marți, 22 iulie 2025
Începe-ți viitorul la ULIM – Universitatea Liberă Independentă din Moldova!
Începe-ți viitorul la ULIM –
Universitatea Liberă Independentă din Moldova!
Centrul Teritorial Brașov te invită să te înscrii la licență, master sau
doctorat, în regim de învățământ la distanță.
🔹 Programe acreditate
🔹 Costuri reduse
🔹 Posibilitatea de a munci în timpul studiilor
🔹 Flexibilitate maximă
🎓 Vrei să studiezi fără să-ți dai viața peste cap?
ULIM Chișinău, prin Centrul Teritorial Brașov, îți oferă șansa să urmezi studii de licență, master sau doctorat în regim la distanță, cu costuri reduse și flexibilitate maximă.
📌 Înveți când poți, de unde vrei
📌 Poți munci în paralel
📌 Economisești timp, bani și stres
🔹 Specializări variate: Drept, IT, Psihologie, Economie, Jurnalism, Relații internaționale, Limbi străine și multe altele.
🔹 Acte simple. Totul online sau direct în Brașov.
📞 Contact: 0725 454 009
📧 fjtbrasov@gmail.com
Viitorul tău începe acum. Înscrie-te la ULIM!
📍Înscrieri începând cu 10
iulie 2025
duminică, 20 iulie 2025
O seara intre prieteni de-o viata...si ceva!
TIPOGRAFIA
Brasov - Romania
joi, 17 iulie 2025
miercuri, 16 iulie 2025
ACEASTĂ FEMEIE NU EXISTĂ - proza scurta
ACEASTĂ FEMEIE NU EXISTĂ
Literatura este legată de limbaj.
Limbajul este, în același timp, liniștitor și tulburător.
Când vorbim, devenim stăpâni ai lucrurilor cu o ușurință care ne satisface.
Eu zic: „această femeie” — și imediat dispun de ea, o îndepărtez, o apropii, ea
devine tot ceea ce doresc să fie, devine locul transformărilor și al acțiunilor
celor mai surprinzătoare. Vorbirea este facilitarea și securitatea vieții.
Cu un obiect fără nume nu știm ce să facem.
Omul primitiv știe că posesia cuvintelor îi dă putere asupra lucrurilor, dar
între cuvinte și lume relațiile sunt pentru el atât de complete, încât
manipularea limbajului rămâne la fel de dificilă și periculoasă precum
contactul cu ființele. Numele nu este extras din lucru — el este chiar
lăuntricul acestuia, scos primejdios la lumină, rămânând totodată intimitatea
ascunsă a lucrului: acesta nu este decât numitul.
Cu cât omul devine omul unei civilizații, cu atât manipulează cuvintele cu
inocență și sânge rece. Cuvintele au pierdut orice legătură cu ceea ce
desemnează. Dar această lipsă de raport nu este un defect. Iar dacă este, doar
din el limbajul își va trage valoarea.
Astfel, dintre toate, cel mai pur limbaj este cel matematic — care se
vorbește riguros pe sine și căruia nu-i corespunde nicio ființă.
Fără îndoială, limbajul meu nu omoară pe nimeni.
Totuși, când spun „această femeie”, moartea reală a acestei femei este
anunțată și deja prezentă în cuvintele mele. Limbajul meu vrea să spună că
această persoană, care se află aici, acum, poate fi detașată de ea însăși,
sustrasă existenței și prezenței sale și scufundată brusc într-un neant al
ființei și al prezenței.
Limbajul meu semnifică în mod esențial posibilitatea acestei distrugeri.
El se află aici, în orice clipă, ca o aluzie hotărâtă la un asemenea
eveniment. Dar dacă această femeie n-ar fi într-adevăr în stare să moară, dacă
ea n-ar fi amenințată în fiecare moment al vieții cu moartea — legată de ea
printr-o legătură de esență —, eu n-aș putea împlini această negare ideală,
acest asasinat amânat, care este limbajul meu.
De aceea este corect să spun, atunci când vorbesc: moartea vorbește în mine.
Vorbirea mea este avertismentul că moartea este, chiar acum, lansată în
lume. Între mine, cel care vorbește, și ființa pe care o interpelez, moartea a
țâșnit brusc. Ea se află între noi ca distanța care ne separă, dar această
distanță este și cea care ne împiedică să fim separați — căci în ea se află
condiția oricărei înțelegeri.
Numai moartea îmi îngăduie să sesizez ceea ce vreau să ating.
Ea este, în cuvinte, singura posibilitate a sensului lor. Fără moarte, totul
s-ar prăbuși în absurd și neant.
