miercuri, 31 mai 2017

United States Ambassador to Romania



James Carew Rosapepe
James Rosapepe.jpg
Member of the Maryland Senate
from the 21st district
Assumed office
2007
Preceded byJohn Giannetti
United States Ambassador to Romania
In office
1998–2001
Preceded byAlfred H. Moses
Succeeded byMichael E. Guest
Member of the Maryland House of Delegates
from the 21st district
In office
1987–1997
Personal details
BornMay 20, 1951 (age 66)
RomeItaly
Political partyDemocratic
Spouse(s)Sheilah A. Kast
OccupationBusinessman






James Carew Rosapepe, a friend of Romania, and mine
Sheilah A. Kast  honorific member  of the Association of Young Journalists Brasov, in year 2000.

Cu prietenii de la Academia Catavencu




Sa tot fie vreo..10 ani de-atunci !

Millenium Summit, year 2000, General Assembly of the United Nations



The  10 minutes speech, about,  anti globalisation.

joi, 18 mai 2017

O intalnire inedita

A fost ultima intalnire oficiala la care am participat impreuna cu Doru Dumitrescu 
( inainte de decesul lui), la Ministerul  Familiei Tineretului  si Sportului din Ucraina, cu ministrul in exercitiu din vremea respectiva - 10 aprilie 2007. 



Acum aproximativ 10 ani.

"Egocentric"- poezia neliniștii - de Cristian Vieru



     Lirica brașoveană s-a bucurat în iarna lui 2015 de un debut editorial care stă sub semnul unei certe originalități. Este vorba de volumul Egocentric, aparținând lui Claudiu Oțeleanu. 
Autorul a mai cochetat cu scrierea confesivă, fiind foarte activ pe un blog personal, unde și-a exprimat convingerile doar sub forma unor eseuri. Poezia devine acum un spațiu depozitar al unor gânduri violent exprimate, care ascund frustrări și mari suferințe. Interesantă este sursa acestor stări, sursă ce devine laitmotivul întregului volum. 
       Este vorba de chinul reprezentat de ceilalți. 
Adept al celebrei idei aparținând lui Sartre „Infernul sunt ceilalți”, Oțeleanu își construiește întregul discurs artistic sub obsesia dată de violența, de nepăsarea și de lipsa de conștiință a aproapelui. 
          Încă din primul text al volumului, ni se anunță poezia unei stări de spirit, cu un puternic caracter confesiv. Apare aici ideea obsesiilor trecutului care populează agonic fiecare gând.
În Încarcerare ne este descris un spirit rebel, care își exprimă frustrările date de lipsa de libertate, menită parcă să distrugă individul. Atmosfera de apăsare va rămâne o constantă. Textul Jubilație aduce în prim-plan o sarabandă de stări fizice și psihice. Astfel, manipularea, crisparea, tortura domină spiritul artistului. Poezia capătă note retorice:

                                    „Costeliv, crispat și constipat
                                      Trist, traumatizat și torționat
                                      Amnezic, amețit și ancrasat
                                      Și pe deasupra
                                      Și manipulat.
                                      Ce-ți vine să faci?
                                      Nimic!”

        În cel de-al cincilea text, se descrie infernul dat de agasarea celorlalți. Chinul se dovedește ciclic iar durerea este constantă, monotonă. Natura exterioară nu contează, poetul preferând să descrie natura umană. Poetul împrumută manifestările vremii pentru a descrie, într-o notă ironică, mizeria celorlalți: 

    „Din cer plouă cu proști
      Constat că au și ei aport
                                      La prinsul unei știuci
                                      Cu-n laț de urși
                                      Din fir de borangic
                                      Și multe nuci.”
                                                                         (Ploaie)

           Este evident caracterul redundant al textelor. Majoritatea poeziilor sunt brodate pe același mesaj poetic, schimbându-se doar modul în care sunt transmise aceste trăiri. Notele sunt violente iar desconsiderarea poetului pentru ceilați este evidentă. Totul este sub zodia zădărniciei, poetul simțindu-se total dezarmat, victimă a prostiei celorlalți, prostie ce capătă aproape note cosmice. Tocmai din cauza durerii provocate de semeni, artistul găsește de cuviință să exprime mesajul poetic în mod direct. Scriitura lui Oțeleanu nu este expresivă, durerile nu sunt cosmetizate cu figuri de stil. În Crescătoare se încearcă o ironică statistică a reprezentanților prostiei umane:

