Câteva contextualizari istorice, sociopolitice și religioase cu privire la mentalitea și identitatea culturală a Bătrânului Continent. Punctul de vedere al unui elvețian creștin-conservator cu prilejul referendumului pentru familia tradițională în România
Partea a patra
a unui articol scris direct in limba romana de
sociologul elvetian Fortunat Reiser, voluntar in cadrul A.O.N.G.T.R.
Elveția,
o țară mică, strânsă și îngustă (din toate punctele de vedere) precum și
bogată, în ciuda tradiției sale extrem de protestante, s-a dovedit a fi, în mod
cât se poate de tragic, deosebit de vulnerabilă la această escrocherie.
Cauzele
pentru această decădere a moralei publice și tendința inevitabilă spre Nihilism
și chiar Satanism în Elveția sunt nenumerate, însă pot fi identificate patru
cauze principale intercorelate, specifice caracteristicilor Elveției
protestante:
1. Distrugerea autorității
morale și culturale a Patriarhatului Protestant.
2. Divinizarea femeilor de o parte și demonizarea
bărbaților de cealalte parte.
3. Condiționarea elvețienilor pentru a fi lucrători și
numai lucrători și înălțarea absolută concomitentă a muncii.
4. Lipsa completă a simțului umorului, ambiguității
morale și conștiinței de natură tragică a existenței umane pe de o parte și
conformismului - obedienței
internalizată și mecanică față de sistemul social, politic și economic pe de
cealaltă parte.
Începând
cu SUA, în anul 1968 mișcarea studențească a popularizat teoriile neomarxiste
în Occident potrivit cărora așa-numitul “Patriarhatul Occidental”, adică
bărbații bătrâni la conducerea țărilor bogate din Occident, ar fi o forță
nocivă a istoriei care ar fi devastat, exploatat și înrobit, Lumea a Treia, prin colonializare și exploatarea resurselor
naturale sale și nu numai atât, ci prin
valorile ei creștinești (valorile protestante) asuprind pe membrii vulnerabili
(“minorității”) ai societății, astfel asigurând ordinea lor strictă și
eficientă:
“Personalitatea autoritară, publicată în
1950, a avut o influență substanțiala asupra psihologilor și sociologilor
americani. Premisa de la care pornea cartea, era că prezența în societate a creștinismului,
a capitalismului și a familiei patriarhal-autoritare a creat un caracter
predispus la prejudecată rasială versus fascism. Personalitatea autoritară a devenit un ghid de campanie națională
împotriva oricărui gen de prejudecată și discriminare, bazat pe o teorie că,
dacă aceste tendințe malefice nu vor fi eradicate, un al doilea Holocaust ar
putea lua ființă, de dată această pe continental american. Această campanie a
furnizat, la rândul ei, o baza pentru corectitudinea politică.”
În
acest context trebuie știut faptul că până în ziua de azi a supraviețuit
așa-numită “antifa”, o grupa marxista de militanți presupusă “anti-fascistă”,
însă fără nicio îndoială cu caracter fascist.
Partea
centrală a acestei ideologii utopice însă constă în “eliberarea” și
“emanciparea” femeii sub control și autoritatea bărbătească, fiindcă astfel
întreagă societatea poate fi ruptă în două pentru a orienta pe femeia spre un
stat socialist-fascist din ce în ce mai atotputernic în scopul ultim al
ideologiei neomarxiste de a bagă în ceață și desolidariza pe oamenii pentru a-i
indobitoci și înrobi în cadrul unei distopii intunecate. Femeile, în Elveția,
însă au fost de-a lungul secolelor unele dintre cele mai libere,
autonome și mai ales privilegiate femei de pe acest pământ în ciuda faptului că
li s-a acordat dreptul de vot relativ târziu, căci Elveția are tendința de a
absorbi toate valurile, modele și capriciile culturale din lumea largă
exterioară relativ încet și târziu.
