10 Mai. De la independență la 10 lei litru'!

 10 Mai. De la independență la 10 lei litru'!

10 Mai a fost, cândva, ziua în care România a decis să fie stat. Nu provincie, nu anexă, nu experiment. Stat.

Carol I a venit cu un proiect. Independența din 1877 a dat substanță acelui proiect. Iar Regatul din 1881 i-a dat formă. Era o idee simplă,  un stat care își decide singur destinul.

Astăzi, aceeași dată are o altă rezonanță.

10 Mai.

10 lei litrul de benzină.

Nu e doar o coincidență. E o oglindă. Un stat care s-a construit pe independență a ajuns dependent. Nu doar energetic. Nu doar economic. Ci, mai grav, dependent de decizii pe care nu le mai controlează pe deplin.

În monarhie, lucrurile aveau un defect major, nu erau democratice în sensul modern. Dar aveau o calitate pe care astăzi o ducem lipsă:  continuitatea.

Un rege nu guverna pentru următorul ciclu electoral. Guverna pentru istorie. Sau, cel puțin, era obligat să o ia în calcul.

Astăzi, statul funcționează pe termen scurt. Reacționează, nu construiește. Consumă, nu proiectează.

Și asta se vede cel mai bine acolo unde doare cel mai tare:
în viața de zi cu zi. Carburantul nu e doar un preț. Este un indicator:

al economiei;
 al dependenței;
 al capacității unui stat de a-și proteja cetățenii;

Când ajungi la 10 lei litrul, nu mai e vorba doar despre piață. E vorba despre structură si inevitabil, despre direcție.

Privim spre Statele Unite,  unde carburantul era cândva un simbol al abundenței, vedem aceeași direcție și ni se spune că acolo lucrurile sunt diferite.
Sunt. Încă. Dar diferența se micșorează. Costurile cresc peste tot. Nu, americanii nu sunt încă la 10 lei litrul. Dar nici noi nu eram, nu cu mult timp în urmă. Presiunea asupra clasei de mijloc devine globală.  Modelele diferite ajung, încet, la aceleași rezultate. Asta e problema reală.

În urmă cu un secol, România își câștiga libertatea pe câmpul de luptă.
Astăzi, o pierde încet… la casa de marcat.

10 Mai nu mai este doar o zi de istorie. Este un test. Nu despre trecut. Despre prezent.

Pentru că independența nu se pierde printr-un act. Se pierde prin acumulare. Prin decizii mici. Prin compromisuri repetate. Prin lipsa unei direcții. Și  uneori,
prin lucruri aparent banale.

Cum ar fi prețul unui litru de benzină!

…independența nu se pierde într-o zi.
Se erodează… zilnic.

 

 Claudiu Oteleanu