sâmbătă, 28 martie 2020

SE IAU DECIZII NEFONDATE!


PROFESOR DE EPIDEMIOLOGIE DE LA STANFORD:
SE IAU DECIZII NEFONDATE

20 martie 2020 de John P.A. Ioannidis




Epidemia de coronavirus a fost numită o pandemie care se întâmplă o dată într-un secol. Dar s-ar putea numi și un fiasco care are loc tot o dată într-un secol.
Într-o vreme în care toată lumea are nevoie de informații mai bune, de la cei care modelează proiecții despre răspândirea bolilor, până la guverne și la oamenii care sunt băgați în carantină sau care doar se distanțează social, ne lipsesc dovezi credibile despre câți oameni au fost infectați cu SARS-CoV-2 sau cine este în continuare infectat. Informațiile mai bune sunt necesare pentru a ghida deciziile și acțiunile ce au o semnificație colosală și de a monitoriza impactul lor.
Multe țări au adoptat măsuri draconice. Dacă pandemia va dispărea – fie ca urmare acestor măsuri, fie datorită altor măsuri – distanțarea socială extremă și carantina pe termen scurt ar putea fi suportabile. Totuși, cât ar trebui să continue aceste măsuri dacă pandemia se extinde fără probleme pe tot globul? Cum pot ști decidenții politici dacă nu fac mai mult rău decât bine?
Vaccinurile și tratamentele la îndemână ar putea lua luni (sau chiar ani) până când vor fi dezvoltate și testate așa cum trebuie. Cu o asemenea perspectivă de timp, consecințele carantinei pe termen lung sunt în întregime necunoscute.
Informațiile colectate până acum despre câți oameni sunt infectați și cum se dezvoltă epidemia nu pot fi luate nicidecum în serios. Dată fiind testarea limitată de până acum, unele morți și probabil majoritatea infecțiilor cu SARS-CoV-2 trec neobservate. Nu știm dacă eșuăm în a detecta infecțiile, într-o măsură determinată de un factor care merge de la 3 la 3000. La trei luni de la apariția crizei, majoritatea țărilor, inclusiv SUA, nu au capacitatea de a testa un număr mare de oameni și nicio țară nu are date de încredere cu privire la prevalența virusului într-un eșantion reprezentativ din populația generală.
Acest fiasco evident creează o incertitudine teribilă cu privire la riscul de a muri din cauza Covid-19. Rata cazurilor fatale, precum procentul de 3,4% avansat de Organizația Mondială  a Sănătății, produce oroare deși nu are niciun sens.

Pacienții care au fost testați pentru SARS-CoV-2 sunt într-o măsură disproporționat de mare cei care au simptome și probleme grave. Din moment ce majoritatea sistemelor de sănătate au o capacitate limitată de testare, problemele de selectare a celor infectați s-ar putea să se agraveze în viitorul apropiat.

Singurul caz în care un grup întreg și închis a fost testat a avut loc pe vasul Diamond Princess. Rata cazurilor fatale a fost de 1%, dar aceștia erau în cea mai mare parte bătrâni, un grup de vârstă în care incidența morților cauzate de Covid-19 este mult mai mare.
Dacă proiectăm rata mortalității de pe Diamond Princess în structura de vârstă a populației SUA, rata mortalității provocate de Covid-19 ar fi de 0,125%.  

Dar din moment ce aceste estimări se bazează pe un set de date foarte neconcludente – au existat doar 7 morți printre cei 700 de pasageri plus personal/echipaj infectați pe vas – rata reală a morții ar putea varia de la cinci ori mai puțin (0,025%) la de cinci ori mai mult (0,625%). S-ar putea, de asemenea, ca unii dintre pacienți care au fost infectați să moară mai târziu, iar ca turiștii să aibă alte probleme cu boli cronice decât populația în mare. Dacă luăm în calcul aceste surse suplimentare de incertitudine, o estimare rezonabilă pentru cazurile fatale în populația americană variază de la 0,05% la 1%.

Această marjă largă influențează ideea pe care ne-o facem legată de severitatea pandemiei și ce ar trebui făcut. O rată de 0,05% a cazurilor fatale este mai mică decât rata victimelor produse de gripa sezonieră. Dacă așa stau lucrurile, a băga în carantină lumea întreagă cu niște consecințe sociale și financiare îngrozitoare s-ar putea să fie ceva complet irațional. Este ca și cum un elefant ar fi atacat de o pisică de casă. Neliniștit, încercând să scape de pisică, elefantul sare din greșeală de pe o stâncă și moare.

Ar putea fi atât de joasă rata cazurilor fatale produse de Covid-19? Nu, spun unii, punând accentul pe rata ridicată a morților în rândul bătrânilor. Totuși, chiar și gripele moderate sau cele comune, cunoscute de ani de zile, pot produce o rată a mortalității de până la 8% când îi ating, de pildă, pe bătrânii aflați în aziluri. În fapt, astfel de coronavirusuri „moderate” infectează zeci de milioane de oameni anuală și sunt responsabile pentru 3% până la 11% dintre cei spitalizați în fiecare iarnă în SUA cu infecții respiratorii.

Aceste virusuri corona „moderate” ar putea fi implicate în câteva mii de morți anual pe tot globul, deși despre cea mai mare parte din ei nu știm exact ce s-a întâmplat deoarece nu au fost testați. În loc de asta, cauza se pierde printre cele 60 de milioane de morți anual datorită unor cauze diverse.

Deși există de mult timp sisteme de monitorizare cu succes a gripei, boala este confirmată în laborator doar în câteva cazuri. În SUA, de pildă, până acum în acest sezon, au fost testați 1.073.976 de oameni și 222.552 (20,7%) au ieșit pozitiv. În aceeași perioadă, numărul estimat al bolilor de tip gripal este între 36.0000.000 și 51.000.000, cu un număr al morților care variază între 22.000 și 55.000 de morți.
Într-o cercetare efectuată la autopsie pentru a verifica virușii respiratorii, din 57 de bătrâni care au murit în timpul gripei din 2016-2017 virușii gripali au fost descoperiți în 18% dintre subiecți, în timp ce alți viruși respiratorii au fost găsiți în 47%.
 În unii oameni care au murit din cauza virușilor respiratorii, au fost descoperiți mai mult de un virus peste care s-au suprapus adesea și bacterii. Un test pozitiv pentru coronavirus nu înseamnă în mod necesar că acel virus este întotdeauna principalul responsabil pentru moartea unui pacient.

Dacă presupunem că rata cazurilor fatale printre indivizii afectați de SARS-CoV-2 este de 0,3% din populația generală – o presupunere echilibrată bazată pe analiza vasului Diamond Princess – și că 1% din populația SUA devine infectată (aproximativ 3,3 milioane de oameni), aceasta ar însemna aproape 10.000 de morți. Cifra pare îngrozitoare dar se pierde în zgomotul morților provocate de „boli ca gripa”.
Dacă nu am ști că există un nou virus și nu i-am verifica pe oameni cu teste PCR, numărul total al morților provocate de „boli ca gripa” nu ne-ar părea neobișnuit.
În cel mai bun caz, s-ar putea să observăm fără prea mare îngrijorare că sezonul gripei de anul acesta este un pic mai rău decât în mod obișnuit. Media nu ar vorbi despre acest lucru mai mult decât ar vorbi despre un  meci de baschet din NBA între două echipe modeste.
Unii se îngrijorează că cele 68 de morți rezultate până acum în SUA vor crește exponențial la 680, 6800, 68.000, 680.000 … la fel cum se va întâmpla, urmând un model catastrofal, peste tot în lume.
Este acesta un scenariu realist sau un scenariu de SF prost? Cum putem ști la ce moment curba se va opri?

Cea mai valoroasă informație pe care o avem pentru a răspunde la asemenea întrebări ar fi să știm care este prevalența curentă a infecției într-un eșantion de populație ales la întâmplare și să repetăm acest exerciții la intervale de timp regulate pentru a estima incidența noilor infecții.
Din păcate, nu avem această informație.

