Ion Cristoiu: “50% dintre români
s-au prins c-au fost luaţi de proşti”.
Denunţarea psihozei coronavirus.
Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că denunţarea psihozei coronavirus de către
profesorul doctor Vasile Astărăstoae
este devastatoare.
Prezentăm integral textul preluat de pe cristoiublog.ro:
“Aşa cum am promis, publicăm în această ediţie partea a doua şi ultima a interviului pe care ni l-a dat pentru CristoiuTv, duminică, 24 mai 2020, prof. dr. Vasile Astărăstoae, specialistul român care chiar din debutul psihozei planetare stîrnite de Coronavirus a avut curajul să avertizeze că măsurile de restricţie, unice în istoria lumii de la ieşirea omului din caverne, sînt disproporţionate şi deci nejustificate prin raportare la pericolul real întruchipat de Pandemie.
Citind tot interviul pentru a-l publica în varianta scrisă, mi s-a confirmat un adevăr sesizat pe parcursul dialogului în direct:
Citind tot interviul pentru a-l publica în varianta scrisă, mi s-a confirmat un adevăr sesizat pe parcursul dialogului în direct:
Denunţarea Psihozei Coronavirus de către Vasile Astărăstoae aparţine unui intelectual de excepţie. În nici o clipă interlocutorul nu se abate de la poziţia raţională, lucidă, nu se rătăceşte prin jungla teoriilor conspiraţioniste, nu falsifică şi nici nu exagerează. Toate aserţiunile lui Vasile Astărăstoae trec cu brio examenul verificării critice. Asta explică de ce poziţia sa faţă de Psihoză e devastatoare pentru cei care ne-au luat drept proşti şi prin urmare ne-au ţinut arestaţi la domiciliu timp de două luni astfel încît noi să nu vedem că în tot acest timp ei au furat pe rupte, s-au dedulcit la dictatură, şi au cumpărat presa cu deontologie cu tot.
Termoscanarea e o prostie
Ion Cristoiu: Domnule profesor, să revenim la ceea ce s-a întîmplat cu omenirea două luni şi ceva, dacă nu chiar patru. Aceste măsuri, pe care le-am analizat- termoscanare, mască- şi alte măsuri în legătură cu înmormîntările, cu slujbele religioase, luate la noi după 15 mai, sînt prea puţine în raport cu cele din Occident sau prea multe în raport cu pericolul?
Vasile Astărăstoae: Prea multe în raport cu pericolul. Singura măsură care trebuia luată era să se recomande distanţarea fizică, să se recomande locurile în care trebuie să porţi mască, pentru că sînt locuri, nu opt ore la serviciu. Aş vrea să-l văd pe domnul Vela că stă opt ore în Ministerul de Interne cu mască. Vă garantez că a doua zi anulează ordinul. Şi domnul Tătaru. Domnul Tătaru e medic, nu înţeleg cum. Ce ruşine! A făcut la noi la Universitate, ne facem autocritica, dar totuşi cum să spună opt ore?
Deci, ar trebui distanţarea fizică, spălarea pe mîini, anchetele epidemiologice acolo unde apare un caz. Asimptomaticii în nici un caz în spital, asimptomaticii trebuie să fie izolaţi fie în alte locuri, nu în spital, fie la domiciliu dacă pot să fie izolaţi, sau dacă locuiesc cu familia, să nu vină altă persoane. Pentru că dacă ai stat atîta timp în familie este foarte clar că virusul nu a ţinut cont şi a spus îl iau numai pe soţ şi pe soţie nu. Şi atenţie, toată lumea spune testările cu PCR. Testările cu PCR au o marjă de eroare de 20-30%.
Adică, în 20 din 100 de cazuri testul este pozitiv şi în realitate este negativ. Şi la fel testul este negativ şi în realitate ai virusul şi-l porţi. 20-30% este o marjă foarte mare şi atunci testul PCR poate să fie folosit doar pentru triajul epidemiologic. Pentru că nu este de acurateţe, este pentru triaj, şi mai departe urmărirea clinică şi urmărit ce se întîmplă. Aţi văzut oameni care au fost internaţi în spital asimptomatici la care astăzi le-a ieşit pozitiv şi mîine i-a ieşit două teste negative.
Întrebarea este de ce l-ai dus în spital? Dacă el avea unde să se izoleze, îi faci aceste testări 3-4-5 zile la rînd şi vezi, în funcţie de aceste testări, dacă poţi să-i vezi şi anticorpii, dacă-ţi permiţi pentru că este mult mai costisitoare metoda Elaisa. Şi atunci e bine să nu aglomerezi spitalul să dai drumul la spital.
Eu n-am înţeles de ce nu s-a dat drumul teraselor?
Deci, ar trebui distanţarea fizică, spălarea pe mîini, anchetele epidemiologice acolo unde apare un caz. Asimptomaticii în nici un caz în spital, asimptomaticii trebuie să fie izolaţi fie în alte locuri, nu în spital, fie la domiciliu dacă pot să fie izolaţi, sau dacă locuiesc cu familia, să nu vină altă persoane. Pentru că dacă ai stat atîta timp în familie este foarte clar că virusul nu a ţinut cont şi a spus îl iau numai pe soţ şi pe soţie nu. Şi atenţie, toată lumea spune testările cu PCR. Testările cu PCR au o marjă de eroare de 20-30%.
Adică, în 20 din 100 de cazuri testul este pozitiv şi în realitate este negativ. Şi la fel testul este negativ şi în realitate ai virusul şi-l porţi. 20-30% este o marjă foarte mare şi atunci testul PCR poate să fie folosit doar pentru triajul epidemiologic. Pentru că nu este de acurateţe, este pentru triaj, şi mai departe urmărirea clinică şi urmărit ce se întîmplă. Aţi văzut oameni care au fost internaţi în spital asimptomatici la care astăzi le-a ieşit pozitiv şi mîine i-a ieşit două teste negative.
Întrebarea este de ce l-ai dus în spital? Dacă el avea unde să se izoleze, îi faci aceste testări 3-4-5 zile la rînd şi vezi, în funcţie de aceste testări, dacă poţi să-i vezi şi anticorpii, dacă-ţi permiţi pentru că este mult mai costisitoare metoda Elaisa. Şi atunci e bine să nu aglomerezi spitalul să dai drumul la spital.
Eu n-am înţeles de ce nu s-a dat drumul teraselor?
Ion Cristoiu: Dumneavoastră aţi pus la îndoială măsurile cu masca şi cu termoscanarea.
Vasile Astărăstoae: Cu masca relativ, dar termoscanarea e o prostie.
N-am înţeles de ce, după 15 aprilie, s-a prelungit starea de urgenţă
Ion Cristoiu: Bun. Dar în acelaşi timp există şi-o prudenţă la noi în ţară faţă de alte ţări în legătură cu deschiderea teraselor, a plajelor, cu reluarea vieţii normale, eu nu sînt de acord cu termenul relaxare. Că presupune aşa că vrem să ne distrăm, de fapt e vorba de reluarea vieţii normale.
Vasile Astărăstoae: Da, sînt perfect de acord. Nu văd care este raţiunea.
Decît frica acelor care dirijează să nu fie acuzaţi că n-au luat toate măsurile. Şi mai departe, teama ca nu cumva cineva să-i întrebe de ce au luat aceste măsuri, pentru că totuşi sînt nişte întrebări. Eu am înţeles la început, nu se ştia şi au luat toate măsurile pentru că a fost frica.
Dar eu n-am înţeles de ce, după 15 aprilie, s-a prelungit starea de urgenţă, cînd lucrurile erau deja foarte clare şi de ce acum sîntem în stare de alertă maximă, minimă, că fiecare spune altfel, cînd, iarăşi, trebuie nişte de redeschidere treptată, dar într-un ritm foarte alert al tuturor activităţilor pentru a ajunge la normalitate.
Şi n-am înţeles de ce nu pot fi activităţi culturale, de ce nu pot să te duci la o librărie. Activităţi culturale să se facă în aer liber, de ce să nu le faci?
De ce eu, care sînt credincios, ăsta e dreptul meu, de ce eu nu pot să intru într-o biserică şi trebuie să stau în curtea bisericii şi, atenţie, în aer liber trebuie să am masca pe figură, ca să nu realizez o comuniune cu ceilalţi?
De ce am fost oprit?
De ce s-au închis cimitirele? Ies morţii de acolo, strigoii şi transmit mai departe virusul?
De ce nu sînt lăsat în afara localităţii fără acea declaraţie, acea jalbă? Ce se întîmplă, în afara localităţii stau viruşii şi se reped în maşină?
De ce trei persoane în maşină şi nu cinci? O familie de cinci persoane ce face, lasă doi acasă, face mai multe drumuri?
Sînt nişte chestiuni iraţionale şi care sînt luate dintr-o panică şi dintr-o obsesie şi din dorinţa asta de ordine desăvîrşită. Să apară în prag de seară la televizor cu haină de piele, cum erau comisarii sovietici sau de la securitate, să dea aceste anunţuri.
Mulţi au făcut nevroză şi în plus există adepţii apocalipsei covid, care spun că se întîmplă ceva, dar ei nu fac cu răutate, ei au fost zi de zi bombardaţi cu magia numerelor. Cînd spui alarmist: avem 1.000 de morţi, care înseamnă cîţi au murit anul trecut într-o zi şi jumătate, creezi panică. O mie de morţi în 90 de zile, dacă spui cîţi au fost în fiecare zi, vezi că este nesemnificativ. Şi atunci omul se mai linişteşte. Nu înseamnă, încă o dată, să bagatelizăm dar nici Apocalipsa nu este. Pentru că omul trebuie să se comporte normal.
Dacă nu va fi acest coronavirus va mai apare un virus, aduceţi-vă aminte că în acest secol au apărut cel puţin 30 de boli noi infecţioase.
Decît frica acelor care dirijează să nu fie acuzaţi că n-au luat toate măsurile. Şi mai departe, teama ca nu cumva cineva să-i întrebe de ce au luat aceste măsuri, pentru că totuşi sînt nişte întrebări. Eu am înţeles la început, nu se ştia şi au luat toate măsurile pentru că a fost frica.
Dar eu n-am înţeles de ce, după 15 aprilie, s-a prelungit starea de urgenţă, cînd lucrurile erau deja foarte clare şi de ce acum sîntem în stare de alertă maximă, minimă, că fiecare spune altfel, cînd, iarăşi, trebuie nişte de redeschidere treptată, dar într-un ritm foarte alert al tuturor activităţilor pentru a ajunge la normalitate.
Şi n-am înţeles de ce nu pot fi activităţi culturale, de ce nu pot să te duci la o librărie. Activităţi culturale să se facă în aer liber, de ce să nu le faci?
De ce eu, care sînt credincios, ăsta e dreptul meu, de ce eu nu pot să intru într-o biserică şi trebuie să stau în curtea bisericii şi, atenţie, în aer liber trebuie să am masca pe figură, ca să nu realizez o comuniune cu ceilalţi?
De ce am fost oprit?
De ce s-au închis cimitirele? Ies morţii de acolo, strigoii şi transmit mai departe virusul?
De ce nu sînt lăsat în afara localităţii fără acea declaraţie, acea jalbă? Ce se întîmplă, în afara localităţii stau viruşii şi se reped în maşină?
De ce trei persoane în maşină şi nu cinci? O familie de cinci persoane ce face, lasă doi acasă, face mai multe drumuri?
Sînt nişte chestiuni iraţionale şi care sînt luate dintr-o panică şi dintr-o obsesie şi din dorinţa asta de ordine desăvîrşită. Să apară în prag de seară la televizor cu haină de piele, cum erau comisarii sovietici sau de la securitate, să dea aceste anunţuri.
Mulţi au făcut nevroză şi în plus există adepţii apocalipsei covid, care spun că se întîmplă ceva, dar ei nu fac cu răutate, ei au fost zi de zi bombardaţi cu magia numerelor. Cînd spui alarmist: avem 1.000 de morţi, care înseamnă cîţi au murit anul trecut într-o zi şi jumătate, creezi panică. O mie de morţi în 90 de zile, dacă spui cîţi au fost în fiecare zi, vezi că este nesemnificativ. Şi atunci omul se mai linişteşte. Nu înseamnă, încă o dată, să bagatelizăm dar nici Apocalipsa nu este. Pentru că omul trebuie să se comporte normal.
Dacă nu va fi acest coronavirus va mai apare un virus, aduceţi-vă aminte că în acest secol au apărut cel puţin 30 de boli noi infecţioase.
Ion Cristoiu: Spuneţi-mi, există posibilitatea la nivelul Europei, sau poate şi la noi, ca la un moment dat, peste o săptămînă, două, să înceapă o nouă campanie: a crescut numărul de infectări, a crescut numărul de morţi, hai să revenim la starea de urgenţă. Există posibilitatea psihologică?
Vasile Astărăstoae: La noi.
Ion Cristoiu: De ce?
Vasile Astărăstoae: Pentru că lumea a fost atîta timp bombardată numai cu ştirile acestea şi frica deja a pătruns în om, nu a trecut. Că doar nu sîntem bolnavi psihici. Şi de o boală ne este frică, dar deja a devenit patologică. Şi eu cred, asta e părerea mea, dar am impresia că şi cei care gestionează această criză medicală, politică, economică ş.a.m.d. chiar se roagă să mai vină un val.
Pentru că nu înţeleg.
Au făcut foarte mult tam-tam că s-au dus nişte oameni să-şi apere drepturile în Piaţa Victoriei, că s-au dus nişte oameni în Herestrău şi acolo s-au distrat. Deci, neînţelegînd psihologia umană. Că un tînăr care stă două luni de zile închis şi nu se întîlneşte cu nimeni, se duce. În schimb, văd că la vămi este o aglomeraţie insuportabilă. Ce distanţă socială!
Am văzut că la înmormîntarea Înalt Prea Sfîntului Pimen erau oameni fără mască, dar păstrau distanţa socială, dar nimeni nu spune ce se întîmplă în aceste vămi, unde 7-8 ore stai pe loc, oamenii care vin din zone care încă sînt cu potenţial epidemiologic stau acolo înghesuiţi. Păi, nu trebuia să te gîndeşti că o să vină, că era şi normal să vină dacă se deschid graniţele? Să faci în aşa fel încît să păstreze distanţa socială, să circule, traficul să fie cît mai rapid în vamă, după care îi urmăreşti în zonele în care se duc. De ce trebuie să stea 7 ore, 9 ore? Şi s-ar putea să avem un pic, dar nu din cauza celor care au fost în piaţa Victoriei, sau celor care se duc la terasă, sau celor care merg în parc, din cauza celor care au venit.
Dar oricum, chiar dacă s-ar întîmpla este un pic care imediat va descreşte. Vom vedea în continuare ce se întîmplă. Aş spune să nu rişte să introducă starea de urgenţă din nou pentru că s-ar putea ca populaţia să nu mai suporte. Pentru că, dacă la început, eu spun pe propria-mi piele, cînd spuneam un lucru raţional eram făcut harcea-parcea. Dacă vă uitaţi ce comentarii erau, realizaţi. Acum nu mai am nici unul, spun lucruri raţionale şi oamenii au început să gîndească şi să vadă.
În plus, ceea ce pe mine mă dezgustă, observ în Parlament oameni care acolo votează aceste măsuri, votează, după care ies afară şi le critică. Domne, dacă ai votat, pune capul jos, nu veni, ca domnul Ciolacu, să-mi spui ce rău este, după ce-ai votat. Cei care au votat împotrivă au tot dreptul şi au spus ce cred în continuare, şi-au spus punctul de vedere. Dar tu, pe de-o parte votezi şi pe altă parte ieşi şi te plîngi.
Pentru că nu înţeleg.
Au făcut foarte mult tam-tam că s-au dus nişte oameni să-şi apere drepturile în Piaţa Victoriei, că s-au dus nişte oameni în Herestrău şi acolo s-au distrat. Deci, neînţelegînd psihologia umană. Că un tînăr care stă două luni de zile închis şi nu se întîlneşte cu nimeni, se duce. În schimb, văd că la vămi este o aglomeraţie insuportabilă. Ce distanţă socială!
Am văzut că la înmormîntarea Înalt Prea Sfîntului Pimen erau oameni fără mască, dar păstrau distanţa socială, dar nimeni nu spune ce se întîmplă în aceste vămi, unde 7-8 ore stai pe loc, oamenii care vin din zone care încă sînt cu potenţial epidemiologic stau acolo înghesuiţi. Păi, nu trebuia să te gîndeşti că o să vină, că era şi normal să vină dacă se deschid graniţele? Să faci în aşa fel încît să păstreze distanţa socială, să circule, traficul să fie cît mai rapid în vamă, după care îi urmăreşti în zonele în care se duc. De ce trebuie să stea 7 ore, 9 ore? Şi s-ar putea să avem un pic, dar nu din cauza celor care au fost în piaţa Victoriei, sau celor care se duc la terasă, sau celor care merg în parc, din cauza celor care au venit.
Dar oricum, chiar dacă s-ar întîmpla este un pic care imediat va descreşte. Vom vedea în continuare ce se întîmplă. Aş spune să nu rişte să introducă starea de urgenţă din nou pentru că s-ar putea ca populaţia să nu mai suporte. Pentru că, dacă la început, eu spun pe propria-mi piele, cînd spuneam un lucru raţional eram făcut harcea-parcea. Dacă vă uitaţi ce comentarii erau, realizaţi. Acum nu mai am nici unul, spun lucruri raţionale şi oamenii au început să gîndească şi să vadă.
În plus, ceea ce pe mine mă dezgustă, observ în Parlament oameni care acolo votează aceste măsuri, votează, după care ies afară şi le critică. Domne, dacă ai votat, pune capul jos, nu veni, ca domnul Ciolacu, să-mi spui ce rău este, după ce-ai votat. Cei care au votat împotrivă au tot dreptul şi au spus ce cred în continuare, şi-au spus punctul de vedere. Dar tu, pe de-o parte votezi şi pe altă parte ieşi şi te plîngi.
Ion Cristoiu: Domnule profesor, haideţi să ne întoarcem la un moment pe care eu l-am tot invocat. Pentru prima dată de la edictul lui Constantin cel Mare nu s-a putut ţine Paştele. Haide să vedem şi în plan general. Pentru prima dată din Comuna Primitivă, nu-i aşa, omul normal a fost închis, două luni şi ceva în case. Spuneţi-mi cum a fost posibil?
Haideţi să analizăm, să ne uităm în spate şi să vedem ce dracu s-a întîmplat cu oamenii ăştia, sînt altfel de oameni decît acum douăzeci de ani? Cum de-au acceptat oamenii, domnule profesor?
Haideţi să analizăm, să ne uităm în spate şi să vedem ce dracu s-a întîmplat cu oamenii ăştia, sînt altfel de oameni decît acum douăzeci de ani? Cum de-au acceptat oamenii, domnule profesor?
Vasile Astărăstoae: Păi, pe de-o parte să luăm experţi şi specialiştii care au venit cu aceste propuneri, încet, încet, în medicină a intrat ultraspecializarea. Fiecare a învăţat tot mai multe despre tot mai puţine.
În această ultraspecializare, care este periculoasă, nu mai au o viziune de ansamblu. Cum se spune nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Fiecare ştie. Virusologul ştie că are acest germen, că are această structură, ştie toate fazele nucleare, le învîrte pe o parte şi pe alta, dar nu mai ştie ce înseamnă viaţa reală.
Pe de altă parte, toată lumea s-a obişnuit cu tehnica şi spune „tehnica, produsul ştiinţific or tehnic rezolvă tot”. Nu rezolvă tot. Pentru că actul medical nu are numai încărcătura tehnico-ştiinţifică, actul medical are pe deasupra şi încărcătură etico-psihologică, deci trebuie să te raportezi la om ca entitate, nu ca obiect.
De ce este efectul Placebo? Îi dai apă, dar îi spui că este altceva şi se vindecă boli care în mod normal n-au nici o legătură. Pentru că, acest efect Placebo pe ce se bazează? Pe încredere. Nimeni nu ştie mecanismele. Încredere, credinţă?
Trebuie să te raportezi şi la aceşti oameni nu totul este otova. „Patul lui Procust” şi mai ales evoluţia aceasta pe protocoale.
Noi avem ghiduri şi protocoale. Şi ghidul este foarte bun, dar se cheamă ghid. Nu se cheamă lege, nu e normă, se cheamă ghid, te orientează aşa cum în pădure te mişti şi vezi pe copaci semnele ca să mergi pe un anumit traseu şi ghidul ăsta.
Toată lumea merge pe ghiduri, pe protocoale care sînt, într-adevăr, 90% valabile.
În această ultraspecializare, care este periculoasă, nu mai au o viziune de ansamblu. Cum se spune nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Fiecare ştie. Virusologul ştie că are acest germen, că are această structură, ştie toate fazele nucleare, le învîrte pe o parte şi pe alta, dar nu mai ştie ce înseamnă viaţa reală.
Pe de altă parte, toată lumea s-a obişnuit cu tehnica şi spune „tehnica, produsul ştiinţific or tehnic rezolvă tot”. Nu rezolvă tot. Pentru că actul medical nu are numai încărcătura tehnico-ştiinţifică, actul medical are pe deasupra şi încărcătură etico-psihologică, deci trebuie să te raportezi la om ca entitate, nu ca obiect.
De ce este efectul Placebo? Îi dai apă, dar îi spui că este altceva şi se vindecă boli care în mod normal n-au nici o legătură. Pentru că, acest efect Placebo pe ce se bazează? Pe încredere. Nimeni nu ştie mecanismele. Încredere, credinţă?
Trebuie să te raportezi şi la aceşti oameni nu totul este otova. „Patul lui Procust” şi mai ales evoluţia aceasta pe protocoale.
Noi avem ghiduri şi protocoale. Şi ghidul este foarte bun, dar se cheamă ghid. Nu se cheamă lege, nu e normă, se cheamă ghid, te orientează aşa cum în pădure te mişti şi vezi pe copaci semnele ca să mergi pe un anumit traseu şi ghidul ăsta.
Toată lumea merge pe ghiduri, pe protocoale care sînt, într-adevăr, 90% valabile.
Ion Cristoiu: Încă o dată vă întreb, încercaţi să fiţi şi filosof, întreb aşa ca oamenii, în 2020, nu în Evul Mediu, o parte a omenirii, francezi, englezi, să fie de acord să fie arestaţi la domiciliu fără să bombăne. Spuneţi-mi ce s-a întîmplat cu omul?
Vasile Astărăstoae: Nu, a bombănit.
Ion Cristoiu: A bombănit, dar n-a ieşit în stradă.
Vasile Astărăstoae: N-au ieşit în stradă pentru că, vă daţi seama lipsa de informaţii şi bombardaţi numai cu acele informaţii, oamenii au avut această reţinere. Pe de o parte aveau dorinţa de libertate şi de autonomie, pe de altă parte au gândit: dar dacă este adevărat ce se spune? Vedeţi, acuma ies în stradă.
Ion Cristoiu: Acum ne dăm seama, am înţeles.
Vasile Astărăstoae: Dacă de la început ar fi fost o dezbatere obiectivă în care şi o parte şi cealaltă să-şi spună părerea, atunci lucrurile nu ar fi evoluat aşa. Dar aţi văzut că vocile care au fost împotriva curentului n-au putut să pătrundă. Ba eu încă mă mir că Ministerul Adevărului nu a intervenit. Nu a intervenit pentru că niciodată nu am fost extremist, am fost pe linia de mijloc şi am venit cu argumente. Dar unele site-uri care m-au preluat au fost închise tocmai pentru că au preluat material de la mine.
Este o parte a presei care a colaborat tot timpul cu OMS-ul şi cu autorităţile
Ion Cristoiu: Domnule profesor, invit şi telespectatorii să spună, trebuie neapărat să dezbatem această perioadă. Nu se poate, noi oamenii, aşa ceva e unic, să stăm închişi în case! Francezii, care aţi văzut ieşeau pentru orice, acum au stat în casă. Întrebarea este în felul următor: Spuneţi-mi, ca mecanism, cum se crează această panică, ce rol are presa? Adică s-ar fi putut crea această panică în 1930?
Vasile Astărăstoae: Nu. În 1930 nu, pentru că nu existau atîtea mijloace de informare care să fie numai de o singură parte.
Ion Cristoiu: Şi de ce domnule profesor? Iertaţi-mă, ştim că este manipulare, am studiat manipularea în decembrie 1989, mai ţineţi minte, prin presa occidentală. Toată lumea este de acord că a fost o manipulare cumplită. Nici acum nu mi-am răspuns şi dumneavoastră trebuie să vă răspundeţi acuma în legătură cu virusul. Cei din presă erau conştienţi că falsifică realitatea din România sau erau la rîndul lor manipulaţi? În cazul de faţă, panica şi coşciugele din Italia erau create de presă dinadins sau la rîndul lor erau manipulaţi cei din presă?
Vasile Astărăstoae: Există o diferenţiere. Este o parte a presei care a colaborat tot timpul cu OMS-ul şi cu autorităţile. Ei au făcut-o conştient. Ceilalţi au preluat pentru că se urmăreşte senzaţionalul. Dacă spui că nu este aşa de grav, nu se mai uită nimeni la tine. De aceea am spus că dezbaterea trebuia să fie organizată de cei care gestionau criza şi nu de diferite persoane, şi totdeauna trebuie să ţii, într-un comitet care gestionează o astfel de criză, şi unul-doi, trei care să fie, să spunem aşa colocvial, Gică contra.
Pentru că te trag de mînecă. Dacă toată lumea spune la fel, paranoia este colectivă, dacă mai ai şi nişte voci critice, care să te tragă de mînecă şi să-ţi spună „Stai aici, nu este bine aşa, hai să ne mai gîndim, nu ne repezim”, dintr-o dată altfel se gestionează. Lucrurile, însă, de exemplu în Franţa, n-au fost numai din cauza panicii.
În Franţa, ştiu, am foarte mulţi foşti studenţi, colegi, am şi fini în Franţa, doctori, la început a fost, să spunem, o represiune foarte dură. Deci, numai noi şi Franţa am avut aceste declaraţii şi represiune dură şi cu atît mai mult o parte din populaţie, de frică, era de acord şi spunea „Ce inconştienţi ăia, vor să ne omoare”.
A fost o abandonare, în medicină, a eticii Hipocratice care spune că pacientul este deasupra oricăror interese, inclusiv intereselor statului, şi că relaţia este între tine şi pacient şi tu eşti dator pacientului. S-a trecut la o etică colectivist-unitaristă care spune că statul este deasupra cetăţeanului, statul este deasupra pacientului.
Tu, ca medic, trebuie întîi să rezolvi interesele statului şi nu ale pacientului. Această etică colectivistă a fost introdusă în secolul XX, cînd regimurile dictatoriale s-au instalat. În 1930, a fost prima lucrare privind etica colectivistă. Şi de aceea n-a fost reacţie din partea corpului medical. Eu vreau să vă spun că nu ştiu cîte reacţii am avut, acum s-au liniştit, din partea unor medici care spuneau „Domnule profesor, nu mă aşteptam de la dumneavoastră, noi sîntem în prima linie şi dumneavoastră, defetistul”. Eram duşmanul poporului. S-au liniştit. Totuşi, acest lucru a fost indus.
Există şi teorii conspiraţioniste, într-adevăr. E o stranie coincidenţă care trebuie totuşi elucidată. În 2019, în noiembrie, la Univerisitatea John Hopkins s-a organizat un mare simpozion la care au participat John Hopkins, Fundaţia Gates şi cei de la Dacos, în care s-a discutat un scenariu. O pandemie cu un coronavirus şi ce măsuri trebuiesc luate.
Şi cîteva măsuri s-au aplicat acum ceea ce este, să spunem, coincidenţă cam mare.
De exemplu, acolo se spune că presa trebuie să fie cenzurată, trebuie să fie cumpărată, chiar aşa este termenul, trebuie să fie cumpărată ca să transmită numai informaţii care vin de la cei care gestionează. Iar vocile dizidente trebuie să fie cenzurate şi elimiate. A mai apărut o carte a unei germane, profesoară la Dresda, „Puterea corporaţiilor”, în care se vorbeşte despre această, să spunem, pînză de păianjen dintre marile corporaţii pharma, dintre oameni politici şi ONG-uri finanţate de către cele două, care încearcă, nu pe căi democratice, ci să-şi facă o politică, uneori chiar bună, dar nu pe căi democratice, prin astfel de măsuri care să inducă în populaţie un sentiment de aşteptare.
Acum se aşteaptă vaccinul, acum se aşteaptă medicamentul. Care 99% nu va apărea, nici medicamentul, nici vaccinul. Pentru că nu există, pînă în prezent, un medicament antiviral care să aibă o eficienţă mai mare de 20%.
Pînă şi celebrul interferon tot 20-23%. Vaccinul nu va apărea, că am văzut că scrie presa că nu ştiu care firmă are rezultate excepţionale. Nu apare, cum n-a apărut la SARS 1, cum n-a apărut la HIV/SIDA. De regulă, aceşti viruşi ARN sînt foarte versatili şi îşi schimbă tot timpul structura şi nu poţi să creezi anticorpi pe baza unui vaccin.
Pentru că te trag de mînecă. Dacă toată lumea spune la fel, paranoia este colectivă, dacă mai ai şi nişte voci critice, care să te tragă de mînecă şi să-ţi spună „Stai aici, nu este bine aşa, hai să ne mai gîndim, nu ne repezim”, dintr-o dată altfel se gestionează. Lucrurile, însă, de exemplu în Franţa, n-au fost numai din cauza panicii.
În Franţa, ştiu, am foarte mulţi foşti studenţi, colegi, am şi fini în Franţa, doctori, la început a fost, să spunem, o represiune foarte dură. Deci, numai noi şi Franţa am avut aceste declaraţii şi represiune dură şi cu atît mai mult o parte din populaţie, de frică, era de acord şi spunea „Ce inconştienţi ăia, vor să ne omoare”.
A fost o abandonare, în medicină, a eticii Hipocratice care spune că pacientul este deasupra oricăror interese, inclusiv intereselor statului, şi că relaţia este între tine şi pacient şi tu eşti dator pacientului. S-a trecut la o etică colectivist-unitaristă care spune că statul este deasupra cetăţeanului, statul este deasupra pacientului.
Tu, ca medic, trebuie întîi să rezolvi interesele statului şi nu ale pacientului. Această etică colectivistă a fost introdusă în secolul XX, cînd regimurile dictatoriale s-au instalat. În 1930, a fost prima lucrare privind etica colectivistă. Şi de aceea n-a fost reacţie din partea corpului medical. Eu vreau să vă spun că nu ştiu cîte reacţii am avut, acum s-au liniştit, din partea unor medici care spuneau „Domnule profesor, nu mă aşteptam de la dumneavoastră, noi sîntem în prima linie şi dumneavoastră, defetistul”. Eram duşmanul poporului. S-au liniştit. Totuşi, acest lucru a fost indus.
Există şi teorii conspiraţioniste, într-adevăr. E o stranie coincidenţă care trebuie totuşi elucidată. În 2019, în noiembrie, la Univerisitatea John Hopkins s-a organizat un mare simpozion la care au participat John Hopkins, Fundaţia Gates şi cei de la Dacos, în care s-a discutat un scenariu. O pandemie cu un coronavirus şi ce măsuri trebuiesc luate.
Şi cîteva măsuri s-au aplicat acum ceea ce este, să spunem, coincidenţă cam mare.
De exemplu, acolo se spune că presa trebuie să fie cenzurată, trebuie să fie cumpărată, chiar aşa este termenul, trebuie să fie cumpărată ca să transmită numai informaţii care vin de la cei care gestionează. Iar vocile dizidente trebuie să fie cenzurate şi elimiate. A mai apărut o carte a unei germane, profesoară la Dresda, „Puterea corporaţiilor”, în care se vorbeşte despre această, să spunem, pînză de păianjen dintre marile corporaţii pharma, dintre oameni politici şi ONG-uri finanţate de către cele două, care încearcă, nu pe căi democratice, ci să-şi facă o politică, uneori chiar bună, dar nu pe căi democratice, prin astfel de măsuri care să inducă în populaţie un sentiment de aşteptare.
Acum se aşteaptă vaccinul, acum se aşteaptă medicamentul. Care 99% nu va apărea, nici medicamentul, nici vaccinul. Pentru că nu există, pînă în prezent, un medicament antiviral care să aibă o eficienţă mai mare de 20%.
Pînă şi celebrul interferon tot 20-23%. Vaccinul nu va apărea, că am văzut că scrie presa că nu ştiu care firmă are rezultate excepţionale. Nu apare, cum n-a apărut la SARS 1, cum n-a apărut la HIV/SIDA. De regulă, aceşti viruşi ARN sînt foarte versatili şi îşi schimbă tot timpul structura şi nu poţi să creezi anticorpi pe baza unui vaccin.
Eu cred că într-un an de zile, un an şi jumătate ne vom obişnui cu acest nou membru al biotopului nostru, cum ne-am obişnuit cu gripa
Ion Cristoiu: Singura întrebare este, domnule profesor, dumneavoastră spuneţi că trebuie să convieţuim cu acest virus. Cînd vor putea oamenii, în Occident şi la noi, să nu mai poarte nici mască, nimic, nimic, mă rog doar să se spele pe mîini? Cînd vom uita noi că a fost acest virus?
Vasile Astărăstoae: Eu cred că într-un an de zile, un an şi jumătate ne vom obişnui cu acest nou membru al biotopului nostru, cum ne-am obişnuit cu gripa. Vedeţi, gripa vine. Nimeni nu se sperie de gripă. Deşi gripa are o mortalitate aproape echivalentă cu Covid-19, dar ne-am obişnuit cu gripa. Că facem vaccin, nici ăla nu ne protejează, pentru că vaccinul gripal acoperă iarăşi o marjă de 30-40% din populaţie.
Restul, dacă se vaccinează degeaba se vaccinează. Şi totuşi ne-am obişnuit. Ştim că există, vine, că ar fi trebuit ca în memoria noastră gripa spaniolă, numită impropiu gripa spaniolă, cînd auzim de gripă, toată lumea să fugă să se închidă în casă. Auzim de gripă. Şi a mai fost în 1968 o pandemie de gripă cu mortalitate foarte mare, nu mare.
Vedeţi, lumea nu a reţinut-o, memoria colectivă nu a reţinut-o, pentru că am acceptat că există şi acest virus care ne dă gripa. Aşa trebuie să acceptăm acest virus care o să ne dea Covid-19.
Restul, dacă se vaccinează degeaba se vaccinează. Şi totuşi ne-am obişnuit. Ştim că există, vine, că ar fi trebuit ca în memoria noastră gripa spaniolă, numită impropiu gripa spaniolă, cînd auzim de gripă, toată lumea să fugă să se închidă în casă. Auzim de gripă. Şi a mai fost în 1968 o pandemie de gripă cu mortalitate foarte mare, nu mare.
Vedeţi, lumea nu a reţinut-o, memoria colectivă nu a reţinut-o, pentru că am acceptat că există şi acest virus care ne dă gripa. Aşa trebuie să acceptăm acest virus care o să ne dea Covid-19.
Ion Cristoiu: Domnule profesor vorbiţi de dictatura medicală a unor specialişti?
Vasile Astărăstoae: Politico-medicală.
Ion Cristoiu: De ce Raed Arafat a avut influenţă, şi nu dumneavoastră, asupra decidenţilor politici? Uite întrebare. Adică în sensul în care dumneavoastră eraţi pentru măsuri mai calme şi el este pentru măsuri din astea, mai avem un pic şi stăm în case pînă la sfîrşitul lumii.
Apropo, v-a sunat vreodată cineva de la ministerul Sănătăţii, de la Preşedinţie să vă spună: „Domnul doctor aveţi acolo o teorie ia spuneţi-mi-o şi mie”?
Apropo, v-a sunat vreodată cineva de la ministerul Sănătăţii, de la Preşedinţie să vă spună: „Domnul doctor aveţi acolo o teorie ia spuneţi-mi-o şi mie”?
Vasile Astărăstoae: Nu m-au sunat de la preşedinţie, nici de la guvern, am avut nişte întîlniri pe zoom, să spunem informale, cu persoane care gestionează criza şi persoane care sînt profesionişti. Nu spun că sînt amatori.
Dar eu m-am retras din viaţa publică şi n-am intrat acum decît forţat şi după ce trece toată această nebunie, mă retrag iarăşi. Ca şi dumneavoastră, am de scris cărţi.
M-am întrerupt din scris cărţi, am de făcut foarte multe. Să termin şi cu doctoranzii, ca după aia să nu mai am nici o grijă. E normal că se apelează la cei care sînt în activitate.
Dar eu m-am retras din viaţa publică şi n-am intrat acum decît forţat şi după ce trece toată această nebunie, mă retrag iarăşi. Ca şi dumneavoastră, am de scris cărţi.
M-am întrerupt din scris cărţi, am de făcut foarte multe. Să termin şi cu doctoranzii, ca după aia să nu mai am nici o grijă. E normal că se apelează la cei care sînt în activitate.
Ion Cristoiu: Dar ei de ce sînt aşa apocaliptici? De ce Raed Arafat, Rafila, Cercel au fost apocaliptici şi dumneavoastră nu aţi fost? Aşa sînt ei?
Vasile Astărăstoae: Da. Răspunsul este foarte simplu: aşa au fost dintotdeauna. Deşi am o relaţie foarte bună cu toţi trei, dar am avut confruntări şi la gripa aviară, dacă vă aduceţi aminte, se vorbea de două milioane de morţi, şi la gripa porcină, pe timpul A1H1, la SARS 1, iarăşi am avut. Atunci aveam o funcţie şi aveam datoria să mă opun şi pînă la urmă punctul meu de vedere a avut succes. Aţi văzut, aceleaşi măsuri care se aplică acum au fost propuse de aceiaşi oameni şi atunci.
Nu vreau să vă spun că nu sînt oameni care nu sînt atenţi la un argument ştiinţific pe care îl dai. Nu sînt absurzi. Aceasta e construcţia lor pe specialitatea respectivă şi atunci trebuie să vină cineva, care să aibă autoritate, să vină şi să spună nu este bine aşa, chiar cu riscul de a se supăra ei pe moment, pentru că noi am rămas în continuare buni prieteni deşi au fost foarte supăraţi în acele momente, cum şi acum mai sînt oleacă supăraţi, dar o să le treacă. N-au avut nici un obstacol.
Toată lumea a spus că dacă a venit şi a spus guru, toată lumea a mers, otova, după. Eu mă uit cum epimediologi care m-au sunat, care nu ştiau ce să facă la început, şi care spuneau „dacă aşa s-a spus de sus noi ce să spunem, că noi nu ştim despre virusul ăsta şi chiar dacă spunem, nu ne ascultă nimeni şi ne dă afară”. Şi ca dovadă, aţi văzut, au fost foarte mulţi daţi afară pe motive, nu ştiu cît de valabile, pentru că nu au mers pe această linie. Iar la Raed, aceasta e cultura lui. Eu îl ştiu foarte bine, l-am susţinut întotdeauna, am avut relaţii, l-am adus să predea şi la Universitate, dar Raed e un tip care, dacă ar putea, ne-ar înregimenta pe toţi.
Asta nu înseamnă că pe SMURD nu a făcut un lucru excepţional. Dar pe combaterea unei pandemii nu este numai strict aspectul medical. Una că nu este specialitatea lui, al doilea lucru că este un aspect are multe implicaţii şi atunci trebuie să ai o viziune de ansamblu. Ceea ce spuneaţi, puţină filosofie.
Că filosofia nu este o ştiinţă moartă, este o ştiinţă vie pe care trebuie s-o aprofundezi. Trebuie să ai privirea etică asupra oamenilor, să vezi cît poate să suporte oamenii, şi să nu-i minţi. Asta e cam greu.
Nu vreau să vă spun că nu sînt oameni care nu sînt atenţi la un argument ştiinţific pe care îl dai. Nu sînt absurzi. Aceasta e construcţia lor pe specialitatea respectivă şi atunci trebuie să vină cineva, care să aibă autoritate, să vină şi să spună nu este bine aşa, chiar cu riscul de a se supăra ei pe moment, pentru că noi am rămas în continuare buni prieteni deşi au fost foarte supăraţi în acele momente, cum şi acum mai sînt oleacă supăraţi, dar o să le treacă. N-au avut nici un obstacol.
