claudiu oteleanu: februarie 2018

“Lumeee, lumeeee! Vine circuuuul! Dresură specială, efecte pirotehnice, artiști nemaipomeniți, numere unice, cum nu ați mai văzut! Accesul publicului interzis!”

Probabil așa ar fi trebuit să sune anunțul de prezentare a ceea ce a organizat INM cu ajutorul neprețuit al prestidigitatorului-șef al BNR. Dar, cum e absurd să pui pe afiș că spectacolul extraordinar, care va lăsa mască publicul, se va desfășura tocmai fără public, l-au numit “seminarii de formare profesională”.

Pentru neavizați, schităm un scurt istoric al reprezentației de gală, dirijată de bagheta magistrală a acestui David Copperfield al finanțelor, din a cărei mișcare nu puține lucruri au dispărut, în veritabile numere de magie, lăsându-ne, de-a lungul vremii, cu gura căscată și cu găuri ireparabile:

1. După dispute de peste un an de zile între sistemul bancar, în frunte cu BNR, care renunța la orice fel de pretenții și imagine, părăsindu-și presupusul rol de arbitru, supraveghetor, factor de echilibru și toate celelalte titulaturi cu care s-a auto-gărnisit această instituție (practic, dându-și arama pe față) – pe de o parte și clienții băncilor (debitori) – pe de altă parte, este promulgată, în sfârșit, legea dării în plată. Aspectele publice ale parcursului acestei legi au avut momente greu de înțeles și acceptat. S-au vehiculat scenarii apocaliptice, viziuni vecine cu schizofrenia, trollingul a scos la suprafață caracterul mai mult decât îndoielnic al unor deontologi, din domeniul dreptului, din media și din nenumărate alte domenii, până deunăzi departe de orice bănuială. Țara era în flăcări. Guvernatorul Isărescu (intitulat Manole, după scriptele unor vremuri cenușii, de tristă amintire, în care respectivul domn a completat niște pagini negre – era arondat la Securitate și își turna apropiații sub această titulatură) anunța dezastrul unei economii care, fără de această lege, ar plesni de sănătate și de bună funcționare.

2. Câteva sute de persoane dau casa înapoi băncii, sau scapă de datoriile reziduale rezultate în urma executării silite. Unele bănci acceptă să aplice legea, în anumite cazuri, în restul cazurilor (câteva mii) se ajunge în instanță. De acolo legea ajunge la CCR. Precizare: catastrofa națională prevestită de omul considerat – în mod bizar – mintea cea mai lucidă din societatea românească (de Manole e vorba, desigur) este în stadiul de cutremur prevestit de Mărmureanu, celebrul cutremurolog care ne zguduia nervii și inteligența la fiecare apariție la televizor. Adică nu se produce absolut deloc.

3. CCR validează legea, cu specificația că ar trebui judecate spețele respective sub imperiul impreviziunii, mai exact în contextul în care contractele au fost dezechilibrate, astfel încât nu mai pot fi onorate de debitori.

4. Institutul Național al Magistraturii (INM) anunța o serie de seminarii în care judecătorii vor fi instruiți pe teme bancare. Carevasăzică, judecătorii nu prea știu cum să judece anumite spețe din zona bancară, astfel încât INM le asigură instruire pe acest domeniu. Nimic nelalocul lui până aici. În orice domeniu funcționează cu succes programele de pregătire continuă, dezvoltarea profesională, învățarea.

Problemele și întrebările apar cu duiumul când aflăm sub oblăduirea cui se desfășoară aceste seminarii. Pentru că ele sunt organizate în tandem cu – ați ghicit! – BNR.

Preambul: BNR a mai organizat astfel de seminarii, în momentele critice în care sistemul bancar, șarpele crescut la sân, a mai fost deranjat în instanțe. Nu se știe prea bine ce s-o fi întâmplat acolo, doar se bănuiește, întrucât s-au desfășurat cu ușile închise. Cert e că, dupa acele seminarii, anumite lucruri care funcționau normal în instanțe nu au mai funcționat. S-au luat decizii contrare, procesele colective au fost sparte în procese individuale, practica a devenit tot mai neunitară. Desigur, coincidență. Dovezi!, vor striga idolatrii (ne)plătiți ai marilor guru ai finanțelor, gata să îi apere până în pânzele albe. Și nu sunt deloc puțini acești ciraci. Sunt din gama celor care ar fi în stare să sară la bătaie dacă insiști să le dai peste cap sistemul de valori bătut în cuie. Pentru ei, zborul americanilor pe Lună este indubitabil, turnurile Gemene au fost dărâmate de Bin Laden, iar în România s-au făcut progrese uriașe anticorupție.

Dar nu despre respectivii e vorba. Cert este că BNR și-a mai pus în trecut amprenta asupra modului în care spețele dintre bănci și clienți sunt tratate de judecători. În ce direcție, este mai mult decât clar. Și este pe cale să o facă din nou.

5. Asociațiile de Protecție a Consumatorilor fac front comun și cer să le fie acceptat accesul la aceste seminarii, în numele transparenței. Debitorii sunt îngrijorați și scârbiți. Deja-vu.

6. În mod nesperat, INM permite prezența unor observatori din partea asociațiilor. Li se pune în vedere că nu vor avea drept să vorbescă.

Este ușor de intuit că INM a făcut acest lucru în disonanță cu vrerea BNR. Secretomania și lipsa de transparență pe linie beneristă, de la Manole în jos, frizează paranoia, frica de expunere în public a intențiilor respectivilor fiind mai accentuată ca frica ielelor de lumina dimineții. Cine știe modul de acțiune al acestor indivizi își dă seama ușor că nu au fost de acord cu prezența “dușmanului” la planșa de război. Nu de aia se organizau seminariile, ba din contră.

Cel mai probabil, INM a ținut la etichetă. Nu a putut sări peste niște reguli elementare de bun simț – dacă nu chiar de statut – și a fost nevoit să accepte cererea asociațiilor consumatorilor, cu atât mai mult cu cât exista o promisiune de la seminariile trecute, cu privire la transparență și prezentă, pe viitor.

Așa că BNR a înghițit gălușca.

7. Pe agendă tronează, la loc de cinste, ce subiect credeți? – IMPREVIZIUNEA. Neglijent ascuns între teme puerile, de clasa a IX-a Seral, precum “Ce sunt banii: cum sunt create și cum sunt distruși”, este subiectul pentru care au fost chemați, de fapt, judecătorii. Asta îi roade crunt pe beneriști și pe bancheri. Ușor-ușor, în instanțe, începe să se formeze practica. Încep să se echilibreze contracte, să se împartă povara creditelor, să se elimine comisioane abuzive. Să se șteargă datorii rămase dupa executarea silită. Judecătorii încep să înțeleagă ce s-a întâmplat, în realitate, cu aceste contracte otrăvite. Așa ceva este inacceptabil pentru camarila manolesciana. Stați așa, că vă zicem noi cum e cu impreviziunea!

8. În mod logic, formatorii sunt oameni de casă ai sistemului bancar, beneriști cu acte în regulă, dintre care unii foști funcționari tocmai în băncile vizate, parteneri în case de avocatură asociate cu băncile, Bogdan Stănescu (no comment).

9. Începe seminarul. Deși aparent jenați de prezența reprezentanților consumatorilor, “formatorii” se dezlănțuie. Fac tot posibilul să convingă audiența că debitorii sunt de vina pentru tot ce se întâmplă. Elitele (adică ei, desigur) nu pot fi trase la răspundere. Judecătorii sunt invitați, fără ocoliș, să treacă de partea “corectă” a baricadei. Iar care poate fi partea corectă, dacă nu cea a elitelor care duc mai departe, în cârcă, soarta și dezvoltarea tării, și nu cea a unor coate-goale, care au luat bani ca proștii că să cheltuie cu nemiluita, fără să aibă pic de educație financiară?

Atmosfera devine irespirabilă. Greața pluteste în aer. Observatorii nu mai tolerează, ripostează la toată această mascaradă insuportabilă, apoi pleacă, în semn de protest.

Imediat dupa plecarea acestora, elitele pun capăt regiei penibile și anunță terminarea “seminarului” cu câteva ore mai devreme față de agendă. Mergătorii pe sârmă, înghițitorii de flăcări și mazilitorii de debitori nu au apucat să mai presteze.

10. BNR anunță INM că renunță la celelalte seminarii, organizate la Sinaia. La hotelul BNR!

Short-long story, cam asta ar fi povestea circului făcut de cea mai prestigioasă instituție a tării, BNR. Nu vă obosiți să căutați amănunte în presă, nu veți găsi. Mașinăria de propagandă de tip pupincuristoid dezvoltată de întâiul meșter al tării a funcționat și de data aceasta: a tăcut. Informațiile de acest tip nu vor ajunge la publicul larg, oricum neinteresat de fața reală a lucrurilor. Manole va rămâne în continuare o lumina, un călăuzitor, un salvator pe perioade de criză și câte și mai câte. Nimic nou aici.

Nimic nou nici pentru debitori, asociații, avocați implicați în luptă această surdă, de-a șoarecele și pisica, dusă de ceva vreme între cele două tabere. Doar un episod intermediar, sfârșit, de data aceasta, prost pentru elite, care au clacat jalnic.

O victorie de etapă, totuși, mai mult decât binevenită, și surpriza furnizată de INM, prin acceptarea prezenței asociațiilor.

Nou ar trebui să fie, în schimb, pentru judecători.

Indivizii care au trântit șandramaua chiar sub ochii lor nu pot fi formatori. Nu pot trasa direcții, nu pot aduce informație, nu pot prezenta adevarul.

Nu pot face asta, pur și simplu.

Când doi ani de zile militezi înverșunat împotriva unor principii de drept, mestecând fără noimă ceea ce primești de la Manole, cu titlu de adevăr absolut, când te faci de răs prin televiziuni și articole, când te înregimentezi într-o armată de indivizi care s-au debarasat fără jenă de orice decență pentru a susține nici-ei-nu-știu-ce, nu poti fi formator. Culmea!, chiar pe subiectul pe care l-ai propovăduit în mod deșanțat, până la obsesie. Când deții mai multe funcții la stat ca numărul de la pantof, nedând semne de performanță în absolut niciuna, nu poți fi formator, doar pe considerentul că una din aceste funcții este la BNR (era aproape imposibil să nu “lucreze” și acolo, omul având, probabil, tot atâtea funcții câte instituții are statul român). Când nu mai prezinți încredere ca instituție, decât în ochii maselor ignorante, ratând an de an obiective importante, având în spate o istorie mai mult decât dubioasă, cu vreo douăzeci de bănci falimentate, când conducătorul este fost securist cu acte în regulă, nu poți furniza formatori. Nu ai de unde. Nu ai cum să faci asta.

Când vii în fața unor judecători, să îi înveți, te prezinți într-un fel anume sau nu te mai prezinți deloc. Asta trebuie înțeles în urma acestui circ. De sperat că judecătorii au înțeles exact ce s-a întâmplat acolo. Că au înțeles cine e și ce vrea exact acest Manole.

Sursa Publică în:

Soldații Furtunii

- De Ioan Robu - Apr 12, 20170