În absența datelor, pregătirea pentru ce e mai rău conduce la măsuri extreme de distanțare socială și de carantină.
Din nefericire, nu știm dacă aceste măsuri funcționează.
Închiderea școlilor, de pildă, ar putea reduce ratele de transmitere.
Dar ar putea să aibă și un revers în cazul în care copiii vor socializa oricum, dacă vor petrece mai mult timp cu bunicii, dacă le vor disturba munca părinților de acasă șamd.
Închiderea școlilor ar putea să diminueze șansele de a dezvolta imunitatea de grup într-o segment de populație care este scutit de boli serioase.

Aceasta a fost filosofia din spatele poziției adoptate de Marea Britanie, cel puțin până la momentul în care eu am scris acest text. În absența unor date cu privire la desfășurarea reală a epidemiei, nu știm dacă această filosofie este strălucită sau catastrofală.

A aplatiza curba pentru a evita supraîncărcarea sistemul de sănătate este în teorie o idee sănătoasă. Un grafic devenit viral în media și social media arată cum aplatizarea curbei reduce volumul epidemic până la cote în care poate fi suportat de sistemul de sănătate în acest moment.

Însă dacă sistemul de sănătate devine excedat, majoritatea morților nu vor fi din cauza coronavirusului, ci din cauza altor boli sau accidente cum ar fi infarcturile, traume, sângerări și altele asemenea care nu vor fi tratate cum trebuie.
Dacă nivelul epidemiei copleșește sistemul de sănătate iar măsurile extreme au doar o eficacitate modestă atunci aplatizarea curbei ar putea să înrăutățească lucrurile: în loc de a fi copleșiți o perioadă scurtă și acută, sistemul va rămâne copleșit pe o perioadă mai mare.
Acesta este un alt motiv pentru care avem nevoie de informații exacte cu privire la nivelul precis al activității epidemice.

Una din concluzii este că nu știm cât pot fi menținute distanțarea socială și carantina, fără consecințe fundamentale pentru economie, societate și sănătate mintală. Pot apărea consecințe neprevăzute, cum ar fi criza financiară, tulburări sociale, război și prăbușirea comunităților.
Avem nevoie cel puțin de informații nepărtinitoare despre epidemie pentru a lua deciziile potrivite.

În cel mai pesimist scenariu, pe care eu nu îl îmbrățișez, dacă noul coronavirus infectează 60% din populația globului și 1% din cei infectați vor muri, aceasta ar înseamna 40 de milioane de morți global, adică exact câți au murit în timpul gripei spaniole din 1918.
Marea majoritate a lor vor fi oameni cu o speranță de viață redusă, spre deosebire de gripa din 1918 care a afectat în special tinerii.

Tot ceea ce putem spera este ca, la fel ca în anul 1918, viața să continue. Altfel, o carantină de luni, dacă nu ani, ar însemna ca viața să se oprească, iar consecințele pe termen lung și scurt vor fi necunoscute, viața a miliarde, nu milioane de oameni, fiind riscată.

Dacă ne decidem să sărim în prăpastie, avem nevoie de date care să ne spună despre motivul pentru o asemenea acțiune și să ne spună care sunt șansele de a ateriza cumva în siguranță.

John P.A. Ioannidis  este profesor de medicină, specializat în epidemiologie și sănătatea populației, la Stanford University.


Articol tradus din engleză de la https://www.statnews.com/2020/03/17/a-fiasco-in-the-making-as-the-coronavirus-pandemic-takes-hold-we-are-making-decisions-without-reliable-data/?fbclid=IwAR3YKyCObmbh-lpBXSNzFiDOi8zYdMtvtUsNNRYXNxe8G803k_hKqjdNeLc

Este halucinant, ce se intampla!


Facem un studiu, cat se poate de banal. 
Luam informatii de pe www.worldometers.info.
Sa zicem : ora 14.23 din 28 martie 2020.

7,773,926,660    Current World Population
96,706    Deaths today
18,403    People who died of hunger today

116,660  Seasonal flu deaths this year

Quick facts:
  • Every year an estimated 290,000 to 650,000 people die in the world due to complications from seasonal influenza (flu) viruses.
  • This figure corresponds to 795 to 1,781 deaths per day due to the seasonal flu.
Sources and info:
Haideti, acum sa comparam cifrele publicate in legatura cu pandemia de COVID – 19:
La aceasta ora 14.31 in lume avem 614.884 cazuri de infectare confirmate, 28.687 decese si 135.671 de persoane vindecate.