Toată lumea a spus că dacă a venit şi a spus guru, toată lumea a mers, otova, după. Eu mă uit cum epimediologi care m-au sunat, care nu ştiau ce să facă la început, şi care spuneau „dacă aşa s-a spus de sus noi ce să spunem, că noi nu ştim despre virusul ăsta şi chiar dacă spunem, nu ne ascultă nimeni şi ne dă afară”. Şi ca dovadă, aţi văzut, au fost foarte mulţi daţi afară pe motive, nu ştiu cît de valabile, pentru că nu au mers pe această linie. Iar la Raed, aceasta e cultura lui. Eu îl ştiu foarte bine, l-am susţinut întotdeauna, am avut relaţii, l-am adus să predea şi la Universitate, dar Raed e un tip care, dacă ar putea, ne-ar înregimenta pe toţi.
Asta nu înseamnă că pe SMURD nu a făcut un lucru excepţional. Dar pe combaterea unei pandemii nu este numai strict aspectul medical. Una că nu este specialitatea lui, al doilea lucru că este un aspect are multe implicaţii şi atunci trebuie să ai o viziune de ansamblu. Ceea ce spuneaţi, puţină filosofie.
Că filosofia nu este o ştiinţă moartă, este o ştiinţă vie pe care trebuie s-o aprofundezi. Trebuie să ai privirea etică asupra oamenilor, să vezi cît poate să suporte oamenii, şi să nu-i minţi. Asta e cam greu.
Ion Cristoiu: Interesant portretul lui Raed Arafat. Vă întreb, cum a reuşit să fie influenţat preşedintele României? Spunea, pe 26 februarie, că e mai puţin periculoasă decît o gripă, şi a sărit, e mai rău decît Raed Arafat. Ce s-a întîmplat între timp cu liderul politic numit preşedintele României? A fost influenţat de Raed Arafat, s-a speriat, nu înţeleg?
Vasile Astărăstoae: E foarte greu de spus. Raed Arafat, oricum nu l-a influenţat. Raed Arafat este folosit de cei care sînt acum la guvernare, nu l-au suportat niciodată, să fie lucrurile foarte clare.
Acum este folosit pentru popularitatea pe care o are şi încrederea pe care o avut-o. Ea se erodează, după care va fi azvîrlit, în buna tradiţie românească, ca o măsea stricată, şi totul se va pune în cîrca lui, că de aceea l-au şi scos în faţă.
N-aţi văzut că are credibilitate, lumea crede, transmite mesajul nostru, dacă iese rău cine a fost de vină? Raed Arafat. Aţi văzut că deja se spune că lumea religioasă îl tratează ca pe antiChrist pe Raed Arafat, ceea ce iarăşi este incorect, pentru că poţi să-l critici dar nu este atît de rău cum spune lumea.
Acum este folosit pentru popularitatea pe care o are şi încrederea pe care o avut-o. Ea se erodează, după care va fi azvîrlit, în buna tradiţie românească, ca o măsea stricată, şi totul se va pune în cîrca lui, că de aceea l-au şi scos în faţă.
N-aţi văzut că are credibilitate, lumea crede, transmite mesajul nostru, dacă iese rău cine a fost de vină? Raed Arafat. Aţi văzut că deja se spune că lumea religioasă îl tratează ca pe antiChrist pe Raed Arafat, ceea ce iarăşi este incorect, pentru că poţi să-l critici dar nu este atît de rău cum spune lumea.
Ion Cristoiu: El este conştient de asta, domnule profesor, e conştient că a fost folosit?
Vasile Astărăstoae: Nu. Din cîte îl ştiu eu pe Raed, nu. Dar eu regret că în România nu putem să ne apreciem oamenii prin ce-au făcut şi să acceptăm că unii pot să greşească şi să nu-i aruncăm deodată dacă au greşit. Să-i tragem de mînecă, să spunem ce avem de spus, dar nu dintr-o dată, după ce a fost alb, acum este negru. A fost negru şi devine alb.
Ion Cristoiu: Tot nu mi-aţi răspuns. Preşedintele, ce s-a întîmplat cu el?
Vasile Astărăstoae: Nu pot să-mi explic. Eu am întrebat pe unul dintre membrii Comitetului ăsta Strategic, într-o discuţie privată:
Explică-mi, de ce s-au închis bisericile şi s-au închis cimitirele şi parcurile? Dar pe mine mă interesau bisericile şi cimitirele.
Şi răspunsul pe care mi l-a dat a fost: „N-a plecat de la noi, a fost o decizie politică, noi n-am recomandat aşa ceva”.
În privat, nu vreau să-i dau numele. Şi atunci nu pot să-mi explic politica românească, pentru mine este deja prea mult.
Nu înţeleg cum, dintr-odată, este mai uşoară, după care este Apocalipsa şi a greşi e omeneşte, dar de ce perseverează nu înţeleg. Nici el, nici miniştrii, nici primul ministru de ce perseverează, pentru că impactul este foarte grav asupra populaţiei. Trebuie să te gîndeşti că ai un milion de şomeri, asta înseamnă minimum 3 milioane de oameni la care veniturile s-au diminuat. Te gîndeşti la aceşti oameni, ce vor face după ce se redeschide economia?
Ce vor face? Nu vor mai fi reangajaţi toţi, pentru că, cu aceste condiţii, ca la locul de muncă să fie distanţele care sînt, să poarte mască, să nu poarte mască, să meargă într-un picior etc. nu toţi pot fi readuşi. Plus, economia, cîte falimente vor fi, acei oameni care şi-au deschis o pensiune şi din care trăiau.
Acum a fost închis totul în staţiuni, de ce? Eu, acum cînd ies dintre patru pereţi, vreau să mă duc să mă remontez, să-mi încarc bateriile la munte sau la mare. De ce rămîn în continuare închise? Spui că hotelurile n-au fost închise, dar spui că numai în interesul de serviciu poţi să te cazezi la un hotel.
Deci eu dacă merg o distanţă mai lungă, să spunem legal, că am o proprietate în cealălalt capăt al ţării. Eu dorm în maşină pentru că nu sînt în interes de serviciu, eu sînt cu declaraţia. Sunt lucruri care dovedesc că nu cunosc viaţa reală. Asta e viaţa. La talpa ţării, ce fac acei oameni, că noi ne descurcăm, fără supărare, nu trebuie să ne plîngem.
Explică-mi, de ce s-au închis bisericile şi s-au închis cimitirele şi parcurile? Dar pe mine mă interesau bisericile şi cimitirele.
Şi răspunsul pe care mi l-a dat a fost: „N-a plecat de la noi, a fost o decizie politică, noi n-am recomandat aşa ceva”.
În privat, nu vreau să-i dau numele. Şi atunci nu pot să-mi explic politica românească, pentru mine este deja prea mult.
Nu înţeleg cum, dintr-odată, este mai uşoară, după care este Apocalipsa şi a greşi e omeneşte, dar de ce perseverează nu înţeleg. Nici el, nici miniştrii, nici primul ministru de ce perseverează, pentru că impactul este foarte grav asupra populaţiei. Trebuie să te gîndeşti că ai un milion de şomeri, asta înseamnă minimum 3 milioane de oameni la care veniturile s-au diminuat. Te gîndeşti la aceşti oameni, ce vor face după ce se redeschide economia?
Ce vor face? Nu vor mai fi reangajaţi toţi, pentru că, cu aceste condiţii, ca la locul de muncă să fie distanţele care sînt, să poarte mască, să nu poarte mască, să meargă într-un picior etc. nu toţi pot fi readuşi. Plus, economia, cîte falimente vor fi, acei oameni care şi-au deschis o pensiune şi din care trăiau.
Acum a fost închis totul în staţiuni, de ce? Eu, acum cînd ies dintre patru pereţi, vreau să mă duc să mă remontez, să-mi încarc bateriile la munte sau la mare. De ce rămîn în continuare închise? Spui că hotelurile n-au fost închise, dar spui că numai în interesul de serviciu poţi să te cazezi la un hotel.
Deci eu dacă merg o distanţă mai lungă, să spunem legal, că am o proprietate în cealălalt capăt al ţării. Eu dorm în maşină pentru că nu sînt în interes de serviciu, eu sînt cu declaraţia. Sunt lucruri care dovedesc că nu cunosc viaţa reală. Asta e viaţa. La talpa ţării, ce fac acei oameni, că noi ne descurcăm, fără supărare, nu trebuie să ne plîngem.
