Din nou despre " Timp Lipsa " vol. 1

Recenzie de prof. Elena - Maria Nișcoveanu

Dacă în volumul de versuri “Egocentric” Claudiu Oțeleanu a dat dovadă de mult realism și finețe, acestea se regăsesc și în noul său roman, ‘’Timp lipsă’’. 

Ceea ce șochează este faptul că, prin cuvintele naratorului, înțelegem că autorul nu a uitat nimic, chiar nimic din ce a trăit…

Fiecare întâmplare este descrisă clar, cu o avalanșă de amănunte , care te prind în mrejele acțiunii, fapt ce dovedește capacitatea de a reinerpreta fiecare trăire: frustrare, șoc, dezamăgire, revoltă…multă ironie amară.

Descrierea de la începutul volumului dovedeste același fin observator al detaliilor, citind rândurile îți apare în fața ochilor clădirea penitenciarului, vezi peisajul din jur, trăiești senzația dată de un orășel liniștit în care totul curge lin.

Odată intrat în clădire totul se schimbă, descrierea interiorului e sobră, precisă, crează  senzația de duritate, de loc rece și neprimitor.

Experiența de jurnalist l-a ajutat, cu siguranță,să “deprindă” și să folosească cu multă ușurință limbajul specific, să redea atmosfera locului.

Naratorul reușește să descopere caracterul fiecărui deținut, limitele fiecăruia. El ne prezintă o  altă “lume” cu reguli clare, dure, reguli ce trebuiesc respectate cu strictețe căci pedepsele lovesc fără milă iar recompensele sunt rare. 

Reușind să sesizeze cu ușurință șmecheriile și practicile celor “cu experiență’’, de la obiectele “dispărute” din valiză, până la “șantajul televizorului’’, personajul se încadrează în atmosferă, fără a-și încălca principiile morale.

Sunt prezentate cu același realism și personajele celeilalte“tabere”: supraveghetori corupți sau delăsători și supraveghetori corecți, care la percheziții confiscă toate obiectele interzise.

Fraudele comise cu telefoanele mobile nu îl lasă indiferent pe narator, sesizând conducerea penitenciarului.

Ostilitatea și violența celor  din jur îl fac să ia atitudine, nu acceptă compromisuri, nu capitulează. Descrierea faptelor este clară, precisă, cu detalii uluitoare, cu date, ore, persoane,  ca și când s-ar petrece sub ochii noștri.

Cât adevăr și câtă ficțiune găsim în această scriere? Experiențele trăite au schimbat iremediabil structura sufletească a autorului, i-au ascuțit simțurile și l-au făcut mai puternic.

Timpul lipsă într-o dimensiune a vieții este un timp plin de experiențe șocante, de sentimente extreme într-o  ’’lume paralelă’’, despre care majoritatea oamenilor nu au habar,  o  altă dimensiune, unde timpul are o altă curgere…

Editura Libris