Echipa manageriala a Centrului Teritorial ULIM Brasov, dr. ing. Claudiu Oteleanu, presedinte FJT si ec. Madalina Mihalcea, Asociatia SOLARIS, alaturi de Rectorul Universitatii Libere Internationale din Moldova, conf. univ. dr. Ilian Galben.
ULIM, Chisinau, Rep. Moldova, sesiunea 2023 - 2024
martie 2024
Ambasada Statelor Unite în România
împreună cu
American Councils for International Education,
avand ca partener local
Federatia Judeteana a Organizatiilor Nonguvernamentale de Tineret Brasov,
lansează in perioada 1-10 Aprilie, cea de a șasea ediție a proiectului 4/4PentruPrieteni.
În ediția din 2024, an electoral semnificativ pentru democrație, ne concentrăm pe activități care încurajează spiritul și implicarea civică.
Vă invităm să vă alăturați eforturilor noastre pentru dezvoltarea democrației și pentru a sublinia importanța dreptului la vot, un instrument puternic pentru combaterea injustiției și eliminarea barierelor care ne separă.
In acest context asteptam mesajele voastre, la adresa de email: fjtbrasov@gmail.com, incepand din 25 martie 2024 si pana la 10 aprilie 2024, WhatsApp: 0773761940, mesaje in care va rugam sa ne comunicati daca va veti exercita dreptul de vot. Daca da, de ce ? Daca nu, de ce?
Varsta celor care ne scriu, trebuie sa fie 18+ , persoane cu drept de vot.
Participantii la activitate vor primi diplome de participare.
Coordonator local :
dr.ing. Claudiu Oteleanu
Presedinte FJT Brasov
Poveste de doi bani
-
Pulp Fiction -
Un cal paște, altul privește lung după
un sombrero, care la un moment dat ar putea să-l facă celebru. Doi figuranți
înjură căldura care face ca muștele să-i împânzească. Mirosul insuportabil al
unei bălți care mustește de urină proaspătă,
apare în cadru, pe fundalul unui apus de soare... de
neuitat!
Noroc
că în film, nu iese și mirosul.
Unul
bărbos, probabil, regizorul, își caută
disperat, telefonul mobil.
Mai multe mașini opresc în trombă și
după ce, din prima, coboara doi tipi, in slapi, atmosfera tinde sa se incinga.
Alti doi indivizi, coborati, din alta
masina, de data asta in costum, sparg seminte. Dintr-o masina roșie, apare o
tipă îmbrăcată doar pe jumătate și exclamă
cu un ușor iz de unguroaica retarda ( un
roman, doua romanuri):
- Bă fraierilor, yo sunt spider men, care-mi
dă și mie un foc?
- Ce
naiba?! Parcă nu se mai intelege nimic! Parcă vocea se deformase si se
deformase, tot mai mult... și in final, pauza,
ca să nu zic - „silentio stampa”.
-
Aoleu!!!! E, dimineata!...
Ațipisem, deși nu-mi stă în obicei.
Doamne, nici măcăr visele nu mai sunt cum erau. Parcă și subconștientul a
început să fie influențat de mediul, în care îmi petrec timpul... de o vreme.
Pentru o secundă, stai și te întrebi unde
te afli.
Respiri,
te miști si la următorul inventar, constati
sau nu, că ești întreg.
Încât
, încet, încet... se reia ceea ce făceai...înainte... de a ațipi!
Ca și grade de libertate, opțiunile
sunt limitate. Ori la baie, ori în pat, ori la televizor, adică tot în pat.
Dacă vrei altceva se numește „loisir”
și asta, se referă la obiceiurile mic burgheze.
Cum ar suna ceva de genul : un cubulet
de unt, intr-o cana cu cafea aburinda si putin morcov ras pe deasupra? Sau, la
10 noaptea, o infuzie de ceai de
galbenele, făcut într-o caserolă de smântână cu 10% grăsime, care deja are,
inserții negre – probabil de la uzura, indulcit cu marmelada.
Un alt scenariu, cu alți protagoniști
și alte decoruri.
De data asta, cu un neon chior și
concentrare maximă pe plasmă, unde tocmai începe o nouă ediție din Românii au talent, sezonul doi, mai precis o britanică de 57 ani angajată la Caile Ferate Romane,
care tocmai a condus un bolid de lux cu ochii inchisi pe Magheru si a recitat Desteapta-te Romane, fara sa deschida gura.