A fost un experiment social şi lumea s-a prins mai mult mai repede decît se credea
Ion Cristoiu: Dumneavoastră spuneţi că era bine ca după două luni de arest la domiciliu să fi fost o reluare a vieţii mult mai rapid decît acum? Psihologiceşte era mai bine.
Vasile Astărăstoae: Da. Şi din toate punctele de vedere era cel mai bine. Nu cu ţîrîita. Sînt lucruri pe care trebuie să le urmăreşti în continuare, dar viaţa să revină la normal.
Ion Cristoiu: O ultimă întrebare, că am prelungit, că dumneavoastră sînteţi fermecător şi foarte interesant. Spuneţi-mi a fost această perioadă un exerciţiu de dictatură pentru liderii politici ai lumii?
Vasile Astărăstoae: Da, răspunsul este categoric da şi s-a văzut după cum au reacţionat cei care aveau democraţia în sînge.
Cei care erau, să spunem, altfel educaţi au reacţionat în altfel. Uitaţi-vă la, deşi toată lumea îl critică, Trump. Trump, dacă a fost crescut într-o ţară în care de la laptele mamei sugi democraţie a intervenit de fiecare dată să curme, deşi e criticat, dar a răspuns şi a intervenit cînd a văzut că apar lucruri absurde, inclusiv cu consilierul lui, Fauci. Clar, n-o mai lua prin bălării.
El este un om politic care ascultă sfaturi de la grupul de tehnicieni, de experţi ş.a.m.d., dar decizia pe care o iei o iei în funcţie de interesul cetăţenilor. Trebuie să fie un raport cost-eficienţă. Trebuie să fie foarte clar, atît mă costă, asta e eficienţa.
Care sînt pierderile. Pierderile colaterale sau pierderile directe. Şi atunci iau decizia. Nu iei mots-a-mots tot ce scrie un specialist. Uitaţi-vă în Suedia, uitaţi-vă în Taiwan.
În Suedia, în Taiwan, uitaţi-vă în Cehia, ca să luăm ţări mai apropiate de noi.
Deci, unde a fost puternic înrădăcinată această concepţie. Şi Marea Britanie la început, dar au căzut sub presiune. Revenind, dacă în continuare n-a fost tendinţa aceasta spre dictatură, nici măcar în Germania nu s-a dat starea asta de urgenţă. S-au dat recomandări. Că germanii le-au respectat, e cu totul altceva.
Eu întreb acum de ce mitingurile sînt interzise?
Cei care erau, să spunem, altfel educaţi au reacţionat în altfel. Uitaţi-vă la, deşi toată lumea îl critică, Trump. Trump, dacă a fost crescut într-o ţară în care de la laptele mamei sugi democraţie a intervenit de fiecare dată să curme, deşi e criticat, dar a răspuns şi a intervenit cînd a văzut că apar lucruri absurde, inclusiv cu consilierul lui, Fauci. Clar, n-o mai lua prin bălării.
El este un om politic care ascultă sfaturi de la grupul de tehnicieni, de experţi ş.a.m.d., dar decizia pe care o iei o iei în funcţie de interesul cetăţenilor. Trebuie să fie un raport cost-eficienţă. Trebuie să fie foarte clar, atît mă costă, asta e eficienţa.
Care sînt pierderile. Pierderile colaterale sau pierderile directe. Şi atunci iau decizia. Nu iei mots-a-mots tot ce scrie un specialist. Uitaţi-vă în Suedia, uitaţi-vă în Taiwan.
În Suedia, în Taiwan, uitaţi-vă în Cehia, ca să luăm ţări mai apropiate de noi.
Deci, unde a fost puternic înrădăcinată această concepţie. Şi Marea Britanie la început, dar au căzut sub presiune. Revenind, dacă în continuare n-a fost tendinţa aceasta spre dictatură, nici măcar în Germania nu s-a dat starea asta de urgenţă. S-au dat recomandări. Că germanii le-au respectat, e cu totul altceva.
Eu întreb acum de ce mitingurile sînt interzise?
Ion Cristoiu: Putem să păstrăm distanţa socială, aveţi dreptate. Spuneţi-mi, se mai poate inventa un pericol peste un an şi să revenim la statul în case?
Vasile Astărăstoae: De inventat se poate inventa.
Ion Cristoiu: Dar ne-am prins.
Vasile Astărăstoae: Da. A fost un experiment social şi lumea s-a prins mai mult mai repede decît se credea.
Ştiţi povestea cu Petrică strigă Lupul, spui o dată, spui de două ori, dar lumea nu te mai ascultă. Eu cred că, mai ales ţările care au democraţie de la Magna Carta sau cum era la cataluni, înainte de Magna Carta, nu cred vor mai reuşi să vină cu astfel de măsuri. Mai ales că acum se va face bilanţul. Şi dacă bilanţul dă cu minus, lumea nu va accepta.
Mie mi-este frică de un singur lucru. Mi-este frică că unii lideri populişti şi, să spunem radicali, vor reuşi să ajungă la putere pe acest val de nemulţumire a populaţiei.
Noi avem încă mare noroc că nu există astfel de lideri în România. Dar în alte ţări există şi ei au deja o mare audienţă pentru că, nu ştiu dacă din sentiment conştient sau din sentimente politicianiste, ei au criticat aceste măsuri dure.
Observaţi că dacă la început cei care au luat măsurile dure au crescut în popularitate, între timp s-au erodat şi au început să crească ceilalţi, care au criticat aceste măsuri. Ori şi populismul, fără să aibă în spate o bază, este foarte periculos.
Popularii nu sînt periculoşi pentru că ei intră în sintonie cu masele pe care le conduc, dar au şi raţiunea de a propune acele măsuri care pot să fie aplicate în practică. Populiştii nu, doresc numai puterea.
Ştiţi povestea cu Petrică strigă Lupul, spui o dată, spui de două ori, dar lumea nu te mai ascultă. Eu cred că, mai ales ţările care au democraţie de la Magna Carta sau cum era la cataluni, înainte de Magna Carta, nu cred vor mai reuşi să vină cu astfel de măsuri. Mai ales că acum se va face bilanţul. Şi dacă bilanţul dă cu minus, lumea nu va accepta.
Mie mi-este frică de un singur lucru. Mi-este frică că unii lideri populişti şi, să spunem radicali, vor reuşi să ajungă la putere pe acest val de nemulţumire a populaţiei.
Noi avem încă mare noroc că nu există astfel de lideri în România. Dar în alte ţări există şi ei au deja o mare audienţă pentru că, nu ştiu dacă din sentiment conştient sau din sentimente politicianiste, ei au criticat aceste măsuri dure.
Observaţi că dacă la început cei care au luat măsurile dure au crescut în popularitate, între timp s-au erodat şi au început să crească ceilalţi, care au criticat aceste măsuri. Ori şi populismul, fără să aibă în spate o bază, este foarte periculos.
Popularii nu sînt periculoşi pentru că ei intră în sintonie cu masele pe care le conduc, dar au şi raţiunea de a propune acele măsuri care pot să fie aplicate în practică. Populiştii nu, doresc numai puterea.
Cresc în sondaje acum politicienii care au criticat măsurile dure luate de autorităţi
Ion Cristoiu: Extraordinar, sînteţi un bun analist politic, nu m-am gîndit. Aveţi dreptate. La început a crescut popularitatea celor care au luat măsuri dure, au fost unii care au criticat şi acei care au criticat încep să crească în sondaje.
Vasile Astărăstoae: Da, cresc.
Ion Cristoiu: Şi pot folosi asta? Credeţi că noi români, şi europeni, ne-am prins că ne-au luat de proşti?
Vasile Astărăstoae: În momentul de faţă, 50% dintre români s-au prins. Pînă cînd va trece starea de alertă se ajunge la 60-70%, cei care s-au prins. La fel şi la europeni. Dar la europeni e mai greu.
Foarte puţine ţări au luat măsurile care sînt în România.
Dacă ne uităm în sudul Europei, noi avem cele mai proaste rezultate cu cele mai dure măsuri.
Bulgaria, care a luat şi ea, dar la graniţă, în rest, în ţară, au fost, mai lejere, are de 4 ori mai puţine decese decît avem noi.
