Din studioul Radio UNU, la studioul Radio Joyart - 30 de ani de radio si tehnologie!

 

Nu mi-am imaginat in 1993, cum arata un studio de radio. 

    Impreuna cu colegii de la Radio UNU, am trasat pas cu pas, fiecare detaliu, fiecare directie si dati-mi voie sa spun ca satisfactiile au fost pe masura. Un public ascultator multumit, fidel si dornic sa intre in contact cu noi cat mai mult.

    Ce as putea sa spun mai mult decat stiti? 

 Ma refer aici la brasovenii care s-au delectat ani de zile cu emisia postului, pe 68.24 Mhz, 101.9 MHz, apoi numai  in banda vest 95.8 Mhz. 

    Am mers inainte, m-am luptat cu morile de vant, m-am luptat cu ...marea ( ...nu m-am udat! - prea tare) si dupa lupte seculare, am reusit sa pun pe picioare Radio JOYART - www.radiojoyart.ro, on line, kinki, stirionaut, ardelenesc si sper - pe placul dumneavoastra. 

I-am zis - Muzica stirilor!

www.radiojoyart.ro

In rest, stiti!... F.J.T. enterteinment si tot tacamul!

Numai bine!

Istoria se scrie sub ochii nostri. La multi ani, domnule Constantin Balaceanu-Stolnici!

 

    La 100 de ani de la nasterea  Academicianului Constantin Balaceanu-Stolnici, Academia Romana, si-a pus din nou straie de sarbatoare si intr-o atmosfera extraordinara, ieri, in Aula,  i-a urat, un: La multi ani si viata lunga! ...urare, la care toti cei prezenti au rezonat. 

    Despre viata si activitatea domnului Academician Constantin Balaceanu-Stolnici, nu cred ca as mai putea spune ceva nou, in momentul de fata. La fel ca toti cei care am participat la eveniment, am simtit, puterea unor cuvinte, care au razbatut timpul si pe ici pe colo (... in partile esentiale) au schimbat istoria. 

    Ceea ce insa se stie mai putin, este faptul ca intreg acest eveniment, cu o incarcatura sufleteasca enorma, a fost pus la cale si sustinut puternic de dl. dr. psiholog Mihai Copaceanu, un tanar, la inceput de drum, plin de energie si caruia, ii multumesc personal pentru privilegiul de a ma fi invitat, alaturi de preot dr. Laurentiu Nistor. 

    Lansarea volunului omagial : Constantin Balaceanu-Stolnici  -  la 100 de ani, lucrare publicata de Editura Academiei Romane si alcatuita de Mihai Copaceanu, a marcat o noua abordare in tehnica gestionarii relatiilor interumane. Ultimii ani au fost literalmente dedicati, dezbinarii si distrugerii relatiilor dintre oameni. Criza de sistem, a ajuns intr-o faza noua. Interactiunea de ieri, cu Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici si continutul cartii lansate,  au fost o lectie de supravietuire a spiritului si de perpetuare a nevoii de a  ramane uniti in jurul valorilor noastre autentice. Acesti oameni, pot coagula, in jurul lor, miscari de anvergura si pot polariza societatea ghidand-o spre mantuire.

    Discursul d-lui Academician Ioan  Aurel Pop, presedinte Academiei Romane, impecabil - ca de obicei - a deschis acest eveniment si  Corul TRONOS, al Patriarhiei Romane, condus de Arhidiaconul Mihail Buca, a  incheiat, intr-o atmosfera incendiara serbarea  celor 100 de ani ai Academicianului Constantin Balaceanu-Stolnici.

Evenimentul integral il gasiti pe linkul de mai jos, prin bunavointa 

Universitatii Ecologice Bucuresti

Din partea noastra, preot dr. Laurentiu Nistor si dr. ing. Claudiu Oteleanu, viata lunga si cel mai calduros : 

La multi ani!

30 de ani de la prima emisie a primului post de Radio privat din Brasov - RADIO UNU

 Cum ne-a luat valul!

    In iulie 1993, eram tineri si frumosi, eram entuziasti pe un teren pe care inca nu mai calcase nimeni. Radio UNU, a fost primul post de radio  privat din Brasov. Noi, am fost pionierii radioului brasovean. Cand spun noi, ma refer la Puiu Leder, Titu Mastan, Ionut Costin, Florin Radu, Marius Fecioru, Dragos Ursache, Claudia Serban, Leo Papp, Cornel Ichim, Nicu Boitan, Adriana Barsan, Mihaela Tatu, Mihaela Barsan, Sanda Mera, Margareta Marinescu, Misu Barb, Bianca Dobrinas, Cornelia Crevean, Mariana Sebeni, Sorel Cristea, Gena Tudor, Florin Zamfir, Dan Popescu, Vlad Popescu, George Iordache, George Boitan, Georgiana Tareanu, Nicoleta Buta, Sorin Buta, Daniela Cucu, Catalin Sibisan, Amelia Vulcu, Florin Grebanas, Razvan Tinca, Dorin Dusa  si multi, multi, altii. 

