Moarte stilata
Statator si statatoare,
Calma si imaculata,
Coana Moarte...sta,
Stilata.
Intr-un colt albit de var,
Era negru, dar cu timpul,
A palit, sentimental.
Ce ciudat?
Credeam ca negrul,
Mortii-i vine bine,
Insa albul, voaluri, voaluri,
Putin misterios, o prinde.
Nu m-as fi gandit, veci pururi,
Ca e chiar atragatoare,
Si pe fata are-un zambet,
Cu o tenta ametitoare.
Ma provoaca tot mai mult,
Sa-i fac curte,
S-o ascult.
Imi sopteste ca e bine si ca
Impreuna-i loc
Pentru o noua aventura,
Pasionala cu mult foc.
Ce-o fi de facut?
In fine!
Nimeni nu va sti,
O stiu!
Despre Moarte numai bine,
Purgatoriul este viu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu