Desi mi-e dor de ei, singurul lucru pe care-l mai pot face acum, este sa privesc pozele, sa incerc sa-mi amintesc cat mai multe momente petrecute impreuna si sa ma gandesc ca undeva, acolo sus, s-au revazut si si-au gasit linistea.
Erau tineri si frumosi cand s-au casatorit.
Mama tatalui meu, bunica mea, Natalia Oteleanu.
O femeie deosebita.
Episodul american este foarte interesant.
Cu un an inainte de ajunge la New York, adica in 1999, tatal meu vizita Manhatanul.
Voi continua sa-mi amintesc, voi continua sa le privesc pozele, sa retraiesc anumite momente ca si cum s-ar fi intamplat ieri.
Poate ca asa voi intelege mai multe si voi putea sa-mi gasesc niste explicatii ...si cel mai important, voi scrie despre ei, voi scrie despre copilaria extraordinara pe care mi-au oferit-o, voi scrie despre ce s-a intamplat in anii aceia, ani care vor deveni ( daca nu au devenit deja) istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu