2018 - un an greu

 Este anul in care s-a realizat participarea A.O.N.G.T.R., la primul seminar Erasmus+, pe tema antreprenoriatului social: 

USSE+ desfasurat in Cipru.

***

Este anul in care am lansat Egocentric, poezii, vol. 1, ed. Libris

***

Este anul in care s-a lansat nr. 1 al revistei: 

Cercetari de Logica Juridica, 

ed. Napoca Star. 

Presedintele de Onoare al publicatiei:

Cercetari de Logica Juridica,  

Academician Alexandru Surdu.

***

Este anul in care F.J.T. 

( Federatia Judeteana a Organizatiilor Nonguvernamentale de Tineret Brasov), 

si-a ales noul presedinte, in persoana lui 

Manuel Velicu.

***

Este anul in care sociologul elvetian Fortunat Reiser, isi incepe stagiul de voluntariat la A.O.N.G.T.R. si publica primul articol, integral in limba romana intitulat:

Elveția și România în contextul marelui 

Război Cultural Mondial în Europa 

în Anul 2018

Câteva contextualizari istorice, sociopolitice și religioase cu privire la mentalitea și identitatea culturală a Bătrânului Continent.   

Punctul de vedere al unui elvețian creștin-conservator cu prilejul referendumului pentru familia tradițională în România.

***

Este anul in care programul de asesoriat juridic derulat de A.O.N.G.T.R. inregistreaza 20 de persoane care au apelat si au beneficiat de pe urma acestui proiect.

***

Este anul in care F.J.T. , impreuna cu 

Dionysios Passas, 

realizeaza CD-ul : I AM HERE  si videoclipul : 

Tell me my friend. 

Ambele, atat CD-ul cat si DVD-ul sunt distribuite in Olanda.

***

Este anul in care i-am pomenit pe o parte dintre cei cu care am lucrat, 

la care am tinut si astazi nu mai sunt printre noi:

Mihaela Popa

si Valerica Vatafu

***

Este anul, in care,  ajung in Slatina, la statuia lui Eugen Ionescu.

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1910, Slatina, România – d. 28 martie 1994, Paris, Republica Franceză), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). 

***

Colaborarea cu Deutsche Welle in 2018 : 
ca de obicei in ultimii ani. 
Sa rememoram, totusi,  
evenimentele mai  importante ale ultimilor 10 ani.

.....................................................

"Cezar Salahor ( Republica Moldova) la radio JoyArt despre situatia din Georgia (11.08.08)

Ieri 11.08.2008 prezentatorii postului de Radio JoyArt ,  au pus în discuţie problemele legate de conflictul ruso-georgian. Astăzi, 12 august, la orele 14.00 acest post va transmite în direct informaţii despre acţiunea de protest organizată de opoziţia creştin democrată faţă de invazia forţelor militare ruse în Georgia. [...]
Sursa

http://blogosfera.md/view-post-v-34066-0-romana.html

2008-08-12 05:08:20
"
...............................................................

Buna Ziua Brasov

Azi se deschid cursurile 

Școlii de Jurnalism

Autor: Adina CHIRVASÃ

Publicat la 25 august 2008

30 de tineri aspiranți la o carieră în mass-media vor începe azi cursurile în cadrul Școlii de Vară de Jurnalism, ediția a III-a, organizată de Asociația Tinerilor Ziariști (ATZ) și FJT

30 de tineri aspiranți la o carieră în mass-media vor începe azi cursurile în cadrul Școlii de Vară de Jurnalism, ediția a III-a, organizată de Asociația Tinerilor Ziariști (ATZ) și FJT. Timp de o săptămână, până pe 31 august, ucenicii vor participa la cursuri generale despre jurnalism, cum ar fi istoria și rolul mass media, ținute de oamenii de presă brașoveni sau lectori invitați. În funcție de specializarea pe care au ales-o - , radio, presa scrisă sau televiziune – aceștia vor trebui să redacteze apoi știri, ce vor fi prezentate în cadrul programului. În program mai sunt incluse vizite la redacțiile televiziunilor sau ale cotidianelor locale, conferințe de presă și o seară de film tematic, urmată de discuții. Rezultatele activității lor de o săptămână se vor concretiza în redactarea unui ziar, într-un grupaj de știri radio și un jurnal de știri tv. La absolvirea școlii fiecare participant va putea face dovada experienței acumulate cu ajutorul unei diplome înmânată de reprezentanții Asociației Tinerilor Ziariști (ATZ).

....................................................................................
Un alt proiect de succes, implementat la Liceul Energetic din Brasov:

Scoala Postliceala de Jurnalism 

Intreaga echipa a Scolii este bucuroasa ca ati ales sa studiati cu noi si suntem nerabdatori sa lucram impreuna. Veti intra intr-o echipa formata din profesori si indrumatori ce sunt dedicati celor mai inalte idealuri si aspiratii ale jurnalismului. Consideram ca jurnalismul este o parte integranta - liantul, de fapt - pentru o societate libera, deschisa si bine informata.
Prin alegerea acestei scoli veti deveni parte din ceea ce noi numim un contract. Acest contract ne uneste pe toti pentru atingerea aceluiasi scop: cel de a va oferi cea mai buna oportunitate de a intelege si stapani puterea jurnalismului. Scoala isi va indeplini partea de contract prin reprezentantii sai: jurnalisti si educatori, oferind un curriculum variat si flexibil, impunand cele mai inalte standarde de etica. Ne propunem sa va impunem principiile jurnalistului profesionist. Responsabilitatile voastre includ dorinta de a atinge si mentine excelenta in activitatea pe care o veti desfasura alaturi de noi, comportamentul intr-o maniera onorabila si profesionista fata de Scoala, surse de informatie sau public si mai presus de orice, fata de adevar. Scoala functioneaza cel mai bine atunci cand lucram impreuna intr-o atmosfera de incredere reciproca, respect si profesionalism. 
Scoala de jurnalism nu poate, oricum, sa fie totul pentru cei implicati. Ceea ce promitem este ca vom face tot ce este posibil ca elevii scolii noastre sa aiba acces la ore de curs tinute de personalitati ale zonei in care traim. In mod similar, nu putem promite elevilor un loc de munca dupa absolvire. Multi factori dincolo de controlul nostru vor influenta succesul fiecarui absolvent. Diploma pe care o acordam la sfarsitul celor 2 ani de studiu nu poate garanta - si nici nu trebuie sa va asteptati la asa ceva - succesul profesional imediat sau plasarea in locul de munca "pe care l-ati visat intotdeauna". 
Daca veniti la aceasta scoala cu astfel de asteptari veti reusi doar sa va diminuati sansele de succes, nu veti putea ajunge sa va cunoasteti punctele tari si punctele slabe, veti reusi doar sa afectati relatia cu scoala si colegii. 
V-am scris aceste randuri pentru a va ajuta sa luati decizia care va avantajeaza: cea de a va alatura echipei noastre. Ne propunem ca aceasta scoala de jurnalism sa devina una a intregului sistem mass-media local. Prin intregirea grupului nostru ati acceptat sa participati la realizarea acestui scop. 

............................................................
Stiri, proaspete, in limba romana:

pe www.atz.ro

.....si multe, multe altele!

***

Un an cu bune, cu rele ( ...ohooo!), dar iata-ne si la final. 

Sper intr-un 2019 mai bun!
....si mai ramane:

in rest:

sa auzim numai de bine!

E vremea colindelor!

Fara Zahar 

cu 

Ler de Ler!

 O veste am adus !

........si normal , cei trei Tenori!

s.a.m.d.,

.....un colind media foarte foarte vechi, de pe vremea cand, iepurele ataca omul in gradina cu morcovi!

enjoy it!

Elveția și România în contextul marelui Război Cultural Mondial în Europa în Anul 2018

Câteva contextualizari istorice, sociopolitice și religioase cu privire la mentalitea și identitatea culturală a Bătrânului Continent.   Punctul de vedere al unui elvețian creștin-conservator cu prilejul referendumului pentru familia tradițională în România

Partea a patra

a unui articol scris direct in limba romana de 

sociologul elvetian Fortunat Reiser, voluntar in cadrul A.O.N.G.T.R.

Elveția, o țară mică, strânsă și îngustă (din toate punctele de vedere) precum și bogată, în ciuda tradiției sale extrem de protestante, s-a dovedit a fi, în mod cât se poate de tragic, deosebit de vulnerabilă la această escrocherie.

Cauzele pentru această decădere a moralei publice și tendința inevitabilă spre Nihilism și chiar Satanism în Elveția sunt nenumerate, însă pot fi identificate patru cauze principale intercorelate, specifice caracteristicilor Elveției protestante:

1.   Distrugerea autorității morale și culturale a Patriarhatului Protestant.

2.   Divinizarea femeilor de o parte și demonizarea bărbaților de cealalte parte.

3.   Condiționarea elvețienilor pentru a fi lucrători și numai lucrători și înălțarea absolută concomitentă a muncii. 

4.   Lipsa completă a simțului umorului, ambiguității morale și conștiinței de natură tragică a existenței umane pe de o parte și conformismului -  obedienței internalizată și mecanică față de sistemul social, politic și economic pe de cealaltă parte.

Începând cu SUA, în anul 1968 mișcarea studențească a popularizat teoriile neomarxiste în Occident potrivit cărora așa-numitul “Patriarhatul Occidental”, adică bărbații bătrâni la conducerea țărilor bogate din Occident, ar fi o forță nocivă a istoriei care ar fi devastat, exploatat și înrobit,  Lumea a  Treia,  prin colonializare și exploatarea resurselor naturale sale și nu  numai atât, ci prin valorile ei creștinești (valorile protestante) asuprind pe membrii vulnerabili (“minorității”) ai societății, astfel asigurând ordinea lor strictă și eficientă:

“Personalitatea autoritară, publicată în 1950, a avut o influență substanțiala asupra psihologilor și sociologilor americani. Premisa de la care pornea cartea,  era că prezența în societate a creștinismului, a capitalismului și a familiei patriarhal-autoritare a creat un caracter predispus la prejudecată rasială versus fascism. Personalitatea autoritară a devenit un ghid de campanie națională împotriva oricărui gen de prejudecată și discriminare, bazat pe o teorie că, dacă aceste tendințe malefice nu vor fi eradicate, un al doilea Holocaust ar putea lua ființă, de dată această pe continental american. Această campanie a furnizat, la rândul ei, o baza pentru corectitudinea politică.”

În acest context trebuie știut faptul că până în ziua de azi a supraviețuit așa-numită “antifa”, o grupa marxista de militanți presupusă “anti-fascistă”, însă fără nicio îndoială cu caracter fascist.

Partea centrală a acestei ideologii utopice însă constă în “eliberarea” și “emanciparea” femeii sub control și autoritatea bărbătească, fiindcă astfel întreagă societatea poate fi ruptă în două pentru a orienta pe femeia spre un stat socialist-fascist din ce în ce mai atotputernic în scopul ultim al ideologiei neomarxiste de a bagă în ceață și desolidariza pe oamenii pentru a-i indobitoci și înrobi în cadrul unei distopii intunecate. Femeile,  în Elveția,  însă au fost de-a lungul secolelor unele dintre cele mai libere, autonome și mai ales privilegiate femei de pe acest pământ în ciuda faptului că li s-a acordat dreptul de vot relativ târziu, căci Elveția are tendința de a absorbi toate valurile, modele și capriciile culturale din lumea largă exterioară relativ încet și târziu.

Esența problemei ei însă constă în faptul că, odată absorbite, astfel de nesabuiri sunt răspândite, implementate și chiar maimuțarite orbește până la capăt și dincolo de orice considerare a bunului-simt și adecvanței. Regula aceasta se dovedeste a fi valabilă cu privire la acest fenomen deosebit de dăunător pentru coeziunea socială, ba chiar devastator pentru existența Civilizației Occidentale.

 Femeile sunt privilegiate, ba chiar divinizate peste tot în societate în ciuda faptului că nu au fost niciodată discriminate în mod inechitabil și nu au aceleeasi abilității ca bărbații care însă sunt esențiale în scopul organizării tuturor mecanismele și funcțiunilor societății.

Rezultatul acestei practice descreierate este deci, în mod previzibil, dezastruos și duce la decădere economică, frustrare larg răspândită și vrajba nu doar intre amandoua sexele și mai cu seama în întreagă societatea pentru că Feminismul este o ideologie fascistă și  totalitară din sfera mai largă a Neomarxismului, responsabilă în mod deosebit pentru răspândirea acestei dracii pe scară largă peste tot.

Mai cu seama, Feminism, prin caracteristicile de baza specifice femeii (simulare, disimulare, disociație, machiavellianism, solipsism feminin, asemanari cu psihopatie, conformism, colectivism, mediocritate mintală, indiferență morală și dependență exagerata de alte persoane) duce la Fascism pe de o parte și  prin urmare, la anihilarea bărbatului în societatea de cealaltă parte.

Așadar se poate spune că societatea elvețiană este pe cale de autodistrugere, aflându-se într-un fel de război civil continuu fără reguli și loialități,  cu fronturi nenumerate, pe când pe deasupra are de a face cu ravagiile compuse și agravate de pe urmă unei politice prea permisivă cu caracteristicile compuse ale Neomarxismului pe de o parte și ale Neoliberalismului de cealaltă parte: parazitism, lene, obezitate, așteptări umflate, invidia, bucurie de pe urma necazurilor altora, malițioziate, sabotaj, conformism, lipsa de discernământ, diligență, autonomie, autosuficiență, gândire liberă și independenta; lăcomie, consumerism, singurătate, izolare, înstrăinare, depresie, îndobitocire generală, infantilizare, lipsa de loialitate, onestitate, credibilitate și fiabilitate,  egocentricitate, aroganță, orgoliu și lipsa de moderație, considerare, empatie, recunoștință și apreciere și prin urmare, politețe, decență, amiabilitate, compasiune, respect și omenie, morală socială și sexuală și spiritul civic în general.

Pe scurt: avem de a face cu cele șapte păcâte de moarte: Mândria (Superbia), Iubirea de argint (Avariția), Curvia (Luxuria), Mania (Ira), Lăcomia pantecului (Gulă), Zavistia (Invidia) și Lenea (Acedia).

În concluzie, este clar dincolo de orice îndoială că Satana a luat putere în Elveția, transformându pe acest stat țărănesc minunat, democratic, bogat și liber de odinioară într-un stat polițienesc plin de psihopați și informaticieni  ticăloși, care ar fi făcut pe cei mai cruzi și nemiloși despoți si macelari bolșevici din Uniunea Sovietică negri de invidie.

De fapt, acest rezultat distopic al abrogarii Patriarhatului Protestant fusese prevăzut și publicat deja în anul 1990, când cel mai însemnat și prolific cunoscător, satirist și autor al țării, Friedrich Dürrenmatt, cu prilejul vizitei renumitului erou al eliberării Cehoslovaciei din ghearele  Marxismului, Vaclav Havel, a numit Elveția,  o închisoare cu un popor laș și fricos, care joacă în același timp pe amandoua roluri de gardian pe de o parte și de deținut de cealaltă parte.

Dacă a fost așa atunci, ce mai putem spune despre starea de fapt acum,  dupa un rastimp de aproape 30 de ani?!

Elveția și România în contextul marelui Război Cultural Mondial în Europa în Anul 2018

Câteva contextualizari istorice, sociopolitice și religioase cu privire la mentalitea și identitatea culturală a Bătrânului Continent.   Punctul de vedere al unui elvețian creștin-conservator cu prilejul referendumului pentru familia tradițională în România

Partea a treia 

a unui articol scris direct in limba romana de 

sociologul elvetian Fortunat Reiser, voluntar in cadrul A.O.N.G.T.R.

În urmă cu câțiva ani, eu, profund frustrat și chiar disperat din pricina decăderii generale în primul rând morală a Elveției, am început să vorbesc de un anumit “Fascism al neglijării și decăderii prin prosperitate și abundență” (“Wohlstandsverwahrlosungsfaschismus”) pentru a parafraza acest fenomen atât de sinistru și înfricoșător, care începuseră să domine comportamentul, gândurile și sentimentele  elvețienilor din ce în ce mai conformiști și spălați pe creier.

Un amestec scârbos și deprimant dintre un conformism robotic și descreierat, așteptări absolut impertinente și nerealiste față de semeni și de viață însăși, o anumită disperare față de existența și viață, prin urmare, un nihilism, un cinism urât precum și o neglijență impardonabilă față de lucruri de baza simple și frumoase ale vieții, care la urma urmei, justifică existența umană  pe acest pământ, că să nu mai vorbim despre ura și invidia uriașă față de semenii, indiferent dacă este justificată sau nu și constă doar în exagerarea  propriilor sentimente, idei, sau pur și simplu ranchiuni.

Al doilea termen pe care am găsit pentru a descrie aspectele ale crizei culturale și mintale în Elveția se numește “Fascism al menținerii  stabilității cu orice preț” (“Stabilitätserhaltungsfaschismus”), un fenomen care se găsește preponderant în oamenii rasfați și supra-privilegiați fără nico brumă de autoironie sau motivație de a descoperi lucruri noi. Acești oameni se bucură de un stil de viață relativ privilegiat, confortabil și sigur DOAR din cauza faptului că au fost născuți în Elveția în deceniile după al doilea Război Mondial, o perioada unicamente prosperă, care le-a adus tuturor oamenilor din țărișoara noastră deosebită conforturi materiale de invidiat trăind numai câteva deceni mai devreme, fără a contribui mare lucru pentru a merită o asemenea stare confortabilă. Din această cauza, nu se mulțumesc niciodată cu nimic și se gândesc numai la ceaa ce au ceilalți, prin urmare, trăiesc o viață zadarnică fără provocări, dezvoltări și bucurie adevărată, care se obține numai prin sacrificii și riscuri, două lucruri dincolo de imaginația acestor oameni meschini și josnici.

La urma urmei, astfel de oameni, de fapt paraziți ai sistemului, din pricina faptului că sunt o mare parte al societății, blochează toate încercările mici sau mari de a aduce îmbunătățiri la un sistem din ce în ce mai disfuncțional, învechit și chiar nociv pentru interesele  unei societăți care se bazează pe principiul libertății și demnității  individului.

În mod ironic, acești oameni, prin mediocritatea și meschinăria lor, seamănă foarte mult cu membrii “micii burghezii”, țintă principala si exemplul negativ central pentru societatea capitalista în randul marxistilor în cadrul inventării și formulării concepției lor despre “omul nou”.

Al treilea termen descrie însă un fenomen mai degreaba economic din pricinia faptului că ditamai Neomarxismul este doar partea culturală, adică o elaborare culturală a Marxismului, care mai întâi viza condiții economice ale societății, în general, ale “maselor asuprite”, în special și poate înflori numai pe baza unei structuri economice deja profund afectată de idei și măsuri marxiste, mai concret: socialiste.

 Aceste structuri, la rândul lor, asigura majorității membrilor societății salarii adecvate pentru traiul într-o comunitate, care devine, prin influențele paralele nocive ale Neoliberalismului, în mod destul de paradoxal din ce în ce mai competitivă, nesigură, antisocială (!), vorace și scumpă, mai ales în contextul unei prăbușiri din ce în mai accentuată a tuturor instituțiilor sociale precum familia, muncă, asistență socială și asigurare de sănătate.

Toate aceste probleme însă accelerează mersul inevitabil spre o canibalizarea a tuturor acestor instituți din pricina nevoi de a stoarce bani prin toate mijloacele posibile, astfel încât toate serviciile devin în mod inevitabil supraapreciate și raportul dintre preț și calitate devine o adevărată bătaie de joc.

Dacă ne gândim și la faptul trist că  fenomenul : consumerismul (o consecință nihilistă și costisitoare a Neoliberalismului) a înlocuit în mare măsură relațiile interumane și împinge oamenii din ce în ce mai mult la cheltuieli inutile, această scumpire se dovedește a fi nimic altceva decât o formă ascunsă de un Socialism extins și lărgit cât mai instabil, insidious și nimicitor. De aceea vorbesc despre un anumit “Socialism al insulei a prețurilor mari” (“Hochpreisinselsozialismus”), fiindca toate prețurile in Elveția sunt anormal de mari datorită faptului că pe parcursul ultimilor ani a avut loc o cursa ucigătoare pentru bunuri materiale.

Elementul cauzator comun al tuturor acestor fenomene nocive pentru bunăstarea sufletească, libertatea și demnitatea oamenilor însă constă într-o concepție de istorie profund marxistă atât arogantă și prostească cât și greșită și de-a dreptul periculoasă, oricât de ispititoare ar fi în contextul unei epoci de abundență materială generală de neegalat în istoria omenirii:

“Să ne gândim, de exemplu, la celebra teza a “sfârșitului istoriei” lansată de Francis Fukuyama la sfârșitul anilor 1980, pentru a explică declinul comunismului. Sursă majoră de inspirație a lui Fukuyama pentru teoria să provine de la filozoful german Georg Hegel. Dar Winschuttle evidențeaza modul cum teoriile care proclamă “sfârșitul” (în artă, filozofie, istorie etc.) au fost preluate de gânditorii antiempiriști de la comuniști precum Alexandre Kojève până la Arnold Gehlen – un psiholog social care a lucrat pentru al treilea Reich Germania Fascistă, F.R. și care, scriind despre artă în 1961, își încredința cititorii că “procesul dezvoltării a fost încheiat, iar ce urmează este deja un fapt observabil: sincretismul confuz al tuturor stilurilor și posibilităților – postistoria.” Windschuttle demontează teza “sfârșitului istoriei”, constatând că “una dintre ideile importante la care a condus abordarea empirică (…) este că istoria nu poate fi determinata. Procesul istoric nu se desfășoară în mod inexorabil într-o singură direcție sau spre un anumit scop sau punct final. Nu există un plan sau un itinerariu ascuns care așteaptă să fie descoperit. Muncă unui istoric nu constă în a caută o anumită teorie care va explică totul sau o anumită interpretare teleologică menită să reveleze scopul lucrurilor. Ci ea constă, mai curând, în a reconstitui evenimentele din trecut așa cum s-au petrecut ele.”

În citatul mai sus sare în ochi aspectul teleologic, predeterminant și profund antiempirist al Marxismului, ditamai elementul fondator, central și de neînlocuit al acestei idelogii utopice și anticreștină în jurul căruia se învârtă toate altele elemente și pe baza căruia îi poate fi evaluată și judecată calitatea analitică, fezabilitatea, adecvanța și, prin urmare, legitimitatea.

Rezultatele ei dezastroase de la conceperea ei în urmă cu vreo 150 de ani încoace însă (Marxism fiind alcătuit din Marxism original, adică cu character de știință socio-economică extrem ideologizată de o parte, și din Neomarxism ca ideologie culturală nimicitoare de cealaltă parte) o expun ca o escrocherie intelectuală și ideologică pe scară largă.

Totuși, în scopul Neomarxismului de a înlocui principii creștinești în Occident prin concepțiile și ideile sale discreierate și cvasi-religioase s-a dovedit a fi foarte eficace, astfel încât a și reușit să infiltreze in cercurile intelectualilor și universităților  Occidentului, cum reiese din celebrul caz al lui Francis Fukuyama.

Si nu numai atât:

“El este un instrument de schimbare revoluţionară, o teologie laică care mobilizează ştiinţa în vederea atingerii unui obiectiv care nu aparţine mundanului. Soteriologia pe care o pune în pagină apelează la un fond al speranţei şi resentimentului, invitând la explorarea unei zone de sensibilitate în care vor coabita filoanele utopice şi cele mai întunecate pasiuni ale urii colective. Adaptabilitatea sa, capacitatea de a supravieţui momentului de colaps al proiectului sovietic se pot explica prin această magmă mitologică de la care marxismul, mai mult sau mai puţin ortodox, se revendică. Gândirea unor Alain Badiou este parte din această prelungire mitică. În cele din urmă, ipoteza comunistă nu poate fi epuizată, atâta vreme cât un fond de proiecţie geometrizantă va fi localizabil intelectual. Marcă a modernităţii, marxismul şi epistema comunistă rămân să definească şi conturul postmodernităţii.“

Elveția și România în contextul marelui Război Cultural Mondial în Europa în Anul 2018

Câteva contextualizari istorice, sociopolitice și religioase cu privire la mentalitea și identitatea culturală a Bătrânului Continent.   Punctul de vedere al unui elvețian creștin-conservator cu prilejul referendumului pentru familia tradițională în România

Partea a doua 

a unui articol scris direct in limba romana de 

sociologul elvetian Fortunat Reiser, voluntar in cadrul A.O.N.G.T.R.