Aburii ceaiului
creează, așa… aproape o transă când….ce să vezi?
3 de “ da “….! Până și Mihai Petre, a fost uimit de abilitatea cu care
duduia a rupt gura târgului.
Două lucruri le înveți, sigur, aici,
la pîrnaie:
-
ușa nu se deschide decît din exterior și din pat te dai jos pe o singură parte
– situatie foarte asemanatore cu casnicia.
La un moment dat, cioc cioc, la usa! Cum
toți eram în cameră, cine să fie, cine sa fie, la ușă, la ora aia? ... flacaul de la vizita,
sifonul de pe sectie sau trompeta de militian, pazitorul absolut?
Da... într-un scenariu real sau într-o
variantă cat se poate virtuala, așa ca... tonusul nostru, câteodată, aveam de ales.
Deci...cin să fie?
Musafirii sau Miliția?
Și cum prieteni sau cunoscuți, cu cagule pe față n-au cum, mai rămâne
varianta a II-a.
Mă
ciupesc din nou. Oi fi ațipit ...iar.
Aș
fi surprins să mă trezesc de data asta într-un cu totul alt spațiu și timp.
Ceva
mai nasol fără „sertare” și fără cozi la buda turcească.
În rest totul static. Camera s-a
umplut în doi timpi și trei mișcări.
Nu
mai știai cine e și ce ce vrea. Un lucru e cert. M-am hotărât să-mi apăr cana
cu ceai cu orice preț deși, au fost vreo două situații în care eram sigur că
trebuie s-o iau de la capăt, nu cu viziunile, ci cu ceaiul.
Urât scenariu. Indiferent de cum îl
percepi sau ce rol ai în distribuție sau în spațiul din camera.
Revenim totuși la momentul în care se
mai putea face ceva....
Momentul
în care puteam schimba scenariul și poate cine știe...iesea altceva!
Dar ce să schimbi?
Și
mai ales ce să iasă?
Protagoniștii,
nu... decorul, nu... intriga, nu... momentul zilei, nu.
Programul de pe plasmă - da.
Și
rezultatul?
O cameră de detenție, in care 8 stau
în paturi și privesc programul de pe plasma, unul este in baie și 3 beau ceai.
Atmosfera, concentrată pe subiectul de
pe plasmă.
Subiectul: concertul nr.1 de Ceaikovski pe o temă de Paganini.
Finalul.
Ceaiul de galbenele și discutiile elevate,
la fel ca piața cu zarzavagii dormind pe
sub tarabe la ore mici, invocând nervoși în gura mare sloganul optimist:
A venit primăvara
!!!! Acoperă-mi inima cu....ceva!
Metafizică
de Pennytenciar
Dilema
Era o duminică
obișnuită când, într-un supermarket, la ieșirea de la casele de marcat, un
tânăr apare brusc și a începe să strige:
· N-am furat nimic!! Fraierilor!!!! …. uitați că n-am
furat nimic!
Reacția celor din jur
a fost predictibilă: clienții s-au întors către rafturi, cei de la coadă s-au
prefăcut că nu-l aud, vânzătoarea a apăsat butonul de panică, iar agenții de
pază au intervenit. Totul s-a desfășurat normal, în limitele unei astfel de situații.
Faptul că individul a
furat, sau nu ceva, era irelevant.
Toată lumea și-a făcut treaba. După o percheziție rapidă efectuată de agenții de pază, individul a fost condus - nu fără putina brutalitate - afară din supermarket cu avertismente de genul:
„Dacă te mai prindem pe-aici... ai să vezi,
tu!”
Ce a înțeles individual
nostrum, din toată această experiență?...
A înțeles că lumea nu reacționează bine atunci
când ești sincer. În mintea lui, a făcut o analogie între momentul în care a
furat din magazin și nu a recunoscut și momentul actual.
De fiecare dată, a
fost scos afară de agenții de pază cu aceeași brutalitate - poate că puțin mai
multă violență fizică în ultimul caz.
Așadar, individul
nostru este puțin confuz.
După patru sau cinci
astfel de incidente, cu sau fără obiecte furate, individul ajunge în cele din
urmă în pușcărie.
Aici, totul se schimbă. Dispare supermarketul, dispar spectatorii, iar decorul se modifică. Libertatea lui este redusă… dar și cantitatea de alcool, in care era obișnuit să se refugieze și să-și alimenteze gândirea pozitiva. Scad gradele de libertate ale acțiunilor lui, dar scat si gradele, cu care omulețul nostru obișnuia să se hidrateze și să-și alimenteze logica infracțională.
Probabil, aici află că este dependent de alcool și probabil că tot aici, după o anumită perioadă de timp, perioadă în care alcoolul este întocmit cu un tratament psihotrop, isi da seama sau nu, că dacă va scăpa de pușcărie isi va relua comportamentul și probabil și obiceiurile.
Și care este problema
până la urmă?
Poate că este doar o
prelungire nenaturală si inutila a unei vieți pe care nu a trăit-o, sau dacă a
trăit-o, o face în mod regretabil. Lacrimile picură. Or fi, ele pentru ceea ce
a fost sau pentru ceea ce ar fi putut fi?
Ce se poate face?
Subiectul nostru
petrece trei sau patru ani în puscarie, închis, purificat și gata să-și
continue „misiunea”.
Poate să spună
liniștit că, în toți acești ani, a preferat să "trăiască sănătos".
E trist, dar ce
altceva ar mai fi de făcut?
E ca în acea reclamă
de la Mercedes, când moartea apare din senin pe locul șoferului și spune cu un
zâmbet complice: "Îmi pare rău!".
În clipul publicitar există un happy end, dar
în realitate e exact pe… dos.
Și atunci, ce preferi:
să fii amânat la comisia de liberare condiționată sau să fii acceptat de comisia
de "eliberare" condiționată, numită... moarte?
O
dilemă diabolică.
Nu degeaba ne-au spus la final de liceu,
Generatia Star Wars!
Incet, incet, a aparut si viata asociativa!
.....si opiniile!
8 Martie,
odata cu această frumoasă sărbătoare de primăvară, îmi doresc să înflorească primăvara în sufletul vostru!
În fiecare an,
pe 3 martie, se aniversează
Ziua Mondială
a Scriitorilor.
Poeți,
eseiști, nuveliști, dramaturgi, critici literari, istorici și jurnaliști de
pretutindeni sunt amintiți și apreciați pentru rolul în dezvoltarea literaturii
și a culturii la nivel mondial.
Ziua mondială a scriitorilor a fost introdusă pentru prima
dată în 1986 de către English Pen Club, potrivit www.uacrr.org şi panorama.am.
Treptat, acest club a evoluat într-o
asociaţie mondială a scriitorilor şi jurnaliştilor. Este cea mai veche
organizaţie de apărare a drepturilor omului şi literară din lume.
Clubul Internaţional Pen (în limba engleză Pen este acronimul de la poet-eseist-romancier –
n.red.) a fost înfiinţat la Londra în 1921, pentru a promova prietenia şi
sprijinul intelectual printre scriitorii de pe mapamond. Chiar dacă acronimul
asociaţiei face referire la poeţi, eseişti şi romancieri, sunt incluşi
scriitori ai tuturor formelor literare, jurnalişti şi istorici.
Ideea realizării acestei
organizaţii aparţine scriitoarei britanice Catherine Amy Dawson Scott şi a
primului preşedinte al acesteia John Galsworthy.
Au fost înfiinţate centre PEN în multe alte ţări, care aderau
atât organizatoric, cât si individual, prin numele unor mari autori ai epocii
precum: H.G. Wells, Thomas Hardy, W.B. Yeats, Arthur Schnitzler, Gerhardt
Hauptmann, Maurice Maetherlink, Knut Hamsun, Romain Rolland, Anatole France,
Benedetto Croce, Dîmitri Merejkovsky, Selma Lagerlöf, Thomas Mann, Vicente
Blasco Ibanez, Rabindranath Tagore, Robert Frost, potrivit www.penromania.ro.
În ţara noastră, PEN Clubul
Român a fost creat în 1923 şi a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu,
potrivit sursei amintite anterior. Din membrii clubului au făcut parte de-a
lungul timpului, printre alţii, scriitori precum Camil Petrescu, Lucian Blaga,
Ion Pillat, Mhail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga,
Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu.
Centrul
PEN Român a fost
reînfiinţat în şedinţa din 11 septembrie 1990, prilej cu care o serie de
scriitori români reprezentativi, înscrişi pe baza unei declaraţii, se declarau
de acord cu Carta PEN, aşa cum fusese ea formulată la înfiinţare în 1921,
indică www.penromania.ro.
In prezent, organizaţia Clubul Internaţional Pen are centre în
peste 130 de ţări şi este cea mai veche organizaţie care luptă pentru
dezvoltarea lumii culturale şi pentru libertatea de expresie
Puterea cuvintelor
Suntem şi devenim ceea
ce gândim, spunem, scriem şi acţionăm.
Iată puterea cuvintelor
câtorva scriitori:
„Dacă vrei să te faci romancier, deschide
miezul şi scoate din călimară Universul” – Tudor Arghezi
„Arta scrisului înseamna arta de a descoperi
ceea ce crezi” – Gustave Flaubert, scriitor francez
„Sunt două feluri de scriitori: cei care te
fac să gîndeşti şi cei care te fac să îţi pui întrebări” – Brian
Aldiss, scriitor britanic de proză scurtă şi romane SF
Ca să fii scriitor trebuie „să ai
ceva de spus şi să o spui cât de clar poţi. Acesta este singurul secret”
– Matthew Arnold, poet şi critic britanic
„Nu e mare lucru să ştii, cel mai greu este să îţi imaginezi” –
Anatole France, poet, jurnalist şi romancier francez
„E mai bine să scrii despre lucrurile pe care le simţi şi nu despre
lucrurile pe care le ştii” – L. P. Hartley, scriitor britanic
„Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă.
Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie”
– Eugène Ionesco, scriitor de limbă franceză originar din România, dramaturg al
teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze
”Cuvintele sunt cel mai puternic medicament (sau drog) al umanităţii”
– Rudyard Kipling, scriitor britanic
„Sunt trei reguli ale scrisului. Din păcate, nimeni nu poate spune care
sunt acelea” – Somerset Maugham, scriitor britanic.
Sursa: agerpres.ro tvr.ro
De astazi
Trilogia "Egocentric"
si
"Managementul Haosului"
au devenit si NFT-uri
https://opensea.io/Claudiu_Oteleanu
https://opensea.io/Claudiu_Oteleanu
Ce înseamnă NFT?
NFT este o abreviere pentru token nefungibil.
O altă trăsătură distinctivă a unui NFT este aspectul de nonfungibilitate. Un bun exemplu pentru a ilustra fungibilitatea ar fi monedele, in cazul cărora ați putea schimba cu ușurință o bancnotă de 5 USD pentru o altă bancnotă de 5 USD datorită omogenității. Aceste articole pot fi schimbate deoarece sunt definite de valoarea lor și nu de unicitatea lor.
NFT-urile, pe de altă parte, nu sunt pot fi schimbate între ele. Fiecare NFT are un identificator distinctiv și unic care îl face diferit de restul. Acestea funcționează ca dovezi verificabile de autenticitate și proprietate într-o rețea blockchain.
Există diferite standarde pentru crearea și emiterea de NFT-uri. Cele mai populare sunt ERC-721 și ERC-1155 pe blockchain-ul Ethereum.
BNB Chain are propriile standarde: BEP-721 și BEP-1155. NFT-urile nu pot fi replicate sau transferate fără permisiunea proprietarului, nici chiar de către emitentul NFT.
Puteți tranzacționa NFT-uri pe piețe deschise precum piața Binance NFT, OpenSea și Treasureland. Aceste piețe ajută la conectarea cumpărătorilor cu vânzătorii, iar valoarea fiecărui NFT este unică. NFT-urile sunt, de asemenea, susceptibile la modificări de preț ca răspuns la cererea și oferta pieței.
Interesul masiv pentru tokenuri nefungibile (NFT) a condus la un boom în articolele de colecție cripto și arta NFT. Unele dintre cele mai populare cazuri de utilizare NFT sunt NFT-uri de artă, NFT-uri de colecție, NFT-uri financiare, NFT-uri de joc, NFT-uri muzicale, NFT-uri care reprezintă active din lumea reală și NFT-uri logistice.
O concepție greșită comună este că criptomonedele și NFT-urile sunt același lucru. Un NFT, așa cum sugerează și numele, este nefungibil, în timp ce criptomonedele sunt fungibile. De exemplu, Bitcoin este fungibil deoarece fiecare unitate de BTC are aceeași valoare intrinsecă ca orice altă unitate de BTC. În cazul NFT-urilor, fiecare unitate este unică și nu poate fi schimbată cu alta.
sursa: https://www.binance.com/ro/nft/what-is-nft