Nu mai vorbesc de la Belarus, nu mai vorbesc de Ungaria, nu vorbesc de Polonia, nu mai vorbesc de Slovacia, că v-am spus. Şi atunci la noi ăsta este paradoxul pentru că împrăştiindu-le n-avem forţe.
Resursele sînt limitate, forţele sînt limitate. Neconcentrîndu-ne pe locurile unde erau vulnerabilităţi şi vrînd să acoperim toată lumea am scăpat prin ochiul plasei. Am aruncat o plasă, prin ochi au trecut, să spunem, diferite focare epidemice. De aceea s-a întîmplat acest lucru.
Se laudă că avem mai puţini morţi ca-n Occident. De aceea spun, că în ţările din Europa, acolo unde măsurile n-au fost atît de dure, pericolul acesta nu există. Olanda, Elveţia. În Elveţia, în plină pandemie, o sută de mii de italieni traversau graniţa, veneau să lucreze, plecau înapoi şi nu s-a întîmplat nici o catastrofă. Şi gîndiţi-vă din zone roşii din Italia. Că nu veneau, să spunem din zone care erau galbene. Şi nu se întîmplă nimic.
Aceste ţări vor trece mai uşor şi liderii populişti vor avea mai puţină audienţă. În alte ţări însă, de exemplu în Franţa, nu ştiu ce se va întîmpla. Mai ales cu Vestele Galbene. Nu ştiu ce se va întîmpla în Spania.
Foarte puţine ţări au luat măsurile care sînt în România.
Dacă ne uităm în sudul Europei, noi avem cele mai proaste rezultate cu cele mai dure măsuri.
Bulgaria, care a luat şi ea, dar la graniţă, în rest, în ţară, au fost, mai lejere, are de 4 ori mai puţine decese decît avem noi.
Nu mai vorbesc de la Belarus, nu mai vorbesc de Ungaria, nu vorbesc de Polonia, nu mai vorbesc de Slovacia, că v-am spus. Şi atunci la noi ăsta este paradoxul pentru că împrăştiindu-le n-avem forţe.
Resursele sînt limitate, forţele sînt limitate. Neconcentrîndu-ne pe locurile unde erau vulnerabilităţi şi vrînd să acoperim toată lumea am scăpat prin ochiul plasei. Am aruncat o plasă, prin ochi au trecut, să spunem, diferite focare epidemice. De aceea s-a întîmplat acest lucru.
Se laudă că avem mai puţini morţi ca-n Occident. De aceea spun, că în ţările din Europa, acolo unde măsurile n-au fost atît de dure, pericolul acesta nu există. Olanda, Elveţia. În Elveţia, în plină pandemie, o sută de mii de italieni traversau graniţa, veneau să lucreze, plecau înapoi şi nu s-a întîmplat nici o catastrofă. Şi gîndiţi-vă din zone roşii din Italia. Că nu veneau, să spunem din zone care erau galbene. Şi nu se întîmplă nimic.
Aceste ţări vor trece mai uşor şi liderii populişti vor avea mai puţină audienţă. În alte ţări însă, de exemplu în Franţa, nu ştiu ce se va întîmpla. Mai ales cu Vestele Galbene. Nu ştiu ce se va întîmpla în Spania.
Ion Cristoiu: Dar la noi, domnule profesor? După Primul Război Mondial ştiţi foarte bine că generalul Averescu, mareşalul, a avut un partid cu un program, „Răspunderile”, în care s-au analizat toate nenorocirile, ţineţi minte, din Primul Război Mondial, şi chiar a cîştigat alegerile.
Vasile Astărăstoae: El nu a făcut parte din acel partid.
Ion Cristoiu: E posibil la noi să vină un nou partid, sau un partid existent, să cîştige foarte mult capital electoral pe tema: ne-aţi ţinut în case, ne-aţi nenorocit, adică pe tema răspunderilor?
Vasile Astărăstoae: Greu de spus. Pentru că la noi un partid trăieşte prin lider şi n-am văzut încă să apară încă un lider care să coaguleze în jurul lui acest mesaj. Poate apare, poate nu.
Ion Cristoiu: Puteţi fi dumneavoastră, iertaţi-mă.
Vasile Astărăstoae: Poftim?
Ion Cristoiu: Dumneavoastră.
Vasile Astărăstoae: Nu, v-am spus, am luat o decizie, am alt program. Şi aşa viaţa se apropie de sfîrşit, trebuie să mă ocup cu alte, nu mi-e frică de moarte, dar nu mai am puterea, nu mai am forţa. Pentru că, dacă aveam forţa, de exemplu, candidam din nou la Colegiul Medicilor.
Am avut iar solicitări, şi oamenii mă doresc. Le-am spus nu mai am forţa, am un infarct, deja am insuficienţă respiratorie.
Am avut iar solicitări, şi oamenii mă doresc. Le-am spus nu mai am forţa, am un infarct, deja am insuficienţă respiratorie.
Ion Cristoiu: Cînd ai atîtea de scris…
Vasile Astărăstoae: Şi nu mai ai timpul. Dar nu văd pînă în prezent, poate să apară. La noi, cum s-a schimbat şeful partidului, s-a schimbat linia partidului. Nu este construit serios, pe faptul că e democraţie internă, astea sînt poveşti pentru ceilalţi.
Dacă s-ar ivi un lider, ar putea să cîştige foarte mult, repet, prin critica măsurilor din perioada.
Dacă s-ar ivi un lider, ar putea să cîştige foarte mult, repet, prin critica măsurilor din perioada.
Nu numai prin critica măsurilor acestora şi prin critica progresismului şi a politicilor globale, vedeţi sentimentul antieuropean creşte, creşte, toată lumea e nemulţumită. UE s-a comportat de o manieră execrabilă în această perioadă, s-a văzut că solidaritate există numai în vorbe.
Nu a existat nici un ajutor concret pentru celelalte ţări şi în aceste condiţii un lider populist poate să coaguleze anumite curente, chiar contradictorii. Poate să coaguleze chiar şi pe credincioşi, şi pe atei dacă au o privire critică privind Uniunea Europeană. Deşi va începe presa să spună că e omul ruşilor, a chinezilor.
Eu cunosc pe mulţi din ei pe cei care au fost în Piaţa Victoriei. Şi atunci să-mi spună mie că au fost oamenii ruşilor, pe cîţiva de acolo, care vorba aia au avut părinţi deţinuţi politic, ş.a.m.d., dintr-o dată s-au vîndut ruşilor, asta a fost chestiune mizerabilă din partea presei, de a prezenta acest lucru, în timp ce în alte condiţii prezentau altfel.
Nu a existat nici un ajutor concret pentru celelalte ţări şi în aceste condiţii un lider populist poate să coaguleze anumite curente, chiar contradictorii. Poate să coaguleze chiar şi pe credincioşi, şi pe atei dacă au o privire critică privind Uniunea Europeană. Deşi va începe presa să spună că e omul ruşilor, a chinezilor.
Eu cunosc pe mulţi din ei pe cei care au fost în Piaţa Victoriei. Şi atunci să-mi spună mie că au fost oamenii ruşilor, pe cîţiva de acolo, care vorba aia au avut părinţi deţinuţi politic, ş.a.m.d., dintr-o dată s-au vîndut ruşilor, asta a fost chestiune mizerabilă din partea presei, de a prezenta acest lucru, în timp ce în alte condiţii prezentau altfel.
Ion Cristoiu: Da. Să încheiem printr-o mărturisire, sper că domnul profesor îmi dă voie.
Domnul Astărăstoae a fost şeful subredacţiei cînd era la Medicină, a Vieţii Studenţeşti din Iaşi, eu eram la Cluj, şi o să vă spun aşa ca dezvăluire, e prima dată cînd îl văd fizic, cînd stau de vorbă prin zoom.
Domnul Astărăstoae a fost şeful subredacţiei cînd era la Medicină, a Vieţii Studenţeşti din Iaşi, eu eram la Cluj, şi o să vă spun aşa ca dezvăluire, e prima dată cînd îl văd fizic, cînd stau de vorbă prin zoom.
Vasile Astărăstoae: Ne-am mai văzut de două ori la Nicolae Stoian.
Ion Cristoiu: Da, aşa e, dar mă refer de atunci, de cînd eram studenţi”.