Din această situație, rezultă diverse consecințe.
E clar că, în mine, putința de a vorbi este legată de absența mea de a fi.
Eu mă numesc exact ca și cum mi-aș pronunța cântul funebru: mă separ de mine
însumi. Nu mai sunt nici prezența mea, nici realitatea mea, ci o prezență
obiectivă, impersonală — aceea a numelui meu, care mă depășește și a cărui
imobilitate pietrificată îndeplinește pentru mine oficiul unei pietre funerare,
apăsând vidul.
Când vorbesc, eu neg existența a ceea ce spun, dar și existența celui ce
spune.
Vorbirea mea, chiar dacă revelează ființa în existența ei, afirmă despre
această revelație că se face pornind de la inexistența celui ce o face — de la
putința sa de a se îndepărta de sine, de a fi altceva decât ființa sa.
Pentru ca adevăratul limbaj să înceapă, trebuie ca viața care îl poartă să
fi încercat experiența neantului ei.
Să fi tremurat în adâncuri și ca tot ce în ea era fix și stabil să se fi
clătinat. Limbajul nu începe decât cu vidul. Nicio plenitudine, nicio
certitudine nu vorbește. Celui care se exprimă îi lipsește un lucru esențial.
Negarea e legată de limbaj. La început, eu nu vorbesc pentru a spune ceva —
ci e un nimic care cere să vorbească. Nimicul vorbește. Nimicul își găsește
ființa în vorbire, iar ființa vorbirii nu este decât un nimic. Această formulă
explică de ce idealul literaturii a fost, poate, acesta: să nu spui nimic. Să
vorbești pentru a nu spune nimic.
Aceasta nu e reveria unui nihilism de lux.
Limbajul își dă seama că sensul său nu se datorează lucrului ce există, ci
reculului din fața existenței. Și încearcă tentația de a se păstra în acest
recul, de a tinde spre negația pură și de a face totul din nimic. Dacă despre
lucruri se poate vorbi doar spunând ceea ce le face să fie nimic, atunci — a nu
spune nimic — iată singura speranță de a spune totul despre ele.
Literatura este limbajul care devine ambiguitate.
Limba curentă nu este în mod necesar clară. Ea nu spune întotdeauna ceea ce
spune. Neînțelegerea este și ea o cale a sa. Vorbim doar făcând din cuvânt un
monstru cu două fețe: realitate materială și sens ca absență ideală.
Dar limba curentă limitează echivocul.
Ea închide absența într-o prezență, pune un capăt înțelegerii, mișcării
indefinite a comprehensiunii. Înțelegerea este limitată — dar și neînțelegerea
este limitată. În literatură, ambiguitatea este lăsată în voia exceselor sale.
Grație facilităților pe care le găsește, ea epuizează întinderea abuzurilor pe
care le poate comite.
Fiecare moment al limbajului poate deveni ambiguu și poate spune altceva
decât spune.
Sensul general al limbajului e
nesigur: nu se știe dacă exprimă sau reprezintă, dacă este un lucru sau dacă
semnifică acel lucru. Nu se știe dacă e aici pentru a fi uitat sau dacă se face
uitat doar pentru a fi văzut. Dacă e transparent din pricina puținătății sensului
sau limpede prin exactitatea exprimării. Obscur pentru că spune prea mult, opac
pentru că nu spune nimic.
În acest dublu sens inițial, care zace în adâncul oricărei vorbiri — ca o
condamnare încă ignorată și o fericire încă invizibilă —, își află literatura
originea.
Căci ea este forma pe care a ales-o limbajul pentru a se manifesta dincolo
de sensul și valoarea cuvintelor.
Iar întrebarea pe care o pune limbajul este aceeași cu întrebarea pe care o
pune, ….?
duminică, 13 iulie 2025
sâmbătă, 12 iulie 2025
Războiul care trebuia să fie un spectacol și s-a transformat într-o farsă globală
Israel a bombardat Iranul. Iranul a ripostat. Trump a aplaudat. Lumea s-a făcut că tremură.
Cam asta e povestea pe scurt.
Dacă te iei după titlurile din presă, ai zice că asistăm la o nouă „Armageddon” în Orientul Mijlociu. Dar dacă dai la o parte perdeaua de fum, ce rămâne? O farsă. Una periculoasă, dar tot farsă rămâne.
Planul de pe hârtie:
-
Israel trebuia să distrugă infrastructura nucleară a Iranului.
-
Să termine cu rachetele iraniene.
-
Să pună capăt regimului de la Teheran.
-
Iar America, cu Donald Trump în frunte, să se întoarcă pe tronul necontestat al Orientului.