    Poate ca este un bun prilej sa ne amintim si de cei care au fost si nu mai sunt printre noi: Mihaela Popa, Nae Ionita, Lucian Dobrin, Ioana Gosman, ca si cum parca ieri, s-a intamplat totul.

    Acum, la 30 de ani de radio, la 30 de ani de la prima emisie, la 30 de ani de cand aducem ceva nou brasovenilor ce as putea face altceva decat sa readuc un crampei de Radio UNU si sa va invit la o auditie peste timp, la 3 editii de REPORTER XX - o trilogie, evident - o poveste a lui Harap Alb - "... asa cum nu este!"

 La 30 de ani de radio brasovean, 

o trilogie  - Harap Alb - la un radio la fel de legendar: 

Radio UNU!

EGOCENTRIC

 

Recenzie "EGOCENTRIC " - Șușman Andreea, prof. Limba si Literatura Romana

 

 Egocentric

    Contemporan brașovean în vârstă de 54 de ani, profesor de Fizică și director universitar în mediul privat, Claudiu Oțeleanu este unul dintre puținii autori din vremurile noastre pe care am onoarea să îi cunosc personal și cu care am împărțit atât bucuriile, dar și problemele unui an dificil în învățământul de stat.

    Un an este insuficient pentru a cunoaște un om măcar pe sfert, însă cum situațiile dificile apropie indivizii, am avut privilegiul de a schimba mai mult de două cuvinte, iar spre finalul anului trecut am primit un cadou unic: volumul pe care tocmai îl lansa, „Egocentric III”, cu rugămintea de a-i face o scurtă recenzie.

    Anul 2022.... „colegi de suferință” la o școală gimnazială din apropierea Brașovului, iar datele pe care le consemnez despre el sunt din experiența anului trecut, din discuții cu el și despre el și mai ales, dintr-un sentiment profund de admirație. Pot spune cu mâna pe inimă că este „prea mare” pentru copiii de gimnaziu și că locul lui este și va rămâne în mediul universitar și în cercurile literare, deși a fost un profesor iubit și copiii își amintesc cu drag și nostalgie de orele dânsului.

    Fire directă, sinceră, preocupat de viitorul generațiilor de acum și nu numai, Claudiu și-a exprimat mereu îngrijorarea în ce privește sistemul actual de învățământ, fie că este vorba de elevi, fie că vorbim de profesori: „în concluzie suntem,/ Un neam de marsupieni”, mai mult sau mai puțin manipulați de alții și purtând toată viața sentimentul datoriei, vinovăției și milei.

    În anul 2018 a publicat primul volum al trilogiei „Egocentric”, un ciclu în care întregul discurs confesiv se construiește sub obsesia cutumelor unei societăți sprijinite pe fundamente greșite, în care practicile de zi cu zi includ manipulare, violență, indolență, nepăsare, lipsă de afecțiune și de sinceritate, o societate dezumanizată și dezumanizantă deopotrivă.

    Volumele au drept motto, sau cel puțin așa pare, celebrele cuvinte ale filozofului francez Sartre, dezamăgit și el de neantul în care se afundă umanitatea: „Nu e nevoie de flăcări și de smoală, infernul sunt ceilalți”. Astfel, poemele au drept sursă chinul pe care oamenii și-l provoacă unii altora, în special oamenii mici, oamenii care se conformează tiparului descris mai sus ca niște roboți programați să distrugă. Câteva laitmotive recurente în această trilogie devin, prin urmare, disconfortul, lipsa iubirii aproapelui, neputința de a te împotrivi unei lumi întregi de „spălați pe creier” care nu văd că există o problemă, cu atât mai puțin să o rezolve sau să încerce să aducă o schimbare în bine.

    Concentrându-mă pe ultimul volum, „Egocentric III”, am rămas impresionată de modul în care scriitura realistă a poetului se îmbină armonios cu elemente de suprarealism și chiar dadaism, dacă ne uităm cu atenție la ilustrațiile și colajele sugestive ce înșoțesc fiecare tom. Se conturează un manifest al timpului prezent, poetul fiind un „antiexemplu”, întrucât nu se conformează, ci ironizează și disprețuiește. În acest sens, se apropie de mai marii literaturii noastre, având câte ceva din ironia și umorul caragialian, însă predominând aerul apăsător bacovian, ceea ce conduce la o revoltă interioară profundă, stinsă într-o resemnare mocnită:

„Mă pregătesc în taină

Să nu mai fiu surprins

De-al vieții vortex

Negru și rapid,

Și nici de oscilații”.

