1 Decembrie 2025

Despre liniștea de a rămâne român

Astăzi, când România își numără din nou anii și rănile, poate că cel mai potrivit mod de a sărbători nu este zgomotul, ci liniștea. Liniștea în care să ne aducem aminte cine suntem, de unde venim și ce datorăm celor care au făcut ca numele de român să existe pe hartă și în istorie.

   Ziua Națională nu e doar despre steaguri arborate și parade militare.
   E despre demnitate, caracter și curajul de a ține piept vremurilor, oricât de potrivnice ar fi ele.
   E despre moștenirea unor oameni care nu s-au îndoit o clipă că această țară merită sacrificiul lor.
   Și e despre noi – cei care trăim azi, cei care purtăm în spate nu doar prezentul, ci și promisiunea unui viitor.

România nu se construiește în discursuri.
România nu înseamnă doar istorie, ci și responsabilitatea de a lăsa în urmă ceva mai bun decât am primit.

1 Decembrie ne obligă.

Să ridicăm capul.
Să nu cedăm.
Să ne păstrăm identitatea, limba și firea.
Să ne purtăm numele cu aceeași încăpățânare cu care au făcut-o cei dinaintea noastră.

Pentru că a fi român nu e un accident, este o alegere – una pe care trebuie s-o confirmăm în fiecare zi.

Să fii român” – pe versuri de Mircea Brenciu

În cinstea acestei zile, adaug și cântecul „Să fii român”, scris de Mircea Brenciu.
O piesă care nu flutură steaguri, ci ridică suflete.
Un imn simplu, profund și încăpățânat – exact ca România adevărată.

Ascultă-l și adu-ți aminte că înainte de orice suntem datori să rămânem români, în cuvânt, în faptă, în demnitate.