Iată ce i-am scris unui jurnalist român, care, dupa mine,  își face treaba foarte bine, raportat la funcția presei de ca a patra putere în stat alături de cea legislativă, judecatoreasca și executivă, după ce luase în repetate rânduri poziții neomarxiste cu privire la referendum despre familia tradițională: “Poate că nu ați ținut seama de consecințele concrete de o politică care nu mai deosebește  diferenta dintre sexe și nici nu mai ține cont de funcția originală a familiei, că altfel nu  pot explica o poziție atât de naivă și chiar lipsită de bun-simț.

Sunteți conștienti de faptul că toate inițiativele de a promova toate așa-numite "minorității asuprite" (ca și homosexualii) isi au rădăcinile în eforturile sovietice (din anii 1920 încoace) de a dezbină coeziunea socială în Occidentul prin așa-numitul "neomarxism", o ideologie dușmănoasă, nocivă și chiar nihilistă? 

De altfel, ați ținut seama de faptul că tocmai ideologia această a prins rădăcini foarte adânci în Occidentul din anul 1968 încoace - tocmai Occidentul, care se află într-un proces de declin periculos din toate punctele de vedere? 

Eu va pot spune că, oricât v-ar supără haosul, corupția și chiar bigotismul religios în România, nu ați văzut nimic asemănător catastrofei adusă de către această ideologie , care  promovează căsătoria dintre homosexualii pentru a induce confuzie și chiar a distruge TOATE deosebirile firești în societatea creștină în scopul ei ulterior de a distruge TOATĂ societate creștină. 

Vorbesc din experiență, pentru că exact acest lucru s-a întâmplat în Elveția și în restul Occidentului și mi-a  distrus viață personală, cauza pentru care am fost NEVOIT să fug din patria mea scumpă, țară creștină, liberă, bogată și tolerantă de odinioară. 

Dacă credeți că dictatură comunistă ceaușistă în România le a stricat mințiile, le-a spălat creierele  oamenilor și a distrus țară, va recomand să va duceți în țările bogate protestante (Elveția, Germania, Olanda, Anglia, Suedia și Norvegia) în Europa de Vest (sau chiar la SUA) pentru a vedea cu proprii ochii ce înseamnă de fapt spălare creierelor, îndobitocire poporului și totalitarism adevărat. 

În plus, uitați-va la statisticile cu privire la sănătatea oamenilor (numărul cabinetelor de psihiatrie, cheltuielile și costurile de asigurare de sănătate s.a.m.d.) și constatați liniștea mormântală, conformismul apăsător, comportamentul indecent și chiar antisocial, dezlănțuit și agresiv de către femei în public și comportamentul efeminat și lipsa completă de bărbăție a bărbaților. 

Ați fi cu adevărat șocati!”

Și nu numai atât, jurnalistul în cauza, în mod evident orbit și chiar prostit cu  mai multe concepții neomarxiste descreierate, în îngrădirea sa mintală și intelectuală, a găsit de cuviință să susțină că rasismul a constituit cauza principala pentru declansarea celui de-al doilea Război Mondial, motiv pentru care,  am fost nevoit să lămureasc încă cateva contexte istorice însemnate: 

“În plus, va aduc la cunoștință faptul că al doilea Război Mondial NU s-a purtat din cauza problemei raselor, ci a fost încheierea celor întâmplate în cadrul primului Război Mondial, și anume abolirea imperiilor vechi nedemocratice ale Europei și reconstituirea aceluiași continent - doar un anumit domn Adolf Hitler s-a interesat de problema raselor și el era (după cum știm cu toții) un nebun, un megaloman și un strateg incompetent. 

De ce maimuțariți unii neomarxiști occidentali care susțîn că totul are vreo legătură cu rasismul? 

Oare nu știți că rasismul NU este cea ce spun ei, adică un fenomen de masă nociv care pune în pericol pacea în societate, ci un mecanism NATURAL, după care oamenii în antichitate au putut să se unească în grupe cu scopul supraviețuirii? 

Chiar din contra, acțiunea de a strigă "rasismul!" la fiecare pas în așa-numită societatea "multiculturalista" a dus la o atmosfera socială cu totul nenaturală și chiar nocivă in Occidentul. Sunteți sigur că ați vrea așa ceva și pentru România? 

Tot va întreb pentru că obsesia cu prezumtive (și într-o adevăr neexistente) probleme precum sclavia, rasismul s.a.m.d.  fac parte din aceeași ideologia care a transformat Occidentul întreg,  într-un șantier coșmaresc al totalitarismului cu oameni roboți lipsiți de identitate, onestitate, orientare culturală și religioasă și plini de ura, suspiciuni, boli mintale,  intenții,  gânduri răutăcioase și rele.”

Astfel de stări nenaturale și chiar dezastroase generate pe baza unui sistem alcătuit de minciuni insidioase și prezumții absurde asupra naturei umane și realității sociale trebuie menținute cu orice preț și prin orice mijloace, fiindcă susțînătorii lor zeloși și obsedați de Satana însuși și-au mizat deja  totul pe ele, astfel încât, în orgoliu lor bolnav și de fapt disperarea lor de a împiedică posibilitatea de a fi demascați, luați la mișto și contracarați prin realitatea însăși (și, prin urmare, trași la răspundere), recurg la măsuri cu totul neomenești și absurde in scopul lor de a menține o ideologie, care nu doar este daunator civilizațiilor întregi, ci de-a dreptul totalitar:

“Prin urmare, realitatea trebuie suprimată. Dacă ideologia e la putere, atunci ea își folosește puterea pentru a realiza această suprimare. Ea interzice scrierea ori rostirea anumitor lucruri de natură faptică. Țelul ei este de a împiedică nu doar exprimarea gândurilor care contrazic ceea ce “trebuie să fie adevărat”, ci chiar și că asemenea gânduri să fie gândite. În final, rezultatul este în mod inevitabil, lagărul de concentrare, gulagul și mormântul.” 

La prima vedere, un român pur și simplu nu ar avea cum să înțeleagă motivele pentru care Elveția a ajuns la o asemenea stare de-a dreptul absurdă precum și profund tragică, fiindcă cultură politică a Elveției este atât de diferită față de echivalentul român. 

În contextul sau constant și chiar prezumtiv veșnic dintre stabilitatea economică, politică și socială, sistemul politic și cultural al Elveției este gândit și construit să fie cât se poate de echilibrat și compensator, creat să elimineze conflicte deschise și violente, astfel că, mai cu seama în contextul unic al unei creșteri în economia națională și, prin urmare, în drepturi și libertăți atât sociale cât și economice prezumtiv infinită, oamenii își pun toată încredere în acest sistem și chiar devin cu totul dependent de el, pe urmă pierzând discernământul întreg și ceea ce le-a mai rămas din libertatea lor stabilită în și garantată prin constituția Elveției, care este, prin urmare, la rândul ei suspendată și abuzată până la absurd. 

Ceea ce nu pot sau nu vor să înțeleagă sau accepte mulți români idealiști de stanga, este însă faptul că această decădere în Occidentul întreg, este cauza pentru care Elveția, prin conformismul sau deosebit de asfixiant, este exemplul cel mai deprimant și îngrozitor,  care constă în aplicarea cuprinzătoare a Neomarxismului, acesta ideologie nimicitoare, inventată numai pentru un singur scop: prăbușirea Occidentului prin distrugerea  fundamentului sau cultural, adică Creștinismului. 

Lansare de carte: Egocentric, vol. 1, poezii, ed. Libris. O lansare emotionanta, intre prieteni.