                                  „Câți țăcăniți există-ntr-o sută? 
                                    Și câți țăcăniți există în cincizeci?
                                    Câți proști respiră dintr-o mie,
                                    Același aer, jubilând același cer
                                   (..................................................)
                                    Și milioane de bipezi
                                    Ce nu și-au câștigat statut uman,
                                    Se fac și se prefac că-s civici
                                    Fiindcă au aflat ei dintr-o carte
              Ca-s vremuri de... mitici!

             De cele mai multe ori, imaginarul poetic este  bizar, sugestie a trăirilor apăsătoare. În inceputul textului Curgere „Răni ale sufletului/ Echimoze ale minții/ Rostiri și ploi de plumb/ Într-un ritual ciudat” întâlnim urme ale unei arte poetice. Apare aici ideea că discursul poetic este înfrățit cu propriile stări, iar întreg universul care stă sub semnul degradării este cel care naște imaginea artistică. Zbor frânt este o altă meditație amară despre falsele valori ale lumii exterioare. Stilul celorlați este milițienesc, barbar, duplicitar față de poet. Toți se erijează în instanțe morale atotștiutoare care își permit să-și pună la zid aproapele. Și în cele mai liniștite poezii apare infernul constituit de ceilalți. Răul din viața poetului este rezultatul răutății celor din jur. Astfel, statutul creatorului în viziunea lui Claudiu Oțeleanu stă sub semnul frustrării: „De regret și răzbunare/ Mi se umple pieptul”. 
          În Deziluzii, noaptea parfumată este în dezacord cu cretinismul în care poetul trebuie să își ducă existența. Poezia Nevoi aduce o notă ludică, ascuzând prin aceasta un strigăt al disperării provocat de setea de liniște și normalitate. Într-un alt text, O lume „tru” (true), găsim un poet în cautarea liniștii, a sinelui. Destinul îi este, însă, potrivnic. Trenul mort și gara moartă  sunt semne ale pierderii oricărei speranțe. Se caută cu disperare un sprijin:

                                     „În momente de răscruce
      În care-ți dorești speranța
                                      Îți dorești o voce care-ți
                                      Spune-ntruna că se poate,
                                      Chiar și-atunci când toată lumea,
                                      Din rărunchi îți spune: Nu!
                                      Îți dorești să fie pace...
                                      Într-o lume atât de „tru” (true)!”

           Natura exterioară este potrivnică, aliindu-se, parcă, destinului creatorului. Manifestările violente ale acesteia accentuează senzația de disconfort: Mușcăturile de vânt sunt în tandem cu o umanitate bolnavă, înghesuită:

                                    „Poze cu-n verde... absolut,
                                     Cu oameni fără chip și animale, 
                                     Așezați ca-ntr-un butic.
                                     ... De cartier, deloc șic
                                     Doar cu un vânzător al cărui
                                     Mers șontâc îți sare-n ochi
                                     Vrând, nevrând.”

Astfel, volumul Egocentric se constituie într-un strigăt existențial. Este vorba de poezia unei zădărnicii duse până la extrem. Disconfortul, lipsa iubirii aproapelui devin laitmotive constante pe parcursul întregii plachete. 
    Poezia lui Claudiu Oțeleanu este incapabilă de devenire, precum lirica bacoviană. Așa cum poetul interbelic nu putea evada din universul plin de suferință și din obsesia morții, prezenta serie de texte se remarcă prin disconfortul provocat de ceilalți, prin neputința de a se face abstracție de abjecția umană a aproapelui. 