Realitatea de pe teren:
-
Iranul a mutat materialele nucleare înainte de atac, ca un jucător de șah plictisit de începători.
-
Rachetele iraniene sunt tot acolo, numai bune de folosit la o nouă rundă de „negocieri”.
-
Regimul de la Teheran e mai stabil ca niciodată, iar oamenii ies pe străzi nu ca să protesteze, ci să susțină „rezistența”.
-
Israelul a rămas cu aplauzele din propriile cartiere, dar cu sistemele antirachetă epuizate și cu un miros tot mai pregnant de izolare internațională.
Și bomboana de pe colivă:
Colonelul Douglas Macgregor, fost consilier al Pentagonului, spune verde-n față: Donald Trump primește instrucțiuni de la Netanyahu. Da, ai citit bine. Adică SUA nu mai joacă nici măcar rolul principal. E doar un actor secundar în teatrul de păpuși de la Tel Aviv.
Morala poveștii:
Nu e vorba aici despre securitate, pace mondială sau democrație. Nici măcar despre rachete și bombe.
E despre cine își aranjează mai bine piesele pe tabla de Monopoly a Orientului.
Israelul a vrut să joace rolul justițiarului suprem. Iranul a jucat rolul victimei bătrâne, dar cu pumnii strânși în buzunar. SUA? Ei bine, SUA a jucat rolul păpușii manevrate din spate.
Și, ca de obicei, lumea plătește factura. Petrol mai scump. Piețe agitate. Frică vândută la kilogram.
Dar, la final, întrebarea nu e cine a câștigat.
Întrebarea reală e:
Cine o să piardă pacea?
de Claudiu Oteleanu
vineri, 11 iulie 2025
Înscrie-te la Universitatea Liberă Independentă din Moldova - Chișinău - ULIM, in anul universitar 2025 - 2026!
Înscrie-te la Universitatea Liberă Independentă din Moldova - Chișinău - ULIM, in anul universitar 2025 - 2026!
Universitatea Liberă Independentă din Chișinău, Republica Moldova, prin Centrul Teritorial din Brașov, România, te invită să te înscrii la programele sale de licență, master și doctorat!
Prin intermediul programului de tutoriat universitar derulat de Federația Județeană a Organizațiilor Nonguvernamentale de Tineret Brașov, ai oportunitatea de a studia la distanță și de a beneficia de numeroase avantaje:
- Programe de Licență, Master și Doctorat: Alege programul care se potrivește cel mai bine intereselor tale academice și profesionale.
- Învățământ la Distanță: Studiile la distanță îți oferă flexibilitatea de a învăța de oriunde și de a-ți organiza timpul așa cum îți dorești.
- Economii Semnificative: Evită costurile ridicate ale cazării în cămin și alte cheltuieli aferente studiilor la zi.
- Posibilitatea de a Munci în Timpul Studiilor: Îți poți continua activitatea profesională în timp ce îți urmezi studiile, obținând astfel experiență practică și veniturile necesare pentru a-ți susține independența financiară.
Nu rata această oportunitate unică de a-ți continua educația superioară în condiții avantajoase!
Înscrie-te acum și deschide-ți drumul către un viitor de succes!
Pentru mai multe informații și pentru a te înscrie, contactează Centrul Teritorial ULIM din Brașov.
Studii de licenta in anul universitar 2025 – 2026, specializari:
Traducere și interpretare/ Limbi si literaturi straine:
Engleza-franceza, Franceza-engleza, Engleza-germana, Engleza-spaniola, Germana – engleza, Engleza-chineza, Engleza-coreeana;
Relații internaționale
Asistență socială
Jurnalism și procese mediatice
Economie mondială și relații economice internaționale
Contabilitate
Finanțe și bănci
Business și administrare
Marketing și logistică
Drept
Tehnologia informației
Informatică Servicii publice estetologice
Servicii hoteliere, turism și agrement
Psihologie
Studii de master in anul universitar 2025 – 2026, specializari:
Facultatea de Drept
Drept internaţional şi institutional
Științe penale Instituţii de drept privat
Drept economic și vamal
Instituții de drept administrativ și constitutional
Anticorupție și Integritate
Facultatea de Stiinte Economice
Business Management și Antreprenoriat
Management, marketing și logistică
Managementul și auditul sistemelor financiar, bancar și contabil
Facultatea de Biomedicina
Management în estetologie și SPA servicii
Facultatea de Stiinte Sociale si ale Educatiei
Psihologie clinică şi consiliere psihologică
Management educațional
Consiliere educațională și integrare școlară
Studii avansate în asistența socială și expertiza socială
Psihologie socială aplicată în domenii de activitate socio-economică (cu specializare în Psihologie organizațională și a resurselor umane, Psihologie judiciară, Psihologie militară)
Managementul serviciilor sociale și de sănătate
Facultatea de Relatii Internationale Stiinte Politice si Jurnalism
Diplomație, Securitate, Business și Comunicare
Managementul Media, Marketing online și Business Comunicare
Facultatea de Litere
Limbi străine și managementul comunicării de specialitate (limbi germanice și romanice)
Facultatea de Informatica Inginerie
Managementul sistemelor informatice și analiza datelor
Documentele necesare pentru înscriere se transmit exclusiv online/scanate sau se depun la sediul FJT, din str. Lunga nr. 130, et. 1, loc. Brasov, jud. Brasov, cu asumarea responsabilității de către candidați cu privire la exactitatea datelor, autenticitatea și corespondența dintre documentele digitale/scanate și cele originale, incepand cu data de 10 iulie 2025.
Documente necesare la inscrierea in anul I licenta:
1. Diploma de bacalaureat sau diploma echivalentă cu aceasta, în original sau adeverinţă (în cazul liceelor la care nu s-au eliberat diplomele pentru promoţia 2024) eliberată de către instituţia de învăţământ, în care se menţionează media generală de la examenul de bacalaureat, notele la probele examenului de bacalaureat, termenul de valabilitate şi faptul că nu a fost eliberată diploma;
Diplomele de olimpic obținute în perioada studiilor liceale (dacă este cazul)
Documentul de recunoaștere a studiilor efectuate în afara României, conform prevederilor CNRED;
2. Certificatul de naștere, în copie certificată conform cu originalul de către secretariat pe baza originalului;
3. Certificat de căsătorie (dacă e cazul) în copie certificată conform cu originalul de către secretariat;
4. CI sau pașaport, în copie;
5. Adeverinţa medicală-tip, din care să rezulte că este apt pentru facultatea la care candidează;
6. O fotografie ¾ cm încărcată la înscrierea online și trei fotografii ¾ cm la depunerea în format fizic a dosarului;
7. Dosar plic – se va depune la confirmarea locului;
Vă așteptăm cu nerăbdare la Centrul Teritorial ULIM din Brasov!
Contactati-ne la tel:0725454009 sau email: fjtbrasov@gmail.com
Cu drag și încredere, Echipa ULIM și Federatia Judetena a Organizatiilor Nonguvernamentale de Tineret Brasov"
Educatia nu cunoaste limite de timp sau spatiu.
Cu programele noastre de studiu la distanta, poti sa inveti de oriunde si oricand!
miercuri, 9 iulie 2025
Credit Cu Asigurare Pus In Executare Silita BCR Asigurari Platise Recuperatorul Cere Banii Ilegal – Bancile Trebuie Sa Plateasca Datoriile Executatilor Silit
Bancile TREBUIE SA ACHITE TOATE DATORIILE CELOR EXECUTATI SILIT – Va Arat De Ce Si Cum!
ATENTIE – Toate Executarile Silite Ale Recuperatorilor De Creante Care Pornesc Pentru Credite Asigurate, Sunt ILEGALE!!
Esti Executat Silit De Un Recuperator De Creante Care Isi Cere Sa Platesti O Datorie Ce Deriva Dintr-un Credit Pe Care Nu L-Ai Mai Platit Insa Avea Asigurare? ESTE ILEGAL!!
Credit Cu Asigurare Pus In Executare Silita? Sau poate credit pur si simplu pus in executare fiindca banca de unde ai luat creditul a uitat ca trebuie sa verifice riscul de credit!!! Practic recuperatorul de creante il someaza pe debitor, desi creanta ATENTIE, era prescrisa oricum, sa isi plateasca datoriile pentru un credit pe care chiar ASIGURAREA pe care o platise debitorul cand si-a facut imprumutul la banca in speta la BCR, O PLATISE INTEGRAL!!!!!
Oricum ar fi, fie ca exista sau nu asigurare, debitorii NU TREBUIE SA MAI FIE OBLIGATI LA PLATA!! Fie banca a gresit si nu a asigurat riscul de credit fie exista asigurare!!
Oprim Abuzurile Aici – Niciun Debitor NU Mai Trebuie Sa Achite Datoriile!!!Riscul Trebuia Prealuat De Asigurare Sau In Lipsa Asigurarii Banca Este Vinovata Si Trebuie Sa Plateasca – Este Ilegal Ce Au Facut!
Ceea ce o sa cititi mai jos o sa va arate ca de fapt TOTI CEI CARE SUNT EXECUTATI SILIT, NU EI TREBUIE SA PLATEASCA ei ci fie asigurarile fie bancile. Chiar daca sunt executati silit de recuperatori, trebuie sa cheme in garantie BANCILE, fiindca acestea NU s-au asigurat ca riscul de credit sa fie acoperit fie prin asigurari sau alte asemenea instrumente!
Ilegalitatea este majora in contextul in care institutiile de drept si legile in principal, nu permit unui recuperator de creante sa recupereze sume de bani ce deriva din ASIGURARI!
Vreti sa stiti care este paradoxul? Este ca si cum PROPRIA asigurare RCA s-ar indrepta impotriva asiguratului auto dupa ce a comis un accident si sa ii ceara banii pe despagubire in contextul in care ratiunea pentru care iti faci o asigurare este sa te asigure si ca atare daca o folosesti corespunzator, sa iti plateasca daunele in locul tau.
Faptul ca recuperatorul de creante EOS trimite scrisori prin care “propune” dar de fapt someaza sa fie achitata o anumita suma de bani ce deriva ATENTIE!!! dintr-un contract cu BCR si care fusese achitat de catre asigurarea debitorului, are si o latura penala de inselaciune!
Toate aceste aspecte le vom deavoala mai jos si va aratam cum sa raspundeti unor asemenea abuzuri !!!!
sursa: https://indrumari-juridice.eu/
marți, 8 iulie 2025
CJUE. C-351/23
CJUE. C-351/23 | GR REAL
Protecția consumatorilor și cerința unei protecții jurisdicționale efective impun ca, în anumite condiții, consumatorii să poată să conteste legalitatea transferului de proprietate către un terț în urma unei executări silite a unei ipoteci asupra locuinței lor familiale.
Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
24 iunie 2025 | JURIDICE.roJud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor
Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Clauze abuzive – Directiva 93/13/CEE – Contract de credit de consum – Exigibilitate imediată – Ipotecă asupra imobilului ce constituie locuința familială a consumatorilor – Vânzarea în cadrul executării silite – Pretinsa nulitate a vânzării – Protecția jurisdicțională efectivă – Articolele 7 și 47 din Cartă
Cererea de decizie preliminară a fost formulată de Curtea Regională din Prešov, Slovacia, în cadrul unui litigiu între GR REAL s. r. o., pe de o parte, și PO și RT, pe de altă parte, în legătură, în primul rând, cu evacuarea acestora din urmă din locuința lor familială ca urmare a achiziționării ei de către această societate cu ocazia unei vânzări la licitație extrajudiciară și, în al doilea rând, cu o acțiune reconvențională prin care PO și RT contestă legalitatea transferului de proprietate asupra acestui bun imobil.
Cererea de decizie preliminară se referă la interpretarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE[1], precum și a articolelor 5, 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE[2].
La 7 aprilie 2011, PO și RT, pârâții, au încheiat cu o instituție de credit slovacă („banca”) un contract de împrumut în cuantum de 63 000 EUR rambursabil în rate lunare. Scadența acestui împrumut era stabilită la 20 ianuarie 2030. O clauză cuprinsă în condițiile generale aplicate de bancă prevedea exigibilitatea acestui termen în cazul întârzierii efectuării plăților. Contractul de împrumut prevedea o garanție ipotecară având ca obiect locuința familială a pârâților.
La 3 noiembrie 2016, ca urmare a întârzierii pârâților în ceea ce privește plata ratelor lunare, banca a declarat exigibilitatea imediată și a invitat pârâții să plătească întreaga sumă restantă datorată în temeiul contractului de împrumut. Aceasta a introdus de asemenea o cerere de executare silită a garanției ipotecare prin intermediul unei vânzări la licitație extrajudiciară a bunului imobil în cauză.
La 21 aprilie 2017, pârâții au sesizat Tribunalul Departamental din Prešov, Slovacia cu o acțiune având ca obiect obligarea băncii să se abțină de la executarea acestei garanții și, cu titlu de măsură provizorie, suspendarea executării acesteia până la încheierea definitivă a procedurii pe fond.
La 25 aprilie 2017, prima ședință a licitației a avut loc fără ca nimeni să fi câștigat.
Prin ordonanța din 26 mai 2017, Tribunalul Districtual din Prešov a respins cererea de măsuri provizorii formulată de pârâți. Aceștia din urmă au formulat apel împotriva acestei ordonanțe la Curtea Regională din Prešov. La 18 iulie 2017, înainte ca această instanță să fi putut pronunța decizia, bunul imobil în cauză a fost achiziționat, în cadrul celei de a doua ședințe a vânzării la licitație, de reclamantă, GR REAL, societate care își desfășoară activitatea în special în sectorul creditului, al administrării și al întreținerii de bunuri imobile. Această vânzare a avut loc deși PO s-a opus executării garanției ipotecare în cauză, pentru motivul că procedura judiciară prin care se urmărea împiedicarea acestei executări era în curs.
La 9 august 2017, Curtea Regională din Prešov a anulat ordonanța din 26 mai 2017 și a dispus o nouă examinare a cererii de măsuri provizorii a pârâților, pentru motivul, printre altele, că Tribunalul Districtual din Prešov ar fi trebuit să examineze obiecțiile pârâților referitoare la lipsa unui acord cu privire la clauza de exigibilitate imediată.
La 19 decembrie 2017, pârâții au retras acțiunea introdusă la 21 aprilie 2017, ca urmare a vânzării bunului imobil în cauză. Prin urmare, la 11 ianuarie 2018, Tribunalul Districtual din Prešov a închis procedura.
În urma refuzului pârâților de a elibera bunul imobil în cauză, acesta fiind singura locuință de care dispuneau și pe care îl ocupau împreună cu copiii lor, dintre care doi minori, reclamanta a sesizat Tribunalul Districtual din Prešov cu o acțiune de expulzare. Respingerea acestei acțiuni de către instanța menționată a fost confirmată în apel de Curtea Regională din Prešov.
Prin ordonanța din 8 aprilie 2021, Curtea Supremă a Republicii Slovace a anulat deciziile celor două instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Districtual din Prešov, pentru ca acesta să examineze dreptul de proprietate al reclamantei. Această din urmă instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus ca pârâții să elibereze bunul imobil în cauză, respingând cererea lor de contestare a legalității vânzării acestui bun.
Atât reclamanta, cât și pârâții au atacat această decizie la Curtea Regională din Prešov, care este instanța de trimitere. În fața acesteia din urmă, pârâții invocă o încălcare a drepturilor lor în calitate de consumatori și a dreptului lor la locuință.
În aceste condiții, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiție întrebarea dacă o astfel de procedură judiciară precum cea în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Aceasta întreabă de asemenea dacă această directivă se opune unei reglementări naționale care permite executarea silită extrajudiciară a unei garanții ipotecare în pofida existenței unei cereri de suspendare, întemeiată pe o posibilă clauză abuzivă din contractul de împrumut.
Curtea s-a pronunțat prin hotărârea din data de 24 iunie 2025[3], răspunzând afirmativ la cele două întrebări.
În primul rând, Curtea examinează dacă procedura judiciară în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13.
Curtea amintește astfel că, pentru a stabili dacă Directiva 93/13 poate fi invocată în mod util în cadrul unei asemenea proceduri, trebuie să se examineze obiectul său, particularitățile litigiului în care se înscrie, precum și existența unor indicii concordante cu privire la eventuala prezență a unei clauze potențial abuzive în contractul de împrumut ipotecar care a făcut obiectul unei asemenea proceduri.
În ceea ce privește, în primul rând, obiectul procedurii, Curtea amintește jurisprudența sa în temeiul căreia Directiva 93/13 nu poate fi invocată în mod util, în principiu, în cadrul unui litigiu care privește protecția drepturilor reale legate de proprietatea dobândită în mod legal de un comerciant în urma unei vânzări la licitație . Aceasta amintește de asemenea că o instanță națională nu poate examina caracterul abuziv al clauzelor contractuale care ar conduce la anularea actelor de transfer al proprietății asupra unui bun imobil, într-o situație în care procedura de executare ipotecară care a condus la acest transfer a încetat, iar drepturile de proprietate asupra acestui bun au fost transferate unui terț , fără ca legalitatea transferului să fie contestată. În acest context, Curtea precizează că obiectele acțiunilor în discuție în litigiile principale se disting de cele în discuție în jurisprudența sa menționată anterior. Astfel, instanța de trimitere este sesizată, pe de o parte, cu o acțiune în expulzarea pârâților din locuința lor familială, introdusă de reclamantă în exercitarea dreptului său de proprietate dobândit cu ocazia vânzării la licitație extrajudiciară a acestei locuințe, și, pe de altă parte, cu o acțiune reconvențională prin care pârâții contestă legalitatea transferului proprietății asupra acestei locuințe către reclamantă, pentru motivul că condițiile în care a avut loc acest transfer nu îndeplinesc cerința unei protecții jurisdicționale efective.
Prin urmare, spre deosebire de litigiul în discuție în Hotărârea Banco Santander[4], litigiul principal privește nu numai protecția drepturilor reale de proprietate dobândite în urma vânzării unui bun imobil prin adjudecare, ci și condițiile în care procedura de executare silită a garanției ipotecare consimțite cu privire la acest bun a putut conduce la transferul acestor drepturi către societatea contractantă. În speță, în cadrul acțiunii lor reconvenționale, pârâții nu se opun dobânditorului unui bun imobil, terț față de contractul de împrumut ipotecar referitor la acest bun, a cauzelor de nulitate a acestui contract sau a unora dintre clauzele sale, ci contestă însăși legalitatea transferului dreptului de proprietate asupra acestui bun către cumpărător.
În al cincilea rând, în ceea ce privește particularitățile litigiului în care se înscrie procedura și în special atitudinea consumatorilor în raport cu procedura de executare silită extrajudiciară în cauză, Curtea subliniază că aceasta nu poate fi calificată drept total pasivă.
Astfel, pe de o parte, pârâții au introdus o acțiune având ca obiect împiedicarea continuării acestei proceduri, însoțită de o cerere de măsuri provizorii având ca obiect suspendarea sa. Or, potrivit instanței de trimitere, această cale de atac ar fi fost singura care ar permite să se opună realizării unei vânzări la licitație extrajudiciară. Sub rezerva aprecierii care trebuie efectuată de această instanță, faptul că, după realizarea vânzării la licitație, pârâții respectivi s-au desistat de această acțiune nu poate repune în discuție constatarea potrivit căreia pârâții menționați nu au rămas pasivi, întrucât aceștia puteau considera în mod rezonabil că acțiunea respectivă a rămas fără obiect.
Pe de altă parte, instanța de trimitere arată că pârâții au informat reclamanta, în cadrul celei de a doua ședințe a licitației, cu privire la existența unei cereri de măsuri provizorii în curs privind suspendarea executării silite a garanției ipotecare în cauză. Această apreciere a faptelor este de competența instanței de trimitere și este obligatorie pentru Curte, deși reclamanta contestă că a fost informată cu privire la existența unei astfel de cereri.
În al treilea rând, instanța de trimitere consideră că existau la data vânzării la licitație indicii concordante cu privire la eventuala prezență a unei clauze potențial abuzive în contractul aflat la originea executării silite a garanției ipotecare în cauză. Astfel, aceasta exprimă o îndoială cu privire la conformitatea clauzei de exigibilitate imediată care a determinat această executare silită cu cerința transparenței.
Având în vedere cele ce precedă, Curtea consideră că, spre deosebire de cauza în care s-a pronunțat Hotărârea Banco Santander, pârâții nu au rămas pasivi în cadrul procedurii de executare silită extrajudiciară. Dimpotrivă, aceștia au utilizat căile de atac prevăzute de reglementarea națională pentru a se opune acestei executări și au informat cu privire la demersurile lor persoanele vizate de această executare. Procedura de executare silită a continuat însă și a condus la vânzarea la licitație a locuinței lor familiale, în lipsa oricărui control judiciar al temeiului creanței a cărei plată era solicitată de bancă, chiar dacă existau indicii concordante cu privire la caracterul potențial abuziv al clauzei de exigibilitate imediată aflate la originea aceleiași executări. Or, în astfel de împrejurări, nu se poate considera că protecția securității juridice a unui transfer de proprietate deja efectuat față de un terț prezintă un caracter absolut.
În consecință, Curtea consideră că intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13, interpretată în lumina drepturilor la locuință și la protecție jurisdicțională efectivă, o procedură judiciară în cadrul căreia, pe de o parte, societatea contractantă a unui bun imobil care constituie locuința familială a unui consumator, vândut în cadrul unei executări silite extrajudiciare a unei garanții ipotecare încheiate cu privire la acest bun de consumatorul respectiv în favoarea unui creditor profesionist, solicită expulzarea consumatorului menționat și, pe de altă parte, acesta din urmă contestă, printr-o acțiune reconvențională, legalitatea transferului de proprietate asupra acestui bun către societatea contractantă respectivă, efectuat în pofida unei proceduri jurisdicționale, încă pendinte la momentul transferului, având ca obiect suspendarea executării acestei garanții pentru motivul existenței unor clauze abuzive în contractul aflat la originea acestei executări și cu privire la care societatea adjudecatară a fost informată în prealabil de același consumator. Aceasta este situația în măsura în care, la data vânzării în cauză, au existat indicii concordante cu privire la caracterul potențial abuziv al acestor clauze, iar consumatorul a utilizat căile legale a căror declanșare putea fi așteptată în mod rezonabil din partea unui consumator mediu, pentru a obține un control jurisdicțional al acestor clauze.
