Întâlnirea de la Miezul Nopții. Proza scurta.

 

Întâlnirea de la Miezul Nopții

    Era o noapte întunecată de iulie în Brașov. Vântul sufla printre străzile înguste ale orașului vechi, iar luminile palide ale felinarelor proiectau umbre lungi și neliniștite pe clădirile de piatră. Scriitorul Andrei Stoica, obosit și iritat, se așeză la biroul său din mansardă, încercând să-și adune gândurile după o discuție aprinsă cu realizatoarea de emisiuni radio, Larisa Neagu. Larisa, cunoscută pentru lipsa sa de profesionalism, l-a enervat la culme pe Andrei cu o serie de întrebări triviale și fără sens legate de apariția lui la emisiunea de a doua zi.

    Cu nervii întinși la maximum, Andrei compuse un mesaj dur, plin de reproșuri și critici acide, pe care îl trimise imediat. Telefonul sună câteva minute mai târziu. Era Larisa, la fel de furioasă și ea, ripostând cu vorbe tăioase. Discuția se încheie fără nicio rezolvare, lăsând o atmosferă tensionată.

    Apoi, pe când încerca să-și regăsească calmul, Andrei primi un mesaj neașteptat de la o fostă colegă de muncă, Ana. Era despre o idilă improbabilă dintre doi colegi, Radu și Irina, care, spre surprinderea tuturor, se căsătoriseră și reușiseră să rămână împreună timp de trei ani. "Anus contra naturii," cum obișnuia Andrei să spună despre relația lor, era încă un gând care îi umplu mintea cu un amestec de amuzament și melancolie.

    În timp ce se gândea la ironia destinului, Andrei primi o altă veste, de data aceasta mult mai serioasă: trebuia să participe la o înmormântare a unui vechi prieten, Mihai, la ora 11 dimineața a doua zi. Durerea pierderii și responsabilitățile față de prietenul său decedat îl copleșiră.

    A doua zi, Andrei se trezi devreme, cu gândurile încă tulburi de evenimentele recente. Se pregăti în grabă pentru înmormântare, dar simți o neliniște stranie care părea să-i pătrundă în oase. Pe drum spre cimitir, Brașovul părea mai sumbru ca niciodată, iar cerul era acoperit de nori groși și cenușii.

    La ora 11 fix, ajunse la cimitir, unde un grup mic de oameni stătea în jurul mormântului proaspăt săpat. Ceremonia era solemnă și tăcută, doar sunetul ocazional al vântului întrerupând liniștea. Andrei simți o prezență ciudată, ca și cum cineva sau ceva îl urmărea din umbră.

    După înmormântare, se grăbi să ajungă la studioul de radio. Intră în clădire la fix ora 12, unde îl întâmpină Larisa cu o privire glaciară. Emisiunea începu, dar Andrei se simțea din ce în ce mai neliniștit, având senzația că se află într-un loc complet greșit.

    În timp ce vorbeau despre scrierile sale, Andrei avu o viziune bruscă și terifiantă: chipul prietenului său mort, Mihai, apărând în fața lui, desfigurat și plin de durere. Sunetul microfonului părea să devină un ecou sinistru, iar studioul de radio se transformă într-un loc întunecat și straniu.

    Viziunea dispăru la fel de repede cum apăruse, dar Andrei era vizibil afectat. Larisa observă și încercă să-l readucă la subiect, dar ceva din ochii ei trăda o teamă ascunsă. Emisiunea se încheie rapid, iar Andrei părăsi studioul, lăsând în urmă o atmosferă încărcată de mister și teamă.

    Pe drum spre casă, Brașovul părea și mai sumbru. În fața ușii apartamentului său, găsi o scrisoare veche și prăfuită. O deschise cu mâinile tremurânde și citi rândurile scrise de Mihai cu ani în urmă, în care vorbea despre un secret întunecat și o premoniție care îl urmărea. Scrisoarea se încheia cu un avertisment: "Nu te încrede în cei vii, căci adevărata poveste începe abia după moarte."