Esența
problemei ei însă constă în faptul că, odată absorbite, astfel de nesabuiri
sunt răspândite, implementate și chiar maimuțarite orbește până la capăt și
dincolo de orice considerare a bunului-simt și adecvanței. Regula aceasta se
dovedeste a fi valabilă cu privire la acest fenomen deosebit de dăunător pentru
coeziunea socială, ba chiar devastator pentru existența Civilizației
Occidentale.
Femeile sunt privilegiate, ba chiar divinizate
peste tot în societate în ciuda faptului că nu au fost niciodată discriminate
în mod inechitabil și nu au aceleeasi abilității ca bărbații care însă sunt
esențiale în scopul organizării tuturor mecanismele și funcțiunilor societății.
Rezultatul
acestei practice descreierate este deci, în mod previzibil, dezastruos și duce
la decădere economică, frustrare larg răspândită și vrajba nu doar intre
amandoua sexele și mai cu seama în întreagă societatea pentru că Feminismul este
o ideologie fascistă și totalitară din
sfera mai largă a Neomarxismului, responsabilă în mod deosebit pentru
răspândirea acestei dracii pe scară largă peste tot.
Mai
cu seama, Feminism, prin caracteristicile de baza specifice femeii (simulare,
disimulare, disociație, machiavellianism, solipsism feminin, asemanari cu
psihopatie, conformism, colectivism, mediocritate mintală, indiferență morală
și dependență exagerata de alte persoane) duce la Fascism pe de o parte și prin urmare, la anihilarea bărbatului în
societatea de cealaltă parte.
Așadar
se poate spune că societatea elvețiană este pe cale de autodistrugere,
aflându-se într-un fel de război civil continuu fără reguli și loialități, cu fronturi nenumerate, pe când pe deasupra
are de a face cu ravagiile compuse și agravate de pe urmă unei politice prea
permisivă cu caracteristicile compuse ale Neomarxismului pe de o parte și ale
Neoliberalismului de cealaltă parte: parazitism, lene, obezitate, așteptări
umflate, invidia, bucurie de pe urma necazurilor altora, malițioziate, sabotaj,
conformism, lipsa de discernământ, diligență, autonomie, autosuficiență,
gândire liberă și independenta; lăcomie, consumerism, singurătate, izolare,
înstrăinare, depresie, îndobitocire generală, infantilizare, lipsa de loialitate,
onestitate, credibilitate și fiabilitate, egocentricitate, aroganță, orgoliu și lipsa de
moderație, considerare, empatie, recunoștință și apreciere și prin urmare,
politețe, decență, amiabilitate, compasiune, respect și omenie, morală socială
și sexuală și spiritul civic în general.
Pe
scurt: avem de a face cu cele șapte păcâte de moarte: Mândria (Superbia),
Iubirea de argint (Avariția), Curvia (Luxuria), Mania (Ira), Lăcomia pantecului
(Gulă), Zavistia (Invidia) și Lenea (Acedia).
În
concluzie, este clar dincolo de orice îndoială că Satana a luat putere în
Elveția, transformându pe acest stat țărănesc minunat, democratic, bogat și
liber de odinioară într-un stat polițienesc plin de psihopați și informaticieni
ticăloși, care ar fi făcut pe cei mai
cruzi și nemiloși despoți si macelari bolșevici din Uniunea Sovietică negri de
invidie.
De
fapt, acest rezultat distopic al abrogarii Patriarhatului Protestant fusese
prevăzut și publicat deja în anul 1990, când cel mai însemnat și prolific
cunoscător, satirist și autor al țării, Friedrich Dürrenmatt, cu prilejul
vizitei renumitului erou al eliberării Cehoslovaciei din ghearele Marxismului, Vaclav Havel, a numit Elveția, o închisoare cu un popor laș și fricos, care
joacă în același timp pe amandoua roluri de gardian pe de o parte și de deținut
de cealaltă parte.
Dacă
a fost așa atunci, ce mai putem spune despre starea de fapt acum, dupa un rastimp de aproape 30 de ani?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu