Deși nu mai este fizic printre noi, moștenirea lui Tanase Tanase, va continua să trăiască în inimile noastre. Realizarile și momente speciale pe care le-a lăsat în urmă vor rămâne un tribut la viața lui și la influența sa pozitivă asupra celor din jur.

RIP Tanase Tanase

Articol de Andrei Constantinescu publicat pe 28 mai 2016 in www.doarvolei.ro

Sfaturile antrenorului emerit Tănase ”Tică” Tănase pentru sportivi

Cel mai longeviv antrenor din voleiul românesc, decanul de vârstă al tehnicienilor din acest sport de la noi din țară, împlinește astăzi, 28 mai, 91 de ani. Cu acest prilej, voi posta pe Doarvolei un material trimis special pentru acest site de domnia sa, material pe care l-am ținut special pentru a-l publica în această zi importantă pentru întreg voleiul românesc.

Înainte de a vă lăsa să citiți articolul intitulat ”Caracter și performanță în jocurile sportive”, vă voi spune că domnul Tănase ”Tică” Tănase s-a născut în 28 mai 1925, la Ploiești. De-a lungul carierei sale de antrenor, a condus de pe banca tehnică nu mai puțin de 2.398 de partide oficiale! Dintre acestea, 205 au fost meciuri inter-țări, pentru că domnia sa a fost în mai multe rânduri și selecționerul naționelor de juniori sau seniori ale României, dar și 239 de meciuri în competițiile europene intercluburi (a ajuns de două ori în semifinalele Cupei Campionilor Europeni cu Steaua și o dată în semifinalele aceleiași competiții, dar la feminin, cu Rapid). Evident, a cucerit și titluri naționale cu cele două echipe.

Iată, așadar, articolul promis. La finalul său, toți sportivii pot descoperi 16 sfaturi extrem de prețioase, care cuprind esența a ceea ce ar trebui să se regăsească în sângele și gândirea unui campion. Vă invit să citiți până la capăt.

CARACTER ȘI PERFORMANȚĂ ÎN JOCURILE SPORTIVE

Performanţa nu a aparţinut întotdeauna celor rezistenţi, puternici, rapizi sau cu o bună coordonare. Performanţa sportivului adevărat, a omului, a campionului sau vedetei este condiţionată de calităţi psihice deosebite: voinţă, perseverenţă, tărie de caracter, fair-play etc., căci fără aceste calităţi psihice care conturează personalitatea şi caracterul fiecăruia, performanţele fizice sau tehnice sunt întâmplătoare si nestatornice.

Ce înseamnă a avea caracter, este simplu de aflat din orice manual de psihologie, nu neaparat sportivă. Caracterul presupune şi însumează atitudinile faţă de societate, muncă, semeni şi faţă de propria persoană, trăsăturile voluntare şi emoţionale.

De ce le trebuie sportivilor şi caracter, nu numai virtuţi fizice şi tehnice, nu numai combativitate şi gândire tactică? Pentru că sportul în general şi jocurile sportive prin excelenţă presupun spirit de echipă, fair-play şi putere de sacrificiu!

Descoperitorul penicilinei, englezul Alexander Fleming, laureat al Premiului Nobel pentru medicină, mărturiseşte că el a învăţat să colaboreze, să gândească analitic şi ştiinţific în echipă, datorită jocului de baschet, practicat în timpul colegiului.

De ce credeţi că au reuşit, au învins marii campioni atunci când părea aproape imposibil? Fără un caracter şi fără o personalitate puternică nu poţi depăşi momentele critice, dificile, aşa numitele „momente psihologice” cum sunt numite în jocurile sportive.

Când toată lumea este alături de tine sau dimpotrivă, împotriva ta, tu trebuie singur să hotărăşti drumul spre victorie. Sportivii, pentru a fi iubiţi de spectatori, îndrăgiţi de colegi şi conducători, respectaţi de arbitrii, trebuie să fie „oameni de caracter”, să demonstreze verticalitate atât în relaţiile inter-umane, cât şi în procesul de pregătire şi competiţional.

Pentru a dovedi că are caracter, un sportiv trebuie , în afara calităţilor fizice, tehnice, a gândirii tactice şi de combativitate să se ghideze după următoarele principii:

nu trebuie să-l sperie drumul greu al performanţei şi că pentru aceasta trebuie să se lase antrenat cu stoicism, în mod conştient, ştiind că este singurul mod prin care se pot realiza acumulări atât de necesare sportului de performanţă;
prin fermitate, să ştie ce vrea, având tăria de a accepta condiţii de viaţă, de pregătire nu totdeauna conforme cu ceea ce merită, dar renunţând în mod conştient la unele plăceri şi distracţii accesibile oamenilor de rând, dar nu sportivilor de performanţă;
bazat pe date obiective să ştie să-şi aprecieze corect posibilităţile şi valoarea, stabilindu-şi aspiraţiile în conformitate cu propriile calităţi şi capacităţi;
fiind preocupat pentru perfecţionare să dea dovadă de: conştinciozitate, stabilitate în sentimente, responsabilitate în ceea ce întreprinde, stăpânire de sine, autocontrol, spirit de iniţiativă, perseverenţă şi dinamism;
să fie capabil să ducă la bun sfârşit un lucru început, dovedind spirit de organizare, disciplină, calm, adaptabilitate, rezistenţă la factorii şi situaţiile stresante şi putere mare de concentrare;
dând dovadă de spirit de echipă, să manifeste totuşi dorinţa de autodepăşire, spirit de întrajutorare a colegilor în special în momentele dificile când aceştia greşesc, pentru a repara greşelile tehnico-tactice şi a transforma în condiţii favorabile propriei echipe;
de a avea tăria de a recunoaşte şi a face loc în echipă unui coechipier mai bun, nu dintr-o mândrie prost manifestată să-şi păstreze postul în detrimentul performanţei colective;
în procesul de pregătire şi în jocurile oficiale, precum şi în viaţa cotidiană să manifeste entuziasm, să participe afectiv şi efectiv la tot ceea ce face – dar modestia să-l călăuzească în relaţiile pe care le are în arena sportivă şi în afara ei, ştiind că „vedetismul” prin ţinută, comportament şi vocabular nu face casă bună cu caracterul;
să fie capabil să armonizeze interesele personale cu cele ale colectivului, dovedind capacitatea de a polariza în jurul său coechipierii, eterogeni ca intelect, psihic, gândire, calităţi fizice şi măiestrie tehnico-tactică. Pentru aceasta trebuie să-i tempereze pe cei colerici, impulsivi, irascibili, nemulţumiţi, reducând la maximum efectele inerentelor incidente dintre coechipieri şi dintre aceştia şi antrenori sau conducători, demonstrând puterea de a evita situaţiile tensionate în ambele sensuri;
să ştie să contracareze cu fermitate şi diplomaţie atitudinile de subminare a colectivului din care face parte atât prin atitudine, cât şi prin autoritatea sa, determinându-i pe cei cu comportament necorespunzător să se corecteze pentru a putea să se integreze în echipă;
în toate împrejurările să ştie să-şi ţină promisiunile, să-i respecte pe cei din jurul său, iar punctualitatea să-l caracterizeze,
fair-play-ul să-l determine să nu obţină o victorie cu orice preţ, pe căi necinstite, adversarii să-i fie duşmani în teren şi prieteni în afara întrecerii sportive;
să-l bucure succesul, dar să nu trăiască din „euforia” acestuia, evaluându-l lucid, dar să ştie să suporte cu demnitate şi înfrângerea, aceasta să nu-l copleşească, ci să-l îndârjească, să-l ambiţioneze pentru activitatea viitoare;
să aibă tăria de caracter de a suporta nedreptăţile, voluntare sau involuntare pe care, uneori, arbitrii le comit, ci dimpotrivă printr-o mobilizare corespunzătore să-i conştientizeze pe aceştia că au greşit;
să accepte sfaturile şi recomandările făcute de oamenii de bună credinţă, dar cu discernământ;
în sport şi în viaţă, să fie călăuziţi de cele spuse de Nansen: „Ai învins? Continuă! Ai fost învins? Continuă!”