Ziua Radioului! Despre focul care nu se stinge.

 

Ziua Radioului!

Despre focul care nu se stinge.

În anul 2000, la Radio UNU Brașov, nu făceam radio de manual.
Făceam radio cu adrenalină.

„Emisiune Imposibilă II” nu era un titlu ales la întâmplare.
Era o declarație.
Live. Fără frână. Fără teamă de reacție.

Mihaela Popa,  nu era doar co-realizator.
Era energie pură.
Avea replică, avea instinct, avea acea vibrație care face diferența între „voce” și „prezență”.

În studio nu existau zone călduțe.
Exista intensitate.

Mihaela,

dacă undeva, pe o frecvență care nu se măsoară în herți, mai există o cabină de emisie, știu că încă vorbești tare.
Știu că încă ai reacție.
Știu că nu ai fi acceptat niciodată un radio cumințit!

Pe 19 aprilie 2004, ai plecat brusc.
Prea devreme pentru cât combustibil aveai.

Dar știi ceva?
Radio-ul adevărat nu moare.
El rămâne în cei care au înțeles că microfonul nu e obiect.

E responsabilitate.

În martie 2024, împreună cu Călin Nițu, am realizat un material despre tine și despre „Emisiune Imposibilă II”, în studiourile FJT Entertainment.

Nu ca exercițiu de nostalgie.
Ci ca act de memorie activă.

Pentru că radioul nu e doar ce a fost.
E ce duci mai departe.

Astăzi, de Ziua Radioului, sunt încă aici.
La microfon.
Cu altă experiență. Cu alte bătălii.

Dar cu aceeași credință: radioul nu trebuie să adoarmă!

Și, într-un fel, de fiecare dată când intru live, știu că o parte din energia aceea de atunci – din Radio UNU 2000 – încă arde.

La mulți ani, Radio!
La mulți ani celor care au făcut din el o stare de spirit!

 Claudiu Oteleanu