Recenzie realizata de Cristian Vieru

marți, 16 mai 2017

News-uri despre 2 iunie 2017 - 30 de ani, XII B, Colegiul Național Dr. Ioan Meșotă



   Si ca sa nu ziceti ca am eu ceva cu Star Wars, citeam deunazi un interviu cu Aurel Bârsan, directorul Colegiului Național Dr. Ioan Meșotă, interviu din mai 2017, adica relativ - "cald", interviu in care ne spune domnia sa ca:
- Mesota ( colegiul) este fondatorul citez: Asociației Alianța Colegiilor Centenare " , înființată în 2008, pai nu suna asta ca Academia Stelara din Star Trek sau Consiliul Jedi de pe Coruscant. Deci suntem in trend...... mai departe!
- Anu' asta Colegiul Național Dr. Ioan Meșotă împlinește 145 de ani de existență ! ....pam pam!.... si noi , 30 de cand l-am absolvit.

Am putea creea si un banc: 
Ce sarbatorea Dr. Ioan Mesota in 1869?
145 de ani pana la SELFI-urile cu XII B din 2 iunie !

Nu ma astept sa radeti, dar cine vrea un selfie cu Mesota, atunci e momentul!

Imi plac ideile lui Elbert Hubbard


"Nu lua viaţa în serios. Nu o să ieşi din ea viu."


"Nu există decât o singură formă de eşec -  nu mai încerci!"


"Dumnezeu nu o să te caute de medalii, grade sau diplome, ci de cicatrici."

Bucuriile si riscurile reuniunilor de 20, 30… de ani de la terminarea liceului by Daniela Tiribegea