Haideti sa comparam rezultatele. Totalul persoanelor care „au murit din cauza COVID -19” inseamna 29,66% din totalul de persoane care mor zilnic pe planeta.

Inca nu s-a atins nici macar limita mxima de morti, a unei infectari cu gripa sezoniera, adica 650.000. Suntem, in acest moment,  undeva la sub 5 %.

Va intreb inca o data :
Pentru ce toata nebunia asta? Cui foloseste? Cine are de castigat?

vineri, 27 martie 2020

In sfarsit apar si analizele reale despre fenomenul coronavirus


Dr. Sucharit Bhakdi ( Germania ) despre isteria coronavirusului:
MASURILE SUNT ABSURDE SI PRIMEJDIOASE


Concluzia....ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi.  
Intrebarea mea este: 
Cui foloseste toata panica asta promovata zilnic de autoritati?

miercuri, 25 martie 2020

luni, 23 martie 2020

Valentin Stan






Mediafax, 18.03.2020. Marius Tucă Show



Incet, incet, incepem sa ne lamurim cam ce se intampla!


Adrian Sârbu:
Deşteptarea! Până să murim de virus,o să îngropăm România

(Ceea ce citeşti e scris cu zâmbetul speranţei, nu cu băşcălie. Cu luciditate, nu cu disperare. Citeşte în linişte,gândeşte, decide, share).

3/23/2020

https://www.mediafax.ro/editorialistii/adrian-sarbu-desteptarea-pana-sa-murim-de-virus-o-sa-ingropam-romania-19012250 3/9

Deşteptarea!

Odată cu primii morţi de virus, adevăruri pe care n-am vrut să le vedem vor deveni realităţi:
Într-o săptămână, România va avea peste mia de infectaţi declaraţi şi zeci de morţi.
Într-o lună, vom număra peste zece mii de bolnavi şi sute de morţi. Vom vedea un vârf al îmbolnăvirilor - zeci de mii - şi al morţilor, în următoarele trei până la şase luni.
Vom trăi o revenire a epidemiei în toamnă. până când vaccinuri şi medicaţii salvatoare vor deveni disponibile.
Un şoc pentru care nu suntem pregătiţi. Black Swan. Vor apărea şi altele, economice, sociale, politice pentru care suntem la fel de nepregătiţi.

Disruption.

Lupta cu virusul, aceasta babă-oarbă care îi ucide mai ales pe cei în vârstă, poate dura 6 până la 12 luni. Cu fiecare zi care trece, frica, panica, lipsa de activitate şi bani vor arunca România  într-o isterie colectivă, vor revela tot ce poate fi mai rău în om şi societate.
O societate, România, fără lideri, fără planuri şi strategii de criză.
O Românie condusă de un preşedinte şi un prim-ministru ascunşi în palatele şi vilele lui Ceauşescu, care ne transmit ordine prin miliţieni. “Marş în casă!”
O Românie cu bancheri confuzi şi speriaţi de ce va urma.
O Românie în care, azi, puţinii oameni competenţi care mai există în structurile de decizie sunt persiflaţi de impostorii de la butoane, în care mii de medici sunt expuşi la boală şi moarte fără să  fie protejaţi, în care angajatorii nu ştiu cu ce îşi mai plătesc angajaţii, iar oamenii, familiile, arestaţi la domiciliu, se întreabă până
când le vor ajunge puţinii bani care le-au mai rămas. Soluţii nu au.
De trei luni de zile, auzim şi vedem, cu mici excepţii, promisiuni şi vorbe fără acoperire. Auzim ţipătul surd al unei economii strangulate din panică şi prostie.
V edem o Românie pe drumul cimitirului.
Deşteptarea, cei care suntem o altă Românie!
Timpul deciziilor se va reduce de la săptămâni şi zile, la ore.
Provocarea e fără precedent, iar parametrii sunt clari.
• Coronavirusul e o gripă peste care 85% din populaţie trece fără urmări, se imunizează, 10% au urmări, iar 5% mor, mai ales bătrâni şi suferinzi de diabet, boli cardiace, pulmonare, imunitate  slabă. Dacă nu se inventează un vaccin, 70-80% din noi se vor îmbolnăvi.
• Ce decizie luăm? Amânăm contactul cu boala şi paralizăm economia sau ne asumăm morţii, încercând să limităm numărul lor?
• Liderii politici şi de business, în majoritate bătrâni, sunt speriaţi şi panicaţi. Mesajele sunt confuze, aşa cum sunt şi purtătorii.
• Pentru România nu există perspectiva vreunui ajutor extern.
• Disponibilitatea de medicamente, materiale sanitare, măşti, costume, ventilatoare etc este limitată, dacă nu inexistentă.
• România trebuie trecută peste turbulenţele acestei pandemii, timp în care oamenii se vor imuniza, numărul de morţi trebuie limitat.
• Viata economică şi socială, securitatea alimentară, de sănătate, educaţia trebuie asigurate în această perioadă.
• Reconvertirea modelului economic şi social la noile realităţi ale economiei virtuale sunt obligatorii. Dupa criză, economia va funcţiona altfel.
Ce şi cum trebuie să facem e clar!

