că respingea fără ezitare proiectele pe care le considera nepotrivite.

    Într-o zi, pe măsură ce Radu își verifica emailurile, a observat un mesaj neobișnuit. Subiectul era simplu și înspăimântător: „Te voi face să plătești.” Mesajul nu avea un semnatar, dar tonul amenințător l-a făcut pe Radu să simtă un fior rece pe șira spinării.

    În acea după-amiază, Radu a avut o întâlnire programată cu Dan Vasilescu, președintele Uniunii Scriitorilor din Brașov. Dan era cunoscut pentru personalitatea sa aprigă și pentru faptul că era un apărător neobosit al scriitorilor și al drepturilor acestora. Întâlnirea avea ca scop discutarea unui nou proiect pe care Uniunea spera să-l transforme într-un film de succes.

    — Bună ziua, domnule Ionescu, a spus Dan, strângându-i mâna ferm. Mă bucur că ați găsit timp pentru această întâlnire.

        — Bună ziua, domnule Vasilescu. Aștept cu nerăbdare să aud despre proiectul dumneavoastră, a răspuns Radu, încercând să își ascundă neliniștea provocată de mesajul primit.

    Dan a început să prezinte proiectul, un scenariu bazat pe o poveste populară din Brașov, care promitea să fie un succes de box-office. Pe măsură ce discuția avansa, Radu simțea o presiune crescândă. Proiectul nu era rău, dar ceva părea să nu se potrivească. Decizia de a respinge proiectul părea inevitabilă.

    — Domnule Vasilescu, trebuie să fiu sincer cu dumneavoastră. Deși respect munca depusă, nu cred că acest proiect se aliniază cu viziunea noastră actuală, a spus Radu cu tact.

    Fața lui Dan s-a întunecat. O scânteie de furie i-a traversat privirea.

        — Înțeleg, domnule Ionescu. Dar vă avertizez, refuzul dumneavoastră va avea consecințe, a spus Dan cu o voce tăioasă, lăsând biroul fără să mai adauge ceva.

    În zilele ce au urmat, Radu a continuat să primească mesaje amenințătoare. De fiecare dată, acestea deveneau tot mai personale și mai înspăimântătoare. Viața lui părea să se destrame. Câțiva dintre colegii săi au început să observe schimbările în comportamentul lui, dar Radu a încercat să-și mențină calmul și profesionalismul.

    Într-o seară, după o zi lungă și stresantă, Radu a hotărât să meargă la un bar pentru a se relaxa. În timp ce sorbea dintr-un pahar de whisky, a fost abordat de o femeie frumoasă pe nume Anca. Conversația dintre ei a devenit rapid relaxantă și reconfortantă. După ce au petrecut câteva ore împreună, Radu a simțit că Anca ar putea fi antidotul pentru anxietatea care-l copleșea.

    Într-o noapte, Radu a primit un alt mesaj, dar de data aceasta, conținutul era și mai tulburător: „Știu ce ai făcut.” Panica a început să-l cuprindă. A decis să-l confrunte pe Dan Vasilescu și să pună capăt terorii. L-a invitat pe Dan la o întâlnire discretă la un restaurant izolat, sperând să rezolve conflictul odată pentru totdeauna.

    Întâlnirea a fost tensionată. Dan l-a acuzat pe Radu că a distrus visele multor scriitori și că trebuie să plătească pentru asta. Discuția a escaladat rapid într-o ceartă aprigă. Într-un moment de furie, Dan a amenințat să dezvăluie totul publicului, distrugând cariera lui Radu.

    Într-un gest disperat, Radu l-a împins pe Dan, care a căzut și s-a lovit mortal. Radu a fugit din scenă, îngrozit de ceea ce tocmai se întâmplase.

    Săptămânile au trecut, iar incidentul a fost catalogat drept un accident tragic. Radu și-a reluat viața aparent normală, dar traumele interioare și vinovăția continuau să-l bântuie. În mod ironic, succesul lui profesional nu a fost afectat, ba chiar a crescut, mulți considerându-l un om de afaceri neînfricat.

    Într-o zi, în timp ce se afla în biroul său, Radu a primit un telefon surprinzător de la Anca. Ea i-a dezvăluit că era, de fapt, o scenaristă care avea un proiect pe care dorea să-l discute cu el. Proiectul era despre un director de studio care ajunge să comită o crimă pentru a-și proteja cariera. Radu a înțeles imediat că Anca știa adevărul despre el.

    — Ce vrei, Anca? a întrebat Radu cu o voce răgușită.

        — Doar să asculți scenariul meu, Radu. Cred că ar putea fi un mare succes, a răspuns ea cu un zâmbet enigmatic.

    Radu nu avea de ales. A acceptat să asculte. În industria cinematografică, jocul puterii nu se termină niciodată, iar cei implicați trebuie să fie pregătiți să plătească prețul.