    Andrei simți un fior rece pe șira spinării. Se prăbuși pe scaun, privind în gol, realizând că emisiunea la care participase și întâmplările din acea zi erau doar începutul unei povești mult mai înfricoșătoare. 

    Prezențele întunecate care îl urmăreau aveau să-l conducă într-o lume a umbrelor și a necunoscutului, unde granița dintre viață și moarte devenea tot mai neclară.

    Realizând că destinul său era legat de secretele lăsate de Mihai, Andrei începu să cerceteze scrisoarea în detaliu, sperând să descopere indicii care să-l ajute să înțeleagă ce anume îl urmărește. Într-o noapte, în timp ce descifra textul criptic, auzi un zgomot venind dinspre mansardă. Cu inima bătând nebunește, urcă treptele încet, fiecare pas simțindu-se ca o eternitate.

    Ușa mansardei scârțâi, deschizându-se cu greu, iar înăuntru, într-o lumină slabă, zări o siluetă familiară. Era Mihai, însă chipul său era palid și învăluit în umbre. Andrei se apropie, dar o forță nevăzută îl împinse înapoi.

    Mihai îi vorbi cu o voce șoptită și înfiorătoare: "Timpul nostru s-a sfârșit, Andrei. Dar secretul pe care l-am păstrat trebuie dezvăluit. Tu ești alesul. Caută cartea ascunsă sub podea și vei înțelege totul."

    Cu inima bătând nebunește, Andrei găsi o scândură slăbită în podea și o ridică, dezvăluind o carte veche, legată în piele. Pe copertă erau simboluri necunoscute și un titlu scris într-o limbă antică. Deschise cartea, iar paginile pline de desene și texte stranii îi umplură mintea cu imagini de coșmar.

    Realiză că Mihai descoperise un secret întunecat despre oraș, un blestem vechi de secole care amenința să-i înghită pe toți cei care îl cunoșteau. Andrei trebuia să găsească o cale de a rupe blestemul înainte de a fi prea târziu.

    În timp ce studia cartea, simți din nou prezența întunecată în spatele său. Se întoarse, dar nu era nimeni. Cu toate acestea, știa că nu era singur. Blestemul începuse să-l urmărească și pe el, iar timpul se scurgea rapid.

    Cu o determinare nouă, Andrei hotărî să dezvăluie adevărul în fața lumii, indiferent de consecințe. Știa că numai așa putea opri umbrele care îi bântuiau viața. Blestemul Brașovului era pe cale să fie dezvăluit, iar Andrei era singurul care putea să-l înfrunte și să-l distrugă.

    Cu cartea în mâini, ieși în noaptea sumbră, hotărât să-și înfrunte destinul și să rupă blestemul care îi amenința orașul și viața.

    In graba nebuna care il cuprinse, Andrei scapa, o bucata de hartie pe care se deslusa, cu litere de-o schioapa: 

"Bună ziua!

    Dorim să vă aducem la cunoștință o schimbare importantă în echipa noastră care va afecta modul în care lucrați în viitorul apropiat.

    Suntem încântați să vă informăm că domnișoara Slavia Curcuran Popescu a fost numită manager pentru județul Brașov. Doamna Slavia Curcuran Popescu, este o profesionistă cu experiență și cunoștințe în domeniul nostru, și suntem siguri că va aduce o contribuție semnificativă la succesul echipei noastre în această regiune.

    Doamna Slavia Curcuran Popescu,  va fi responsabilă pentru coordonarea activităților noastre în județul Brașov, și vă veți putea baza pe sprijinul și ghidarea ei pe măsură ce veți continua să vă desfășurați activitățile.

    În curând, vă va contacta pentru a începe procesul de colaborare. Suntem siguri că veți lucra într-un mod eficient și productiv.

    Dacă aveți orice întrebări sau aveți nevoie de clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați.

    Mulțumim pentru angajamentul și eforturile voastre continue în a contribui la succesul companiei noastre. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm împreună în continuare."

    Vânt, in iulie?...pe bune?!