Economic şi financiar

• Un stimul urgent acordat economiei, de 10% din PIB, pentru perioada critică, sub formă de plăţi directe ale salariilor , plăţi directe pentru sectoarele din prima linie, comenzi de stat pentru  business-uri, mass-media şi alte instituţii de comunicare, subvenţii şi credite de investiţii pentru reconvertirea unor capacităţi de producţie la
nevoile de medicamente şi produse medicale, a noilor modele de business virtuale, a sectoarelor critice pentru supravieţuirea autonomă a României
• Asigurarea pentru adulţii salariaţi aflaţi în carantină a salariului integral minim pe economie, fără restricţia de a desfăşura activităţi plătite
• Finanţarea companiilor care decid să-şi continue activitatea folosind un mix de muncă la domiciliu şi muncă la sediu cu comenzi de stat
• Finanţarea învăţământului la distanţă pentru toţi cei 2.000.000 de elevi şi studenţi
• Subvenţionarea copilului, nu a părintelui, cu minimum un salariu net/economie peste alocaţia de stat
• Încurajarea personalului activ să continue activitatea şi reorientarea celor în şomaj către sectoare aflate în activitate cu cerere de muncă
• Asigurarea resurselor de energie şi a funcţionării utilităţilor, inclusiv prin preluarea temporară a controlului statului asupra acestor sectoare
• Sprijinirea directă cu comenzi, subvenţii şi credite a IMM-urilor
• Finanţarea proiectelor de învăţământ la distanţă şi a reconvertirii profesionale a celor care vor fi concediaţi din sectoare fără viitor după trecerea crizei
• Predarea managementului economiei, sănătăţii, finanţelor către manageri şi antreprenori competenţi.
• Subordonarea băncilor comerciale Băncii Naţionale, în vederea asigurării fluxurilor de capital necesar economiei.

Comunicarea:

• Comunicarea trebuie făcută prin instituţiile credibile din media, pe care Guvernul are obligaţia să le susţină material, pentru ca orice reacţie incontrolabilă pe social media să poată fi contracarată.
• Un buget de 5.000.000 euro pe lună, comenzi de stat pentru finanţarea campaniilor de informare şi educare.
• Comunicatorii trebuie să fie credibili, profesionişti, specialişti. Oamenii trebuie să afle în timp real ce îi aşteaptă în fiecare zi, săptămână, lună.
• Mesajele trebuie să ofere soluţii pentru întrebările esenţiale: cum ne îngrijim în caz de infectare, pe cine protejăm mai întâi, din ce trăim când suntem bolnavi, cum muncim de acasă, cum ne educăm, cum respectăm instrucţiunile de criză, cum ne destindem.