    Viața bate toate filmele pe care ni le imaginam din fragedă pruncie și apoi în adolescență, chiar și la maturitate. Învățăm cu fiecare zi că „visătorii” nu pot supraviețui, că basmele rămân o specie literară, iar dezideratul „Aștept, neașteptatul,/ Și sper la nesperat” nu este realist, cu atât mai puțin viabil.     Ajungem în situația de a trăi fiecare zi întrebându-ne cât vom mai rezista, dacă totul ar putea fi mai rău de atât și apoi realizăm că „Matrix” nu este doar o producție cinematografică de succes, ci chiar realitatea noastră, o realitate în care fiecare încearcă să-și joace rolul cât mai bine posibil, o realitate în care la finalul zilei ne așezăm în pat și ne dăm comanda pentru ziua următoare: „Continui, fără să mă uit,/ Și sper să merg pe sârmă”.

    Dezamăgirea și speranța se țin de mână în timp ce egoul oscilează între viață și moarte iar trupul, istovit, imploră izbăvire. Trăim cu senzația că avem timp, mai ales când suntem tineri, și pierdem din vedere că odată ce a trecut, timpul nu se mai întoarce. Undeva, pe o etajeră invizibilă, stă clepsidra fiecăruia dintre noi iar în momentul în care ne naștem se întoarce. 

    De aici, totul devine o goană după fericire, după iluzii, speranțe, crâmpeie de viață, rămășițe de iubire, experiențe...

„E timp, non-stop pentru-ntrebări

La care-n veci nu vom găsi

Răspuns.

E timp de-ajuns pentru trăit,

E timp destul și pentru moarte (.....)

Și stropul de iluzie

«Că facem tot ce vrem»”.

    Parcă nu ar fi suficient de frustrant că nu avem timp, realizăm ușor-ușor că nici măcar liberul arbitru nu este liber să facă ce vrea. Regulile prostești, ilogice, ne constrâng să jucăm după cum ni se cântă până la ultima suflare, singura consolare – dacă o putem numi așa – fiind faptul că nu suntem singurii și nici primii sau ultimii. Bogați sau săraci, cu toții ne învârtim în același cerc și ne îndreptăm aparent spre același final. Marea întrebare rămâne însă: „Și ce am realizat?”, întrebare pe care și-o pun toți doar în apropierea marelui final, până atunci alergând disperați după ce pot. Retrospectiva contează, totuși, și ar trebui să existe înainte de ea și o perspectivă, astfel încât atunci când tragem linie să fim mulțumiți și speranța să ia locul deznădejdii:

„Când discutăm despre sfârșit,

Mereu îmi vine-n minte

Moartea.

Și abia apoi mental, lucid,

Vizualizez o avalanșă

De împliniri legate-n șir, (...)

De chinuri,

Plâns,

Și care a fiert

În existențe,

Evaporându-se-napoi,

Făcând din ciclul natural

Coincidențe,

Și din emoții, un braț de păpușoi!”

Șușman Andreea

O aniversare, un interpret si un " cantec pentru prieteni" de neuitat!

 Titus Constantin 

24 martie 2023

3 mai 2023 - World Press Freedom Day !

 

    Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinţei Generale a UNESCO în 1991. 

    ONU a declarat ziua de 3 mai – Ziua mondială a libertăţii presei – pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: 

„Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat”

In curand : Managementul Haosului - Vol. 1

    O zi, in care, ma duce gandul la cei care nu mai sunt printre noi si care jurnalisti, fiind, prin sacrificiul lor, au demonstrat ca asta nu este o meserie, ci o vocatie. Mihaela Popa, Ioana Gosman, Nae Ionita, Razvan Semanaru, Lucian Dobrin si multi, multi, altii....Doamne, cati ne-au parasit prematur! ...mult inainte ca cineva sa se gandeasca la moarte.

    Este din nou, 3 mai! ....si ce?!!...ar fi zis Andrei Gheorghe!

    Dumnezeu sa-i binecuvanteze si sa-i ocroteasca pe jurnalisti! 

De fiecare data, este singurul ocrotitor!

World Press Freedom Day was proclaimed by the UN General Assembly in 1993, following a recommendation adopted by the XXVI session of the UNESCO General Conference in 1991.

     The UN declared May 3 - World Press Freedom Day - to bring to public attention the importance and necessity of respecting freedom of expression, according to article 19 of the Universal Declaration of Human Rights:

"Every person has the right to freedom of expression; this right includes the freedom to hold opinions without outside interference, as well as the freedom to seek, receive and impart information and ideas by any means and independently of state borders"

    A day, in which, I think of those who are no longer among us and who, being journalists, through their sacrifice, proved that this is not a job, is a vocation. Mihaela Popa, Ioana Gosman, Nae Ionita, Razvan Semanaru, Lucian Dobrin and many, many others....God, how many have left us prematurely! ... long before anyone thinks about death.

     It's May 3rd again! ....so what?!!...Andrei Gheorghe would have said!

May God bless and protect the journalists! 

Every time, he is the only protector!