Anul 2024 se încheie ca un drum pe care l-am parcurs cu întrebări mai multe decât răspunsuri. Am alergat, am căutat, am pierdut și am câștigat. Am fost, poate, uneori prea ocupați să ne explicăm lumea, uitând că ea trebuie trăită mai mult decât înțeleasă.
2024 a fost un an al paradoxurilor: un an în care tehnologia a făcut un pas înainte, dar noi, oamenii, parcă am făcut un pas înapoi, căutând rădăcini pe care le-am uitat.
Un an în care Haosul lumii nu ne-a speriat, ci ne-a provocat să găsim un sens mai adânc.
Acum, 2025 ne așteaptă.
Îl vedem de la distanță ca pe un orizont care promite, dar care nu garantează nimic. Și poate că așa trebuie să fie. Nu suntem aici ca să cerem vieții siguranță, ci sens.
Nu suntem aici ca să ne temem de greșeli, ci să ne temem de ceea ce nu vom încerca niciodată.
Începuturile nu au nevoie de festivisme. Au nevoie de curaj.
De liniștea pe care o simți când închizi o ușă în spatele tău, fără să știi ce vei găsi după ce deschizi alta.
2025 nu va fi mai blând, mai ușor sau mai simplu. Dar poate fi mai profund.
Să nu uităm că adevărata bogăție a unui an nu stă în cât am câștigat, ci în cât am înțeles din noi înșine. Să fim, în 2025, mai puțin grăbiți. Mai prezenți. Mai curajoși. Pentru că în final, nu vom regreta ceea ce am făcut, ci doar ceea ce am lăsat nefăcut.
La mulți ani!
Și la cât mai multe întrebări, căci răspunsurile sunt doar stații trecătoare pe drumul cunoașterii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu