Nea Mihai și șarpele. Proza scurta.

 

În iulie, Tâmpa miroase a rășină și a piatră coaptă de soare. De pe băncile din Livada Poștei se aud turiștii, iar sus, pe potecă, liniștea începe mai devreme decât umbra.

În Șchei, puțini îi mai știau numele din botez. Numai preotul de la Sfântul Nicolae îi mai spunea, din când în când, Constantin. Dar nici el nu părea convins că așa îl cheamă.

Nea Mihai urca în fiecare miercuri. Nu din credință. Din obișnuință. Spunea că, dacă nu vede Brașovul de sus o dată pe săptămână, parcă îi ruginesc gândurile.

Ajunsese aproape de cotul unde poteca se strâmtează între două stânci, când ceva i se încolăci peste privire.

Un șarpe. Subțire. Lung. Nemişcat. Își ținea capul ridicat chiar în mijlocul cărării.

Nea Mihai încremeni. Nu-i fusese frică în armată. Nu-i fusese frică atunci când îi murise femeia. Dar de șerpi se temuse de când îl știa lumea.

Își făcu încet semnul crucii. Se dădu un pas înapoi. Apoi încă unul.

— Treci tu primul..., mormăi, fără să știe dacă vorbește cu șarpele sau cu Dumnezeu.

Stătură așa, față în față, poate un minut. Poate două. Poate cât îi trebuie destinului să mute un om dintr-un loc în altul.

Șarpele se strecură în iarbă fără zgomot.

Nea Mihai rămase câteva clipe să-și potolească inima.

Când porni din nou, auzi un pârâit sec. De sus se desprinse o bucată de stâncă. Nu foarte  mare. Destulă însă cât să strivească locul unde ar fi fost cu două minute înainte.

Praful se ridică alene. Păsările tăcură. Nea Mihai își scoase șapca. Nu se uită la piatră. Se uită în iarba unde dispăruse șarpele.

— Măi... drace...

Atât spuse. Nici nu știa dacă-l înjurase. Sau îi mulțumise.

De atunci, oamenii din Șchei spun că pe Tâmpa șerpii nu mușcă pe cine trebuie. Îi opresc doar pe cei pe care muntele nu vrea să-i lase să treacă. Iar când cineva râde de vorba asta, Nea Mihai își aprinde o țigară, privește spre stânca rămasă fără colț și spune încet:

— Muntele, își cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei între ei.

 Claudiu Oteleanu

Țara în care cocoșii cântă după plecarea zorilor. Proza scurta.

Într-o dimineață fără anotimp, România se trezi cu gust de rugină în gură și cu toate clopotele întoarse cu limba spre pământ.

Dormise prost. Visase că Dunărea curgea înapoi, că munții coborau spre câmpie ca niște bătrâni izgoniți din propria casă, iar satele își puneau lacăt la fântâni și plecau, desculțe, către hotare.

Se privi într-o oglindă ciobită și nu se mai recunoscu.

Purta pe umeri o ie cusută cu promisiuni deșirate, iar din buzunare îi cădeau școli fără copii, spitale cu ferestre stinse, fabrici prefăcute în buruieni și fotografii ale unor oameni care zâmbeau departe, în limbile altor țări.

— Trebuie să aflu cine este mai puternic decât mine, spuse România. Poate așa voi înțelege cine mă sfâșie.

Și porni la drum.

Mai întâi ajunse la casa Legii, o clădire albă pe dinafară și plină de coridoare întunecate pe dinăuntru. Legea stătea la masă, legată la ochi, cu balanța ruginită și cu un teanc de dosare crescându-i dinainte ca un zid.

— Lege, tu ești cea mai puternică în țara aceasta?

Legea râse fără bucurie.

— Eu? Nici vorbă. Ordonanța este mai puternică decât mine. Eu mă nasc greu, între dezbateri, jurăminte și speranțe. Ea vine noaptea, pe ușa din dos, și până dimineață îmi schimbă numele, rostul și rudele.

România găsi Ordonanța într-o cârciumă fără firmă, scriind cu cerneală proaspătă pe genunchi.

— Ordonanță, tu ești cea mai puternică?

— Nu, răspunse ea. Semnătura este mai puternică. Eu pot spune orice, dar fără o mână bine așezată nu valorez nici cât hârtia pe care am fost scrisă.

Semnătura locuia într-un palat cu o mie de uși și nicio fereastră. Purta un stilou de aur la piept și mănuși, ca să nu-i rămână urmele pe hotărârile luate.

— Tu ești cea mai puternică?

— Nu. Funcția este mai puternică. Eu nu fac decât să mă așez acolo unde mă trimite ea. Astăzi semnez adevărul, mâine minciuna, iar poimâine declar că nu-mi mai recunosc scrisul.

Funcția ședea într-un jilț prea înalt pentru statura ei. Își schimba glasul după cine intra în încăpere.

— Funcție, tu conduci România?

— Eu doar mă prefac. Partidul este mai puternic. El mă naște dintr-o listă, mă hrănește dintr-un buget și mă îngroapă sub aplauze atunci când nu-i mai sunt de folos.

Partidul era răspândit prin toate odăile unei clădiri. Într-una vorbea despre popor, în alta împărțea funcții, iar în pivniță număra voturi care încă nu fuseseră date.

— Partidule, tu ești cel mai puternic?

Partidul trase perdelele.

— Mai încet, să nu ne audă sponsorii. Banul este mai puternic decât mine. El cumpără afișe, conștiințe, tăceri și câteodată chiar revolte. Cu destui bani, și lupul poate fi ales paznic la stână.

Banul locuia într-un seif, dar avea cheile tuturor caselor.

— Banule, tu stăpânești țara?

Banul sună din zimți.

— Nu. Frica este mai puternică. Eu trebuie să-i plătesc pe oameni. Frica îi face să se supună singuri și să-i mulțumească celui care îi ține în genunchi.

Frica umbla noaptea prin sate și orașe, lipind lacăte nevăzute pe gurile oamenilor.

— Frică, tu ești cea mai puternică?

— Nu. Minciuna este mai puternică. Eu îi fac să tacă. Ea îi face să creadă că tăcerea lor este înțelepciune, că lanțul este brățară și că prăpastia din față nu-i decât o umbră desenată de dușmani.

Minciuna apăru îmbrăcată frumos, luminată din toate părțile și înconjurată de microfoane.

Avea câte un adevăr mic în fiecare buzunar, numai bun de arătat atunci când cineva o acuza că minte.

— Minciună, tu ai cucerit România?

— Nu de una singură. Uitarea este mai puternică. Eu trebuie să inventez zilnic alte povești. Uitarea așteaptă. După câțiva ani, oamenii nu mai știu cine le-a închis fabrica, cine le-a vândut pădurea, cine le-a golit satul și cine s-a întors, zâmbind, să le ceară din nou votul.

Uitarea stătea culcată peste arhive, peste crucile eroilor și peste promisiunile făcute în piețe.

— Uitare, tu ești cea mai puternică?

— Nu. Nepăsarea este mai puternică decât mine. Eu omor trecutul. Ea omoară și ziua de mâine. Din pricina ei, omul vede casa vecinului arzând și își încălzește palmele la foc.

Nepăsarea locuia într-o casă cu obloanele trase. În curte avea o bancă pe care nu se așeza nimeni, ca nu cumva să fie rugat să ajute.

— Nepăsare, tu ai învins România?

Nepăsarea căscă.

— Aproape. Dar încă mă tem de Popor. Dacă s-ar trezi cu adevărat, dacă ar înțelege că nu este o turmă adunată numai în ziua alegerilor, toate puterile dinaintea mea s-ar risipi ca fumul deasupra unei miriști.

România plecă să-și caute Poporul.

Îl găsi împrăștiat peste tot.

O parte muncea pământul. Alta îngrijea bătrânii altor țări. Unii își creșteau copiii prin convorbiri video, alții își numărau pensia în fața farmaciei. Unii purtau costume și vorbeau despre viitor, alții căutau prin gunoaie resturile prezentului.

— Poporule, tu ești cel mai puternic?

Poporul își coborî privirea.

— Aș putea fi. Dar Dezbinarea este mai puternică decât mine. M-a învățat să-mi urăsc fratele fiindcă votează altfel, să-mi disprețuiesc vecinul fiindcă se roagă altfel și să caut trădători chiar și printre cei care suferă lângă mine. Mi-a împărțit aceeași sărăcie în tabere care se înjură de pe câte un mal al aceleiași nenorociri.

Dezbinarea petrecea într-un han luminat de ecrane. Lăutarii cântau fiecare alt cântec, iar mesenii se băteau pentru note pe care nu le auzeau bine.

Tronul ei era făcut din lozinci, vorbe tăiate și bucăți de adevăr.

— Dezbinare, tu ești cea mai puternică?

Ea își umplu paharul, dar mâna îi tremura.

— Așa am crezut. Am despărțit prieteni, familii și generații. Am făcut din orice neînțelegere un război și din orice prost un profet, dacă a știut să strige destul de tare. Dar există cineva de care mă tem.

— De cine?

— De omul care refuză să urască. De omul care nu-și vinde vecinul pentru un blid și nici conștiința pentru o funcție. De omul care, atunci când i se poruncește să aleagă o tabără, alege adevărul.

Atunci România se duse la Deznădejde.

O găsi pe un tron de cenușă, cu tâmplele sprijinite în palme. În jurul ei dormeau toate proiectele începute și neterminate, toate jurămintele încălcate și toate trenurile care plecaseră fără să se mai întoarcă.

— Tu ești cea mai puternică?

Deznădejdea răspunse:

— Am crezut că sunt. Am văzut oameni care nu mai așteptau nimic, tineri care nu mai găseau niciun motiv să rămână și bătrâni care nu mai aveau cui povesti ce fusese odinioară țara lor. Dar, în fiecare noapte, cineva aprinde o lumânare. Cineva împarte ultima pâine. Cineva ridică un străin căzut în drum. Din pricina lor nu-mi pot desăvârși împărăția.

— Cine le dă puterea aceasta?

Deznădejdea arătă spre o biserică mică, rămasă aprinsă la marginea unui sat aproape pustiu.

România intră.

Iisus stătea singur, lângă o icoană înnegrită de fumul atâtor rugăciuni. Nu purta coroană, nu avea paznici și nu venise să ceară voturi.

România îngenunche și Îl întrebă:

— Doamne, mai poate fi salvată o țară care se destramă? Mai poate fi adunat ceea ce noi am risipit?

Iisus privi către satele fără copii, către orașele în care oamenii se grăbeau fără să mai știe încotro, către pădurile culcate la pământ și către mamele care puneau de Crăciun farfurii pentru cei plecați.

Apoi spuse:

— Eu nu v-am părăsit. Voi v-ați părăsit unii pe alții.

România își acoperi fața.

— O țară nu moare când îi este furat aurul, spuse El. Nici când îi sunt tăiate pădurile și nici când îi pleacă fiii. Acestea sunt răni grele, dar se pot vindeca. O țară moare atunci când oamenii ei nu mai simt durerea celuilalt. Când fiecare își salvează numai propria casă, chiar dacă satul întreg arde.

— Și cine este cel mai puternic în această lume?

Iisus se aplecă, luă un pumn de țărână și îl lăsă să curgă încet printre degete.

— Nu cel care stăpânește. Nu cel care strigă. Nu cel care cumpără. Cel mai puternic este omul care, având toate motivele să devină fiară, rămâne om.

Afară, undeva departe, cântă un cocoș. Nu vestea dimineața. Dimineața trecuse de mult.

Nu vestea zorile. Întreba doar dacă mai are pentru cine să le vestească.

Claudiu  Oteleanu

R.I.P. George Custura!

 

FJT Brașov – leadership, educație și cultură în serviciul comunității

 

O organizație locală cu vocație europeană

Federația Județeană a Organizațiilor Nonguvernamentale de Tineret Brașov – FJT Brașov este o structură a societății civile care, din anul 2003, construiește punți între tineri, educație, cultură, presă, inițiativă civică și cooperare internațională.

Prin proiectele dezvoltate și prin parteneriatele sale, FJT Brașov urmărește să transforme implicarea civică într-un instrument real de dezvoltare comunitară. Federația promovează voluntariatul, dialogul dintre generații, educația nonformală, accesul la cultură și participarea activă a tinerilor la viața publică.

FJT Brașov nu se definește exclusiv prin evenimente, ci prin capacitatea de a reuni oameni, organizații și instituții în jurul unor obiective comune. Activitatea sa se desfășoară la intersecția dintre dimensiunea locală și perspectiva europeană, dintre păstrarea identității culturale și deschiderea către cooperare internațională.

Leadership recunoscut internațional

Anul 2026 a adus o confirmare importantă a dimensiunii internaționale a activității desfășurate în jurul FJT Brașov: dr. ing. Claudiu Oteleanu, președintele Federației, a fost nominalizat la Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize 2026.

Premiul, acordat cu sprijinul Stavros Niarchos Foundation, recunoaște lideri din întreaga lume care demonstrează curaj, creativitate, integritate, capacitate de inovare și o perspectivă globală asupra marilor provocări contemporane. Candidații nu se pot autopropune, nominalizarea fiind realizată de o terță persoană în cadrul unui proces internațional deschis.

Nominalizarea președintelui FJT Brașov reprezintă, dincolo de recunoașterea unei cariere personale, o validare simbolică a unei forme de leadership dezvoltate în interiorul comunității: un leadership construit prin consecvență, inițiativă civică, educație, cultură și proiecte dedicate oamenilor.

Procesul internațional de selecție se desfășoară pe parcursul anului 2026, laureații urmând să fie anunțați în luna noiembrie. Premiul recompensează liderii care nu se limitează la administrarea prezentului, ci contribuie activ la modelarea viitorului.

Economie socială și incluziune prin cooperare europeană

FJT Brașov s-a implicat, în calitate de partener instituțional și comunitar al Asociației EXINO, în promovarea și susținerea unui proiect european de amploare dedicat dezvoltării economiei sociale în regiunile Centru și Sud-Muntenia.

Proiectul „Sprijin pentru dezvoltarea de întreprinderi sociale sustenabile în regiunile Centru și Sud-Muntenia”, cod MySMIS 312218, a fost cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European Plus, în cadrul Programului Educație și Ocupare 2021–2027.

Inițiativa a urmărit consolidarea coeziunii economice și sociale, integrarea persoanelor vulnerabile și dezvoltarea unui ecosistem sustenabil de antreprenoriat social. Obiectivele publice ale proiectului au inclus:

• formarea și certificarea competențelor antreprenoriale pentru 135 de persoane;
• finanțarea a 21 de întreprinderi sociale;
• acordarea unui sprijin de până la 100.000 de euro pentru fiecare plan de afaceri selectat;
• crearea a 147 de noi locuri de muncă;
• dezvoltarea unor oportunități economice pentru persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru membri ai grupurilor vulnerabile.

Prin implicarea sa în acest parteneriat, FJT Brașov și-a consolidat contribuția la promovarea economiei sociale, a incluziunii și a dezvoltării comunitare, conectând experiența locală la obiectivele Uniunii Europene privind ocuparea, solidaritatea și reducerea disparităților.

Educație fără frontiere – Centrul Teritorial ULIM Brașov

Una dintre cele mai importante direcții strategice ale Federației este cooperarea educațională cu Universitatea Liberă Internațională din Moldova – ULIM.

De aproape șase ani, FJT Brașov gestionează și promovează Centrul Teritorial ULIM Brașov, creat ca o punte academică între Brașov și Chișinău. Centrul facilitează accesul tinerilor și adulților la programe universitare și creează oportunități de formare într-un mediu academic conectat la spațiul european.

Anul 2026 a reprezentat un moment de referință: prima generație de studenți ai Centrului Teritorial ULIM Brașov a ajuns la examenul de licență. Acest rezultat confirmă viabilitatea unui proiect educațional construit prin răbdare, seriozitate și colaborare instituțională.

Parteneriatul cu ULIM depășește dimensiunea administrativă. El reprezintă un proiect de apropiere între cele două maluri ale Prutului și o platformă pentru dezvoltarea unor noi generații de specialiști în domenii precum dreptul, administrația publică, psihologia, asistența socială, jurnalismul, economia și relațiile internaționale.

Cultură, identitate și spiritualitate

FJT Brașov consideră cultura o infrastructură esențială a unei comunități democratice. Din această perspectivă, Federația susține inițiative care aduc împreună creația contemporană, patrimoniul, memoria și dimensiunea spirituală a societății.

Federația se numără printre promotorii proiectului „Paraclisul Maicii Domnului”, o inițiativă care valorifică patrimoniul spiritual și cultural românesc și creează un spațiu de întâlnire între credință, artă, educație și comunitate.

Implicarea în acest proiect exprimă o viziune mai largă: dezvoltarea tinerilor nu poate fi separată de reperele culturale, morale și identitare care oferă sens apartenenței la comunitate.

Presă, media și proiecte editoriale

FJT Brașov dezvoltă și susține numeroase proiecte media și editoriale, menite să ofere vizibilitate inițiativelor civice, culturale și educaționale și să creeze spații de exprimare pentru jurnaliști, scriitori, artiști și tineri creatori.

Prin studiourile și platformele sale media, Federația realizează interviuri, emisiuni, podcasturi, producții audiovizuale și campanii de promovare. Aceste activități contribuie la documentarea vieții comunității și la păstrarea unei memorii culturale și jurnalistice a Brașovului.

FJT Brașov este, totodată, promotor al Editurii Societății Ziariștilor și Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu”, o structură editorială cu tradiție, prezentă în Bibliografia Națională a României prin lucrări publicate de-a lungul anilor.

În anul 2026, Editura a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare prin proiectul editorial „100 de cărți”, care își propune să sprijine autori, să readucă în atenție valori culturale și să ofere publicului noi volume de poezie, proză, eseistică, istorie și cercetare.

Această direcție completează misiunea Societății Ziariștilor și Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu”, care urmărește apărarea libertății de exprimare, susținerea presei independente, promovarea literaturii române și consolidarea dialogului cultural dintre România și Republica Moldova.

Continuitate și capacitate de inovare

De-a lungul activității sale, FJT Brașov a dezvoltat inițiative precum Joy Art Festival, proiecte de voluntariat european, programe de tutoriat, proiecte media și schimburi internaționale. Aceste experiențe au format o infrastructură umană și instituțională capabilă să răspundă unor domenii diverse: tineret, educație, cultură, economie socială, presă și cooperare internațională.

Forța Federației constă tocmai în această capacitate de a conecta domenii care sunt adesea tratate separat. Educația devine instrument de incluziune, cultura devine formă de participare civică, presa devine spațiu al memoriei comunitare, iar parteneriatele europene devin resurse pentru dezvoltarea locală.

Direcția europeană

FJT Brașov își propune să consolideze, în anii următori:

• participarea tinerilor la viața civică și comunitară;
• cooperarea cu instituții și organizații din România, Republica Moldova și Uniunea Europeană;
• accesul la educație și formare profesională;
• dezvoltarea economiei sociale și a inițiativelor dedicate grupurilor vulnerabile;
• producția media și jurnalismul independent;
• publicarea și promovarea autorilor români;
• protejarea și valorificarea patrimoniului cultural și spiritual;
• dezvoltarea unor noi platforme de dialog între generații.

FJT Brașov demonstrează că o organizație construită la nivel local poate avea relevanță europeană atunci când își asumă cu seriozitate responsabilitatea față de comunitate.

Prin leadership, educație, cultură și cooperare, Federația transformă ideile în proiecte și proiectele în oportunități pentru oameni.

FJT Brașov – rădăcini în comunitate, parteneriate fără frontiere, viziune pentru viitor.

 Claudiu Oteleanu

www.fjt.ro

fjtbrasov@gmail.com

Flota din raft. Proza scurta.

 

În fiecare seară, exact la miezul nopții, când ultimul om stingea lumina, începea schimbul de gardă.

Prima se trezea bătrâna corabie cu pânze. Catargele trosneau încet, iar frânghiile se întindeau ca după un somn lung.

— Vânt dinspre răsărit... murmura ea. Ridicați ancora!

Lângă ea, velierele mai mici își desfăceau pânzele albastre, iar din capătul raftului apărea distrugătorul. Nu vorbea niciodată. Își aprindea doar luminile de poziție și pornea încet înainte, ca un paznic al întregii flote.

Camera devenea ocean. Lumina albastră se transforma în lună, iar lemnul raftului într-o mare liniștită.

Nimeni nu știa că între cele două cărți din bibliotecă exista o strâmtoare. Acolo curenții erau puternici și numai căpitanii adevărați puteau trece fără să lovească țărmul de hârtie.

În fiecare noapte navigau. Nu spre insule. Nu spre comori. Ci spre amintirile oamenilor care le construiseră.

Corabia cea bătrână își amintea mâinile unui bunic. Velierul din mijloc păstra râsul unui copil care îi lipise primul catarg strâmb. Distrugătorul își amintea un om tăcut, care îl terminase într-o iarnă, după multe seri petrecute singur.

Corăbiile știau un adevăr pe care oamenii îl uitaseră. Niciun vas nu este construit doar din lemn, metal sau pânză. Fiecare poartă,  câteva ore din viața celui care l-a făcut. Iar timpul, odată prins între scânduri, nu mai moare niciodată.

Dimineața, înainte să răsară soarele, flota se întorcea la locul ei. Catargele redeveneau nemișcate. Pânzele înghețau. Distrugătorul își închidea luminile.

Iar omul care intra primul în cameră zâmbea fără să știe de ce. Avea impresia că una dintre corăbii își schimbase puțin poziția.

Și avea dreptate.

Doar că nimeni nu l-ar fi crezut vreodată

Claudiu Oteleanu

ANA Hotels și sprijinul acordat inițiativelor culturale brașovene.

 

Viața culturală a unei comunități se dezvoltă prin inițiativă, continuitate și colaborare. Ideile pot porni de la organizații, artiști sau oameni implicați în viața cetății, însă transformarea lor în proiecte vizibile presupune, adesea, sprijinul unor parteneri din mediul privat.

În acest context se înscrie începutul colaborării dintre ANA Hotels și Federația Județeană a Organizațiilor Nonguvernamentale de Tineret Brașov.

Compania ANA Hotels a susținut organizarea Garden Party Cultural, precum și alte inițiative ale Federației dedicate literaturii, artei și dialogului comunitar.

Sprijinul acordat a contribuit la realizarea unor proiecte care au adus împreună scriitori, artiști, jurnaliști, reprezentanți ai mediului academic și instituțional, dar și membri ai comunității brașovene.

Garden Party Cultural  2026, a propus un cadru mai puțin convențional pentru promovarea culturii.

Lansările de carte, momentele artistice și dialogurile dintre participanți au transformat evenimentul într-un loc de întâlnire între creație și public, între inițiativă individuală și preocuparea comună pentru viața culturală a Brașovului.

Implicarea ANA Hotels în aceste proiecte este în acord cu preocuparea declarată a companiei pentru responsabilitate socială și pentru susținerea comunităților în care își desfășoară activitatea. Prezența sa importantă în Brașov și Poiana Brașov conferă acestei colaborări și o dimensiune locală firească.

Acest început nu trebuie privit ca un rezultat încheiat, ci ca un germen al unei colaborări care poate crește în timp. Prin continuitate, dialog și identificarea unor obiective comune, parteneriatul poate contribui la dezvoltarea unor noi proiecte culturale și educaționale, capabile să susțină creatorii locali, să atragă publicul tânăr și să consolideze profilul cultural al Brașovului.

Cultura are nevoie nu doar de evenimente izolate, ci și de relații durabile între organizațiile neguvernamentale, mediul economic, instituțiile publice și comunitate.

În această ecuație, fiecare partener poate aduce experiență, resurse și o perspectivă proprie.

Federația Județeană a Organizațiilor Nonguvernamentale de Tineret Brașov apreciază sprijinul acordat de ANA Hotels proiectelor desfășurate până în prezent și privește această colaborare ca pe un prim pas către inițiative viitoare.

Dacă germenul sădit prin aceste prime proiecte va fi cultivat cu răbdare și consecvență, el poate deveni o contribuție reală la continuitatea și diversitatea vieții culturale brașovene.

Claudiu Oteleanu

 

În curând, pe YouTube: „Gânduri în diagonală cu Roxana Miron”

 

    Un podcast despre literatură, cultură și, mai ales, despre poezie — despre cuvintele care ne apropie, întrebările care ne neliniștesc și ideile care refuză să meargă numai în linie dreaptă.

    Gazda podcastului, Roxana Miron, este poetă brașoveană, licențiată în drept și absolventă a unor studii de master în drept judiciar privat și administrație publică europeană. 

    Parcursul său literar cuprinde volumele de poezie „Când toamna ne transformă”, „Timpul încremenit” și „Oare?”și cel mai recent, „O clipă cât o veșnicie – Fragmente de conștiință”.

    Lansat pe 2 iulie 2026, în cadrul Garden Party Cultural, cel de-al patrulea volum al autoarei este o incursiune lirică în universul memoriei, al sensibilității și al trăirilor interioare. precum și o prezență activă în viața culturală și publicistică brașoveană.

    „Gânduri în diagonală” își propune să creeze un spațiu al dialogului viu, în care scriitorii, artiștii și oamenii de cultură să poată vorbi firesc despre creație, memorie, sensibilitate și lumea în care trăim.

    Vor urma întâlniri, invitați, cărți, mărturisiri și perspective neașteptate.

    Pentru că uneori adevărul nu se descoperă mergând drept înainte, ci privind lumea în diagonală.

În curând, pe YouTube.

#GânduriÎnDiagonală #RoxanaMiron #PodcastCultural #Literatură #Cultură #Poezie #YouTube