Primirea invitatei pentru reuniunea colegilor din liceu poate declansa o varietate de emotii. Unii intampina aceasta invitatie cu nostalgie si placere anticipata, altii cu amintiri de durere si nevoie de evitare. Indiferent de reactia initiala, putini o vad ca o invitatie asociata cu risc. Pentru unii chiar devine o situatie de risc.
Experienta din liceu poate fi numita ca o perioada de crestere, avand aminitiri pozitive si placute, cu mult sport si cu prima experienta de indragostire. Sau pot fi patru ani asociati cu amintiri mai putin pozitive, cu izolare, respingere, inferioritate, fiind intimidati. Sau poate fi privita aceasta perioada ca fiind una de tranzitie destul de benigna si nesemnificativa catre maturitate.
Ceea ce conteaza dupa zece, douazeci sau mai multi ani este comparatia dintre modul in care obisnuiam sa fim atunci si modul in care suntem acum. Ne-am depasit perceptiile noastre sarace din trecut? Ne-am dovedit valoarea noastra? Ne-am depasit sau ne-am dezamagit comparativ cu ceea ce ne-am dorit sa indeplinim? Barbatii deseori apreciaza statusul lor curent prin masuri financiare, academice sau de succes. Femeila adauga la acestea, aspectul lor.
Cei care decid sa participe la astfel de reuniuni sunt mai degraba cei care, prin propriile perceptii, considera ca s-au descurcat bine ca adulti. Ei aleg sa se intoarca pentru a-si arata realizarile, in special daca ei nu au crezut ca vor putea ajunge sa le realizeze. Apoi, ei sunt aceia care devin curiosi sa vada cum s-au descurcat ceilalti in vietile lor. Cei care simt ca au rezistat cu bine in acesti ani, vin sa se intalneasca cu colegii cu un sentiment de mandrie. Pentru altii, este o oportunitate de reconectare cu cei care au contat foarte mult in trecut si care au mers de altfel pe drumuri separate. Poate ca acum ei pot testa conexiunea pe care au avut-o o data cu primul/prima prieten(a).
Intrucat aceste reuniuni se refera la o perioada din trecutul unei persoane, sotii/partenerii acestor persoane nu pot considera aceasta experienta ca fiind una bogata.
Reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului este inca un eveniment suficient de sigur. Riscul incepe sa apara cu trecerea anilor. La reunile de 20, 30 de ani, unii participanti sunt divortati si altii sunt in mijlocul crizei varstei a doua.
Imaginati-va un scenariu al unei persoane realizate, simtindu-se un pic plictisit de viata lui, punand sub semnul intrebarii directia lui si vitalitatea, venind la o reuniune si intalnind prima lui dragoste .. care de altfel nu a fost implinita la vremea respectiva. Ea este inca o femeie frumoasa si in prezent nefericita in casnicie … sau divortata. Ea este nemultumita de viata ei. Intalnirea cu prima ei iubire o face sa se simta energizata de atentia pe care o primeste din partea lui si se simte pretuita din nou.
Pentru doua persoane mai putin fericite, aceasta reuniune este o oportunitate de a da ceasul inapoi, de a se simti tineri si vitali din nou si de a retrai momentele frumoase din tineretea pe care au impartasit-o impreuna. Experienta este exciting iar cuvintele magulitoare. Amandoi se simt in stare de ebrietate emotionala cu aprecierile amandurora reinnoite. O legatura instantanee este realizata, parand ca anii care au trecut au fost stersi si inviorandu-i cu noua tinerete dobandita.
In cazul in care povestea se termina aici – in cel mai bun caz, ea poate deveni doar o seara placuta inofensiva. Pentru altii insa, ea devine inceputul prabusirii vietii actuale si de familie. In cazul in care aleg sa-si urmareasca relatia lor de fantezie, iluzia de a fi din nou la optsprezece ani, ei pot actiona copilareste si isi pot sacrifica partenerii lor, copiii, stabilitatea si angajamentele pentru un vis de recuperare a tineretilor lor.
Alte evenimente riscante pot sa apara atunci cand indragostitii aleg sa reia o relatie, indiferent de statusul lor marital.
Marea majoritate a persoanelor care participa la astfel de reuniuni, se bucura de amintirile din trecut si impartasesc istoria lor cu fostii lor colegi de clasa. Pentru ei este un eveniment sanatos, sigur si pozitiv.
Persoanele vulnerabile, instabile sunt cei cotati la risc, daca participa la aceste reuniuni intr-o perioada de criza personala sau nemultumite. Partenerii celor care sunt la risc trebuie sa fie constienti de faptul ca o combinatie de stima de sine scazuta cu o istorie neterminata din liceu poate fi o combinatie nesigura!
Daca partenerul tau este nefericit, plictisit, dezamagit de viata lui, trecand printr-o perioada dificila de reevaluare si in cautarea fericirii:
- Luati in considerare vulnerabilitatea lui la primirea atentiei din partea unei colege la reuniune.
- Fiti constienti de faptul ca visele vechi despre “ ce s-ar fi intamplat daca as fi putut fi cu ea sau el.” ar putea fi un preludiu periculos pe care ar dori sa-l testeze.
- Forta relatiei tale si angajamentul partenerului catre familie sunt predictori buni ai comportamentului partenerului in fata inspitelor.
- Aminteste-ti ca nu poti face politie si nici sa previi un partener vulnerabil din actiunea iresponsabila. Poti doar sa fii constient de riscurile implicate. Daca esti ingrijorat, poti sa alegi sa-l insotesti pe partenerul tau la aceasta reuniune. O seara de plictiseala pentru tine ar putea fi un sacrificiu util pentru a creste usor siguranta familiei/cuplului. Aminteste-ti ca dragostea voastra si sprijinul permanent oferit partenerului este cea mai buna cale de a-l ajuta sa treaca prin criza si de a pastra casnicia/cuplul puternic si solid.
- Si chiar daca a intrat partenerul tau in aceasta capcana, niciodata nu este prea tarziu de a redresa situatia aparuta. La un moment dat isi va da seama ce a generat, si fii constient de acest mecanism.

joi, 4 mai 2017

Generatia STAR WARS - XII B, la 30 de ani de la absolvirea Colegiului National Dr. Ioan Mesota

Ce tineri si frumosi erau - exact ca noi, acum 30 de ani !
 Nu ?


Poate va mai amintiti cand ne-au cantat Gaudeamusul  - la absolvire!


Sau cum aratau stilourile cu care scriam,



Sau profesorii.





Vorba lui !


Fiindca asa cum au trecut ei prin valturile unui timp trait, asa si noi.



Spunem - si asa este - ca nu ne-am schimbat - si e adevarat - ,




Dar noi nu ne suparam.......si stiti de ce ?


 Fiindca avem mai mult de 101 " replici celebre" decat astia din STAR WARS. 
Na ....sac!

luni, 1 mai 2017

1 Mai .....muncitoresc!








Ultimul loc din Brasov unde la ora 12.00 - pe o raza de 1000m -  se mai putea parca masina.
Cartierul Noua.