Medical:

• 1 miliard de euro pe lună alocat pentru cheltuieli în campania anti-virus
• Trecerea controlului medical al campaniei în mâinile specialiştilor medicali, a managerilor de epidemie
• Testarea de urgenţă a celor 50.000 de cadre medicale şi asigurarea condiţiilor de izolare pentru cei infectaţi
• Asigurarea a 50.000 de costume de protecţie şi 100.000 de măşti pe zi pentru personalul medical
• Convertirea paturilor disponibile de spital în paturi de terapie intensivă, asigurarea oxigenului şi a aparatelor de ventilaţie.  Avem 1.600 de astfel de paturi dotate cu ventilatoare, ne trebuie cel puţin 5.000 până la atingerea vârfului de îmbolnăviri.
• Asigurarea testării extinse a populaţiei, începând cu cei aflaţi la muncă
• Folosirea responsabilă a fondurilor alocate Ministerului Sănătăţii şi nu pentru interese de grup străine campaniei
• Spitale de carantină
• Scheme de medicaţie ambulatorie şi asigurarea medicamentelor pentru tratamentul ambulatoriu
• Asigurarea şi managementul celorlalte boli

Administrativ:

• Izolare obligatorie pentru bătrâni şi copii
• Asigurarea supravieţuirii celor 1.500.000 de bătrâni singuri din oraşe şi sate, prin alocarea resurselor financiare şi umane către comunităţi şi încurajarea voluntariatului
• Reunirea, acolo unde se poate, a bunicilor cu nepoţii pentru a-i elibera pe cei activi din familie
• Urmărirea digitală a respectării condiţiilor de carantină.
România trebuie să iasă întreagă din această criză, imunizată, solidară şi cu o economie funcţională, pregătită pentru noul model post-criză.
Cine face asta?
Poate un guvern de partid sau o clasă politică de politruci controlaţi de securişti să asigure supravieţuirea poporului român în aceste vremuri excepţionale?
Fiecare zi care trece ne va convinge că nu. Dacă nu suntem deja lămuriţi.
La vremuri excepţionale trebuie oameni excepţionali.
Avem nevoie de un plan care să răspundă tuturor întrebărilor şi să ofere soluţiile în zile, în ore.
Avem nevoie de lideri în toate domeniile, care să colaboreze, oameni cu competenţă şi spirit de sacrificiu, care să ne treacă această mare de nelinişti către noul ţărm al existenţei, unde, atâţia  câţi vom supravietui, vom trăi
altfel.
Dacă aceşti lideri, oameni care există în România, nu ne arătăm, nu ne adunăm să salvăm această ţară cu idei, competenţă şi antreprenoriat, cei care o conduc astăzi o să o îngroape plângându-i de milă. Sau o să facă ce ştiu ei mai bine: o să ne îngroape întâi pe noi, ca să aibă pe cine da vina. Şi uite aşa, pas cu pas, popor român, o să murim de boală, de foame, omorându-ne între noi!
Ca proştii. Câţi vom mai rămâne ne salvează chinezii. Pentru ei, această molimă e o oportunitate.
De ce n-ar fi şi pentru noi? Noi, cei care am construit România democratică şi prosperă, dar am uitat să avem grijă de ea, lăsând-o pe mâna politrucilor şi a securiştilor. Noi, cei care ştim şi putem. Resursa umană de care are nevoie România, de care au nevoie familiile, copiii şi bătrânii noştri.
Asta-i Misiunea!

Cine se bagă?







Ca sa fim in ton cu vremurile!


Bye Bye Life !



Una din viziunile mele despre moarte!

Vom sta în casă până la sfârșitul lumii?

cu Ion Cristoiu


Daca tot facem aluzii la trecut, iata o mostra din 2014!


duminică, 1 martie 2020

Limba româna e un fenomen fără precedent în lume…


Cioran, zicea, mai în glumă, mai în serios, 

că să treci de la limba română la 

limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract. 

De ce e limba română așa o limbă unică? 

Nu că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o

admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini, cărora 

nu le putem reproșa subiectivitatea.



"Deschideti Poarta Soarelui"

Romanii au Artisti 

- 1 mai 2013 - 







"Deschideti Poarta Soarelui"




Grup Vocal - 1986: Mirabela Dauer Mihaela Runceanu Adrian Daminescu Carmen Radulescu Mihaela Oancea Marina Florea Ioan Luchian Mihalea Carmen Muresan Mirela si Cornel Fugaru Elena Carstea Mircea Baniciu Mioara Feraru Loredana Groza grupurile Song si Express .......
in 1989 piesa a fost desemnata
"Imnul Francofoniei"