Am pierdut totul. Proza scurta.

 

Motto

    I have lost everything,  all is drifting in the wind just  as I said, I we have lost everything.

    Is there not one thing in your life, that was worth losing everything for?

 

    Am pierdut totul, totul plutește în vânt așa cum am spus, am pierdut totul.

    Nu există un lucru în viața ta pentru care a meritat să pierzi totul?

Am Pierdut Totul

Totul a plutit în vânt. Așa cum am spus, am pierdut totul!

 Pierderea e un cuvânt atât de greu și, în același timp, atât de ușor, asemenea unui fum care se împrăștie în zare.

Totul, totul... Ce poate însemna acest "totul" pentru un om?

În momentele de răgaz, în acele clipe când timpul parcă stă pe loc, mă întreb dacă a fost vreodată un lucru în viața mea pentru care a meritat să pierd totul.

Asta este întrebarea care mă macină, ca o apă adâncă și rece ce sapă adânc în inima unei stânci.

Viața e un labirint de alegeri și consecințe. Pierderile, deși dureroase, au o esență duală, asemenea unui cuțit cu două tăișuri. Fiecare pierdere ne dezvăluie, ne sculptează, ne șlefuiește ca pe o statuie din marmură brută.

Pierderea nu este doar absența a ceva, ci și prezența a ceea ce rămâne după ce golul se instalează.

Poate că pierderea unei persoane dragi, a unui vis sau a unei speranțe, ne duce mai aproape de adevărata noastră esență.

Într-un fel, pierzând totul, ne regăsim pe noi înșine.

Poate că tocmai în această goliciune absolută, în această lipsă completă, găsim răspunsul la întrebarea noastră: ce a meritat să pierdem totul?

Să ne imaginăm un om care a iubit cu toată ființa sa, care a dăruit tot ce avea pentru acea iubire.

Într-o zi, când iubirea sa s-a risipit, s-a simțit pierdut, ca un navigator fără stele călăuzitoare. Dar în acel haos, în acea dezordine, a descoperit ceva esențial.

A descoperit că, deși iubirea l-a părăsit, experiența acelei iubiri, intensitatea și puritatea ei, nu i-au fost luate. A rămas cu amintirile, cu transformarea interioară pe care doar o iubire profundă o poate aduce.

Deci, poate că există lucruri în viața noastră pentru care merită să pierdem totul.

Poate că nu le putem vedea clar în momentul pierderii, dar ele există, tăcute și ascunse, așteptând să fie descoperite.

Fiecare pierdere ne oferă ocazia de a ne reconstrui, de a ne redefine și de a învăța ce este cu adevărat important.

Totul plutește în vânt, dar vântul nu este întotdeauna un distrugător. Este, uneori, un sculptor, un artist care modelează peisajul vieții noastre. Pierzând totul, putem câștiga înțelepciunea, cunoașterea de sine și aprecierea pentru ceea ce a rămas.

Poate că aceasta este lecția pe care o pierdere absolută ne-o oferă: să învățăm să vedem dincolo de absență, să simțim dincolo de durere și să găsim valoarea în fragmentele rămase ale existenței noastre.