joi, 30 iulie 2020

De ce ne buseste rasul?....sau e plansul?


      Studiourile Universal au lansat in 2012  un clip cu imagini din culisele peliculei considerate o mare favorita la Oscar in 2013 si unul dintre cele mai impresionante filme ale anului.
      De ce este atat de special musicalul regizorului Tom Hooper 
Hugh Jackman, Anne Hathaway, Russell Crowe si Amanda Seyfried explica in noile imagini cum au creat poate cel mai indraznet musical facut vreodata. 
Cine s-ar fi gandit vreodata ca din drama lui Victor Hugo sa ajunga un musical de mare succes.

     Tom Hooper a decis insa ca un film atat de emotionant ca 
are nevoie de o provocare.
"Ideea de a canta live in timp ce filmezi scenele te pune la pamant, insa iti da libertate" 
a declarat Hugh Jackman care-l interpreteaza pe faimosul Jean Valjean, fostul ocnas care pentru furtul unei paini a facut nouasprezece ani de inchisoare in cel mai important si cunoscut roman al lui Victor Hugo.
     "Va fi ceva total diferit. E pentru prima data cand cineva a realizat in musical in acest mod” 
a povestit si Anne Hathaway care o interpreteaza pe Fantine, o lucratoare, ajunsa pe drumuri si nevoita sa se prostitueze pentru a-si intretine fetita Cosette (interpretata de Amanda Seyfried).
    Fetita acesteia este crescuta de ticalosii soti Thenardier interpretati de Helena Bonham Carter si Sacha Baron Cohen care ii cereau bani in fiecare luna pentru ca micuta fetita sa fie o servitoare si sa manance resturile lor. Russell Crowe este vigilentul inspector de politie Javert, care ajunge bulversat de faptul ca Jean Valjean, cel pe care l-a urmarit timp de multi ani pentru a-l aduce la inchisoare, nu-l considera un dusman.  
In fine!
Alta e ideea.
Ganditi-va la Hitler. Puteti?

Nu va buseste putin rasul? 

De ce mama naibii, dupa atatia ani de la al Doilea Razboi Mondial, tema lui Hitler si a Partidului Nazist este atat de actuala?

Ia sa vedem. 

The Producers (1968) - Springtime for Hitler, Mel Brooks

Nu zic ca avem ceva nemti in obiectiv. 
Despre Merkel nu vorbeste nimeni ( deocamdata) fiindca avem un Werner foarte" activ", care, cel putin deocamdata : 
"...ne ocupa tot timpul!"
Ca sa citez un clasic in viata ( ..la ora la care relatez).
....In orice caz Mel Brooks, ne-a mai dat o mostra de umor negru si de viziune incredibila.


Nu va creeaza un Deja Vu? 
... nu va pare familiar?
Intreb si eu?
....pentru un prieten.


miercuri, 29 iulie 2020

Memento

Desi mi-e dor de ei, singurul lucru pe care-l mai pot face acum, este sa privesc pozele, sa incerc sa-mi amintesc cat mai multe momente petrecute impreuna si sa ma gandesc ca undeva, acolo sus, s-au revazut si si-au gasit linistea.

Erau tineri si frumosi cand s-au casatorit.





Mama tatalui meu, bunica mea, Natalia Oteleanu
O femeie deosebita.


Episodul american este foarte interesant. 
Cu un an inainte de ajunge la New York, adica in 1999, tatal meu vizita Manhatanul.




Voi continua sa-mi amintesc, voi continua sa le privesc pozele, sa retraiesc anumite momente ca si cum s-ar fi intamplat ieri. 
Poate ca asa voi intelege mai multe si voi putea sa-mi gasesc niste explicatii ...si cel mai important, voi scrie despre ei, voi scrie despre copilaria extraordinara pe care mi-au oferit-o, voi scrie despre ce s-a intamplat in anii aceia, ani care vor deveni ( daca nu au devenit deja)  istorie.

luni, 27 iulie 2020

La panda in lanul cu stiuci!


Iulie 1985, undeva pe Dunarea veche, la jumatatea distantei intre Hotel Lebada si Mila 23, pe bratul drept, impreuna cu doi adulti ( ...pe atunci abia terminasem clasa aXIa!) mama si nenea Nicu ( Nicolae Gramaticescu), faceam cunostinta pentru prima oara in viata mea cu Delta Dunarii.
Nea Nicu, expertul in Dunare-ologie, nascut fiind pe bratul Borcea, la Fetesti, ne-a povestit atatea lucruri despre Dunare si Delta, incat de multe ori cand il auzeai povestind, inchideai ochii si erai acolo.
Decizia de a merge in Delta, nu a fost greu de luat. 
Greu a fost, in schimb sa formam trupa. Nucleul tare al expeditiei era Florica ( Florin Ciurila), Gicu ( Gheorghe Ciurila) si cu mine. Nenea Nicu, era capitanul si mama, bucatarul . Despre cum i-am recrutat pe ceilalti, Danuta ( Dana Olariu), Cipri ( Ciprian Parvu) si Carmen ( Carmen Herman) este mult de povestit si nu as vrea sa va stric surpriza de a lectura pe-ndelete nuvela :
La panda in lanul cu stiuci!
Ce ar mai fi de spus, este faptul ca de cand ne-am intors din aceea expeditie ( 1985), toti participantii, am hotarat ca ceea ce s-a intamplat acolo, in aceea tabara trebuie povestit intr-o carte.
Nenea Nicu, era cel mai inversunat si este cel carauia i-am promis ca o voi face. Din pacate nici el si nici mama nu au ajuns sa citeasca aceste randuri si nici nuvela nascuta din aceea experienta de neuitat.
Un alt element determinant pentru acest experiment editorialistic a fost descoperirea rollfilmelor facute in expeditie. Nu gasisem pana acum decat cateva poze, poze pe care le-am scanat si le postez in continuare.















Faptul ca am gasit rollfilmele si cu ajutorul tehnologiei, am reusit sa vizualizez si sa retraiesc o parte din ceea ce s-a intamplat atunci.
M-am pus pe treaba si s-a nascut nuvela :
La panda in lanul cu stiuci!
Tineti aproape, fiindaca o sa postez pe blog data lansarii si locul.....daca va fi permisa o interactiune sociala ( eu sunt ...mai de moda veche!) in contextul acestei noi << realitati>>.

sâmbătă, 25 iulie 2020

Despre tatal meu!



Tatal meu a fost un om vesel. 
I-a placut viata si a fost incojurat de prieteni pana in ultima clipa.















Cooperativa ARTA, a fost viata lui. 














 Sigur, de acolo, de unde esti, iti amintesti momentele astea si retraiesti toate senzatiile, facand probabil glume, alaturi de unii dintre prietenii tai, ajunsi si ei...acolo!... la o bere, evident! 
Drum lin, dragul meu tata!

O generatie de smarald!

Toti cei care apar in aceste fotografii, au ceva in comun. 
Au fost legati intr-un fel sau altul, intr-o perioada a vietii lor, mai lunga sau mai scurta, de Scoala 19.





Intrebarile firesti:
1. Anul?
2. Locatia?

Cine ma ajuta sa-i identificam pe toti?