În al doilea rând, Curtea constată că Directiva 93/13, interpretată în lumina drepturilor la locuință și la protecție jurisdicțională efectivă, se opune unei reglementări naționale care permite ca o executare silită extrajudiciară a unei garanții ipotecare consimțite de un consumator în favoarea unui creditor profesionist cu privire la un bun imobil care constituie locuința familială a acestui consumator să continue în pofida existenței unei cereri de măsuri provizorii în curs în fața unei instanțe prin care se urmărește suspendarea acestei executări și a unor indicii concordante cu privire la eventuala prezență a unei clauze potențial abuzive în contractul aflat la originea acestei executări. Aceasta este situația atunci când această reglementare nu prevede nicio posibilitate de a obține pe cale judiciară nulitatea aceleiași executări ca urmare a existenței unor clauze abuzive în acest contract.
În speță, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, căile legale de care dispuneau pârâții la data realizării vânzării la licitație nu îndeplineau cerința unei protecții jurisdicționale efective.
Astfel, pe de o parte, aceste căi legale nu ofereau o posibilitate efectivă de a suspenda realizarea acestei vânzări, în cadrul unei executări silite, pentru a permite controlul jurisdicțional al unei clauze potențial abuzive în contractul aflat la originea acestei executări, chiar dacă o cerere de suspendare era pendinte în fața unei instanțe. Or, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 impune ca consumatorul să nu fie privat de posibilitatea efectivă de a obține suspendarea unei proceduri de executare inițiate în temeiul unui titlu executoriu întemeiat pe o clauză contractuală a cărei validitate este contestată în justiție ca urmare a caracterului său abuziv. În fapt, în lipsa acestei suspendări, decizia prin care se constată caracterul abuziv al acestei clauze nu ar conferi acestui consumator decât o protecție a posteriori pur compensatorie, care ar fi incompletă și insuficientă. Această cerință se justifică cu atât mai mult atunci când, precum în prezenta cauză, procedura de executare silită vizează domiciliul consumatorului și al familiei sale, a cărui protecție ține de dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie.
Pe de altă parte, căile legale menționate nu ofereau pârâților posibilitatea de a solicita nulitatea vânzării la licitație ca urmare a prezenței unei clauze abuzive în contractul aflat la originea acestei vânzări, în pofida existenței unor indicii concordante cu privire la caracterul potențial abuziv al acestei clauze.
Curtea adaugă că, având în vedere jurisprudența recentă a Curții Supreme a Republicii Slovace referitoare la Legea privind vânzările la licitație voluntare, posibilitatea unei interpretări a acestei legi care să fie conformă cu dispozițiile Directivei 93/13 nu pare exclusă. În această privință, dacă instanța de trimitere consideră că îi este permis să procedeze la o astfel de interpretare a legii menționate, în ceea ce privește motivele de anulare pe care le prevede, aceeași lege prevede de asemenea că o cerere de declarare a nulității trebuie introdusă în termen de trei luni de la data atribuirii. În această privință, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, nu se putea aștepta în mod rezonabil din partea pârâților să introducă o cerere de declarare a nulității vânzării la licitație în cauză în temeiul Legii privind vânzările la licitație voluntare, în măsura în care nu ar fi putut anticipa interpretarea furnizată acestei legi de Curtea Supremă a Republicii Slovace la cinci ani de la această vânzare.
Or, importanța interesului public care stă la baza protecției pe care Directiva 93/13 o conferă consumatorilor și necesitatea de a garanta efectivitatea drepturilor conferite justițiabililor de aceasta justifică, în lipsa unor căi de atac efective care să le permită să își valorifice drepturile care decurg din aceeași directivă înainte de data adjudecării, ca pârâții să nu fie decăzuți din dreptul de a contesta executarea silită care a condus la această adjudecare.
Curtea precizează de asemenea că, din moment ce instanța de trimitere ar putea fi determinată să constate nulitatea vânzării la licitație și, pe cale de consecință, să restabilească raporturile juridice existente între pârâți și bancă înainte ca această vânzare să fi fost realizată, instanța menționată ar trebui să examineze, în raport cu dreptul național aplicabil, posibilitatea de a permite acestei bănci să participe la procedură, potrivit oricărei modalități procedurale adecvate.
[1] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
[2] Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
[3] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba slovacă, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici.
[4] Hotărârea din 7 decembrie 2017, Banco Santander (598/15, EU:C:2017:945, punctele 44 și 47).
sursa: www.juridice.ro